Maria Valtorta s-a nascut la 14 martie 1897 la Caserta, oras din sudul Italiei. Parintii ei erau originari din Lombardia. Familia sa isi schimba des domiciliul, urmand escadronul tatalui sau, Giuseppe (1862-1935), ofiter de cavalerie. Acest tata, profund religios si sensibil, nutrea o iubire plina de solicitudine pentru fiica sa, Maria, supunandu-se, totusi, pentru educatia ei, autoritarismului sotiei sale, Iside Piovaravanzi (1861-1943), profesoara de franceza, agnostica, egoista si severa.
Mama Mariei nu manifesta nici un fel de tandrete fata de fiica sa, pe care a incredintat-o, imediat dupa nastere, mai intai unei doici, apoi unei guvernante care, desi era atasata de micuta, o parasea deseori, fara scrupule, pentru a se intalni cu numerosii sai amanti.
Maria avea un an si jumatate cand familia sa s-a mutat de la Caserta la Faenza, si patru ani cand au venit la Milano, in 1901. Acolo a fost plasata intr-un colegiu condus de calugarite. Se pare ca prima sa "intalnire" cu Domnul a avut loc atunci cand Maria nu implinise inca cinci ani. Din acel moment, ea s-a hotarat, cu toata inflacararea de care era capabila, sa "Il consoleze, sa-L iubeasca si sa-L imite pe Isus, din toata inima, din tot spiritul si din tot sufletul sau, oferindu-i toate suferintele pe care le va avea de infruntat in viata."
Maria la 5 ani |
In 1907, familia Valtorta s-a mutat la Voghera, unde Maria a frecventat scoala publica si, in acelasi timp, a urmat cursuri de franceza la Surorile franceze.
La varsta de 8 ani, Maria a primit sacramentul Confirmarii de la Cardinalul Ferrari, viitor beatificat. In 1908, la 11 ani a primit Impartasania solemna.
Maria nu era foarte dotata pentru matematica, iar mama sa, care luase obiceiul sa o necajeasca si sa-i faca viata amara propriei sale fiice, a obligat-o sa frecventeze o scoala tehnica tinuta de Surorile caritatii din Monza. Oricum, Mariei ii placea sa invete si, prin felul ei hotarat de a fi, prin forta de caracter, prin disponibilitatea si spiritul de dreptate, a devenit un punct de referinta pentru colegele ei de clasa. Profesorii o dadeau, cu placere, ca exemplu. Maria a obtinut diploma, a parasit colegiul si s-a mutat cu parintii sai la Florenta.
Cu toate acestea, Maria a continuat sa accepte jignirile mamei sale, pentru a fi fidela ofrandei propriei sale vieti pe care o facuse Lui Dumnezeu, inca din copilarie.
Incepand din 1917, timp de 18 luni, ea s-a devotat, ca infirmiera voluntara, pe langa Surorile samaritene de la spitalul militar din Florenta. S-a dedicat in exclusivitate ingrijirii soldatilor. Daca era acolo, o facea pentru a alina suferintele si nu pentru a gasi un sot. Maria va spune mai tarziu ca, in urma acestei experiente, ea s-a simtit din ce in ce mai aproape de Domnul.
Evenimentul care i-a marcat definitiv destinul s-a petrecut la 17 martie 1920. Maria era admirata si curtata pentru frumusetea sa. In timp ce se plimba cu mama ei in apropiere de casa, s-a apropiat de ea un tanar anarhist fanatic, care a lovit-o in spate cu o bara de fier, strigand: "Jos bogatii si militarii!"
Maria a cazut si a fost dusa in casa, unde a zacut la pat timp de trei luni. De atunci, sanatatea sa a fost compromisa iremediabil: avea fara incetare dureri atroce, febra mare, ameteli, greturi, palpitatii cardiace, disfunctii renale. In luna octombrie a aceluiasi an, familia Valtorta s-a mutat la Reggio Calabria, langa verii Belfanti, proprietari ai mai multor hoteluri. Maria avea din ce in ce mai mult presentimentul unei misiuni speciale care ii va fi destinata. In asteptarea acesteia, a descoperit spiritualitatea franciscana, de care a ramas atasata toata viata.
In august 1922, familia s-a intors sa locuiasca la Florenta. Atunci s-a indragostit Maria de un tanar ofiter. Logodna a durat cativa ani, cu impotrivirea violenta a mamei, care s-a straduit sa o faca sa esueze si, pentru a doua oara, si-a atins scopul. A fost o perioada in care Maria a indurat "chinurile iadului"; se gandea la moarte, voia sa fuga de acasa. Suferinta morala pe care a indurat-o a avut grave consecinte fizice, insotite de febra mare si de probleme cardiace.
In 1924, Maria s-a stabilit, impreuna cu parintii, la Viareggio, intr-o mica vila, care va fi ultima resedinta din viata sa. A dus acolo o viata foarte retrasa, intre o plimbare pe malul marii sau prin padurea de pini, facand cumparaturile necesare, fara a uita niciodata Liturghia si impartasania zilnica.
In perioada aceea a realizat ca Isus va fi adevaratul tovaras al vietii sale. Se simtea tot mai mult in comuniune cu El. Renuntand definitiv sa-si intemeieze propria familie, a cautat sa intre in Compania Sfantului Paul, insa a inteles ca viata aceea nu era pentru ea.
Intrand in Actiunea Catolica, in 1929, si-a asumat responsabilitatea culturala a ramurii tinere. Conferintele sale atrageau multimi, inclusiv necredinciosi. In plus, preda catehismul copiilor si bolnavilor. In aceeasi perioada a depus voturile de castitate, de saracie si de ascultare. La putin timp dupa aceea, in 1931, si-a reinnoit actul de oferire Lui Dumnezeu, formulat in copilarie. Daca pana atunci nu a fost scutita de suferintele fizice, de acum calvarul se va face tot mai aspru. La 4 ianuarie 1933, mergand cu mare greutate, Maria a putut sa iasa pentru ultima oara din casa. Incepand din luna aprilie, ea nu a mai parasit patul.
Casa din Viareggio, Italia |
Chiar si in conditia sa de infirma, Maria a servit ca punct de referinta determinant pentru cei care se indoiau, sufereau si erau intristati, fiecare primind de la Maria un sfat, ajutorul si consolarea pe care nu le-ar fi putut afla din alta parte.
In 1943, Parintele Romualdo Migliorini, din Ordinul Servilor Mariei, Parintele sau spiritual, realizand ca se afla in fata unui suflet extraordinar dotat cu carisme, i-a cerut sa-si scrie autobiografia. Maria era, mai degraba, ezitanta, insa a acceptat din ascultare. Decesul mamei sale, survenit in acelasi an, i-a permis sa se exprime mai liber.
Tatal Mariei |
Marta Diciotti, guvernanta-infirmiera, respecta foarte mult intimitatea Mariei. Desi stia ca in camera Mariei se desfasurau fenomene misterioase, nu si-a permis niciodata sa-i puna intrebari pe aceasta tema. Maria a fost aceea care a informat-o pe Marta ca Isus ii aparea din cand in cand, langa pat, si-i dicta teme pe care ea le transcria cuvant cu cuvant. Se mai intampla, de asemenea, ca Isus sa-i arate anumite scene pe care ea trebuia sa le descrie cu fidelitate. Maria sustinea ca "dictarile" ii cereau doar putin efort, spre deosebire de viziuni, care o oboseau foarte mult, caci voia sa descrie cu meticulozitate, in cele mai mici amanunte, tot ce vedea, ceea ce necesita un mare efort de observare si apoi de descriere.
Zilele Mariei erau foarte pline, fara timpi morti. Se trezea la ora sase. Dupa ce recita primele rugaciuni ale zilei, ii cerea Martei sa-i aduca lucruri de cusut sau de carpit. Spunea adeseori: "Cine stie daca astazi va veni cineva? Cine stie unde ma vor duce si ce ma vor face sa vad!" Si, brusc, dadea deoparte cusatura si, luand creionul, incepea sa scrie. " In momentul acela, va declara mai tarziu Marta Diciotti, intelegeam ca langa ea era cineva pe care nu-l vedeam; ieseam din camera si ii lasam singuri." Aceasta se intampla atat ziua cat si noaptea. Cand i se intampla sa se trezeasca noaptea, Marta constata adeseori ca in camera Mariei era lumina si ca Maria scria.
Trezindu-se in zori, adica dupa cateva ore, Marta observa ca prietena ei inca scria.
Mama Mariei |
Maria spunea ca majoritatea textelor ii erau dictate de Isus, iar cateva de Sfanta Fecioara si de Apostoli. Afirma ca asista la toate evenimentele din viata Lui Isus. Si, efectiv, intre anii 1943 si 1947, s-a nascut o opera monumentala: "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata", alcatuita din zece volume tiparite. Pe langa aceasta opera principala, Maria este autoarea unor Caiete - "I Quaderni", pe care le-a redactat din 1943 in 1950, a autobiografiei sale si a inca catorva scrieri.
Pentru cine nu stie, "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" este, intr-un anume fel, un extraordinar reportaj, in care Maria Valtorta pare sa fie martora invizibila a evenimentelor. Practic toata viata Lui Isus este descrisa aici. De altfel, Maria spunea ca Isus o numea "micul Ioan", in amintirea celui de-al cincilea evanghelist.
Putem gasi aici detaliile nasterii, dialogurile intre Maria si Iosif, convorbirile particulare si cele publice, calatoriile, amplele detalii ale vietii personajelor Evangheliei, toata viata publica a Mantuitorului: predici, miracole, Rastignirea, Invierea, Rusaliile. Chiar si viata Fecioarei Maria este descrisa aici detaliat.
In "I Quaderni" in mod special, revine frecvent tema profetica a marii purificari si a Noilor Rusalii, in armonie cu alte revelatii profetice contemporane.
Opera Mariei Valtorta, care face parte din capodopera literaturii mistice crestine din toate timpurile, a devenit, in citiva ani, un best-seller al literaturii religioase mondiale.
Centrul editorial Valtortian este condus de Dr. Emilio Pisani, a carui familie avea relatii de prietenie cu vizionara si anturajul sau.
Scrierile Mariei Valtorta, dincolo de inevitabilele si sistematicile denigrari provenind din medii rationaliste, opuse oricarei interventii ceresti directe, sunt sursa a numeroase convertiri pentru unii si bucurie interioara pentru multimea acelora care le apreciaza originalitatea, prospetimea, savoarea, care intaresc atatea inimi ranite sau dornice sa-L cunoasca mai bine pe Dumnezeu.
Daca inalte personalitati ale Bisericii au admis conformitatea acestor scrieri cu credinta Bisericii si cu stadiul actual de cunoastere a stiintelor religioase, faptul ca aceste scrieri reveleaza nenumarate episoade neconsemnate in Sfanta Scriptura provoaca rezerve prudente, de inteles din partea acelora care sunt insarcinati sa pastreze depozitul credintei si sa-l transmita cu fidelitate, fara modificari sau adaugiri, generatiilor viitoare. Totusi, putem sa profitam de aceste revelatii pentru a intelege mai bine ceea ce este consemnat de Evanghelisti si de autorii sacri.
Camera in care Maria si-a petrecut ultimele decenii ale vietii |
Maria Valtorta era constienta de partea de scepticism care insotea, in mod inevitabil, asemenea revelatii. Indeplinindu-si misiunea cu disponibilitate, si chiar cu eroism, ea s-a incredintat Domnului pentru a face cunoscuta aceasta comoara, prin rugaciune si ofranda, pana la moartea sa, care a survenit la 12 octombrie 1961. Avea 64 de ani si statea la pat de 27 de ani si jumatate. Ramasitele pamantesti ale Mariei Valtorta au fost mutate in 1973 in Bazilica Santissima Annunziata (Bunavestire) din Florenta, unde se afla si astazi.
La 12 octombrie 2011, acolo a avut loc o Liturghie pentru a 50-a comemorare a mortii Mariei Valtorta. Cu aceasta ocazie, au venit cititori de pe intregul pamant. Unul dintre numeroasele aspecte care pledeaza in favoarea autenticitatii acestor revelatii, sunt descrierile locurilor, ale obiceiurilor si cutumelor, ale tinutei vestimentare, ale uneltelor de munca etc., in epoca in care Cristos traia in Palestina. Maria descrie rascrucile drumurilor si bifurcatiile, indica bornele militare, diferitele culturi agricole potrivit calitatii terenului, podurile romane peste rauri si torente, izvoarele cu apa sau secate, potrivit anotimpului. Ea semnaleaza chiar diferentele de pronuntie intre locuitorii diferitelor regiuni din Palestina. Fiecarei localitati ii da un nume. Daca fundatiile unor localitati nu au fost descoperite decat dupa moartea Mariei Valtorta si corespund perfect cu descrierile pe care le-a facut ea, alte localitati raman inca necunoscute.
Maria descrie 228 de deplasari ale Lui Isus prin Palestina. Or, aceste 228 de deplasari - care puteau fi inventate - par a fi organizate de o agentie de voiaj foarte experta: in primul an al vietii Sale publice, Isus a parcurs 2132 km, in al doilea an 2144 si in al treilea an 2255.
In incheiere, sa citim marturia Profesorului Nicola Pende, specialist de renume mondial in patologia constitutionala si in endocrinologie, catolic fervent, pasionat cititor al Mariei Valtorta:
"Ceea ce a suscitat in mine cea mai mare admiratie si o reala uimire, este abilitatea experta cu care Valtorta descrie un fenomen pe care putini medici l-ar putea descrie: scena agoniei Lui Isus pe cruce. Imensa durere spasmodica pe care a indurat-o Mantuitorul din cauza ranilor de la cap, de la maini si de la picioare, care sustineau restul trupului, au provocat (in relatarea Mariei Valtorta) contractii in tot trupul, rigidizari tetaniforme ale bustului si ale membrelor care nu au tulburat nici spiritul nici vointa Domnului. Ele au fost expresia celei mai mari dureri fizice provocate de cea mai rea dintre torturi. Agonia Lui Isus descrisa astfel in aceasta opera, demonstreaza ca imensa durere a fost cea care a oprit respitratia si inima Fiului Omului. Mila si emotia il invadeaza pe crestin la citirea acestei pagini splendide."
Ii multumim Domnului ca a completat astfel, pentru noi care traim in aceste timpuri, relatarea vietii Sale pamantesti consemnata in cele patru Evanghelii.
( "Stella Maris" nr.325 - "Regina Pacis" nr.254)
Cateva din mesajele primite de Maria Valtorta le puteti gasi la eticheta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.