Ganduri..., ganduri...

      IUBIREA

       pentru

 APROAPELE

      Daca-ti iubesti aproapele, nu-i spune ca te doare,

      C-atunci si pe el, poate, incepe a-l durea.

      Tine durerea-n tine, asteapta, cu rabdare

      Caci - in rabdare - Domnul durerea-ti va lua.

      Daca-ti iubesti aproapele, nu-i spune ca nu crezi,

      Ca nu cumva, apoi, nici el sa nu mai creada.

      Doar Domnul, El sa stie ce sentiment nutresti

      Aproapele, in tine, smerenia doar s-o vada.

      Daca-ti iubesti aproapele, nu-i spune vorbe multe

      Si-n vorba ta sa creada, nu-ncepe-a-l invata.

      Tu taci, nu-l fa s-auda doar voce..., doar cuvinte...

      Ci lasa-l sa-nteleaga si din tacerea ta.

      Daca-ti iubesti aproapele, nu-i da a ta stiinta

      Si coborand pe scara sa crezi a te-nalta.

      Ci da-i fruntea-ti plecata cu multa umilinta;

      Cu cat te pleci mai tare, cu-atat te vei urca.

      Tu poti sa faci un rau, crezand ca faci un bine.

      Tu poti sa demolezi, cu gandul ca zidesti.

      De ai o indoiala, tine-o cu grija-n tine

      Caci, de-o dezvalui, poate, in altii o sadesti.

      De crezi ca ai stiinta, tu te-ndoieste tare,

      Si-adanc, in rugaciune, incepe-a te smeri.

      Caci Domnul, Care Poate, Caci Domnul, Care Stie,

      Cum crede El, cand crede, te va-nvata a sti.

      Daca-ti iubesti aproapele, nu-ti sadi-n el parerea.

      Caci nu esti gradinarul, tu esti doar instrumentul.

      Doar Domnul, El sadeste, a Lui este averea.

      Tu ai in stapanire doar clipa, doar momentul.

      Daca-ti iubesti aproapele, sa-nveti sa ceri iertare.

      Ca sa primesti iertarea, invata si-a ierta.

      Apoi, sa uiti greseala, ca sa se-nchida rana

      Caci, daca nu, greseala poate fi umbra ta.

                                                                     Daniela