SFANTUL MAXIMILIAN MARIA KOLBE

   Cand il invocam pe Sfantul Maximilian Kolbe, ne gandim imediat la jertfa suprema a vietii sale, la Auschwitz, unde s-a oferit pentru pedeapsa cu moartea in locul unui detinut, tata de familie... Sa-l descoperim, sau sa-l redescoperim pe acest martir al caritatii pe care echipa revistei "Feu et Lumiere" l-a primit ca sfant patron.

   Maximilian s-a nascut intr-un sat din provincia Lodz din Polonia, la 8 ianuarie 1894, in familia lui Julius si Marianna Kolbe. Parintii sai, tertiari franciscani, lucrau ca tesatori. A fost al treilea dintre cei trei fii. 
   Motivele profunde care i-au guvernat viata, i-au aparut inca din frageda copilarie caci,  pe la zece ani, el a trait episodul pe care s-a intemeiat intreaga sa viata.

   CELE DOUA CUNUNI
   Intr-o zi, mama sa a strigat la copilul cu un temperament deosebit de vioi si clocotitor: Sarmanul meu copil, ce-o sa se aleaga din tine mai tarziu?" 

   Era un "sef" printre tovarasii sai; avea multe "idei" care nu erau, obligatoriu, pe gustul parintilor sai, a caror rabdare o punea adesea la incercare! 
   Dojana mamei sale a provocat la Maximilian, care se numea pe atunci Raymond, o veritabila criza sufleteasca. Caci, de atunci, comportamentul sau s-a schimbat considerabil: a devenit cuminte si ascultator.
   Surprinsa de schimbare, mama si-a urmarit baietelul si a observat ca disparea adeseori in spatele dulapului unde se afla un mic altar inchinat Sfintei Fecioare Maria de la Czestochowa. La intrebarile mamei, Maximilian i-a raspuns:

   "Cand m-ai certat, m-am rugat mult Sfintei Fecioare sa-mi spuna ce se va alege din mine. Ea mi-a aparut tinand in mainile Sale doua cununi, una alba si cealalta rosie. Ma privea cu duiosie si, printr-un gest, parea ca ma invita sa aleg. Semnificatia albului este ca ar trebui sa perseverez in curatie, iar rosul, ca ar trebui sa devin martir. Am raspuns ca le-as accepta pe amandoua. Atunci, Ea m-a privit cu blandete si a disparut."
     Maximilian n-a mai vorbit niciodata despre aceasta intalnire misterioasa, dar intreaga sa viata va fi orientata, iluminata de ea. Fecioara Maria era alaturi de el si aceasta-i era de ajuns. Era confidenta si regina sa. In el se va maturiza dorinta unei vieti calugaresti si preotesti.

   "Batalia pentru a cuceri lumea intreaga, inimile tuturor oamenilor si a fiecaruia in parte, trebuie sa inceapa cu noi insine."
                                  M. Kolbe

   CAVALERUL NEPRIHANITEI
   Raymond a intrat la franciscanii din  Lwow pentru a urma cursurile secundare. Aici a fost invesmantat la 4 septembrie 1910, luandu-si numele de Maximilian.  A depus voturile definitive la 1 noiembrie 1914. Elev remarcabil, dotat, a fost trimis de superiorii sai sa faca noviciatul la Roma. La 17 octombrie 1917, tot la Roma, a fondat impreuna cu sase prieteni studenti, si cu permisiunea superiorilor sai, "Militia Neprihanitei" sau "Cavaleria Neprihanitei", consacrata convertirii pacatosilor. Dorea sa aduca cel mai mare numar cu putinta, si fiecare suflet in parte, la Inima Lui Isus prin intermediul Neprihanitei.

   Sufletul sau cavaleresc nazuia sa porneasc a o batalie spirituala in Numele Aceleia "care va zdrobi capul Sarpelui" si al Carei slujitor avea suprema cinste sa fie.
   A fost hirotonit preot in 28 aprilie 1918, la Roma. Avea 24 de ani. In iulie 1919 s-a intors in tara sa. "Consumat in asemenea masura de tuberculoza, incat medicii ii mai dadeau trei luni de viata", a fost constrans sa stea vreme indelungata internat in sanatoriu, la Zakopane. De atunci a trait doar cu un sfert de plaman, dar aceasta nu l-a impiedicat sa se daruiasca cu totul muncii intense de propagare a miscarii "Cavaleria Neprihanitei". Potrivit unor martori, "el stia sa spuna fiecaruia ce trebuia, si avea cu adevarat darul de a-i impresiona pe necredinciosi."
   In ianuarie 1922, a inceput publicarea buletinului "Cavaleria Neprihanitei" care, din 1927, a fost tiparit in 70.000 de exemplare.
   Cladirile au devenit, foarte repede, prea mici. Atunci, printul Drucko-Lubecki i-a donat, langa Varsovia, terenul pe care a fondat la 8 decembrie 1927, manastirea "Niepokalanow" - "Cetatea Neprihanitei".
   
   "Numai o persoana smerita este senina."
                                                 M. Kolbe

   UN MIRACOL PERMANENT

   Lucrarea, lansata astfel,  nu s-a mai oprit! Maximilian Kolbe a reamintit adeseori ca lucrarea nu era un scop in sine, ci doar un mijloc. Scopul era iubirea Mariei si, prin Maria, iubirea Divinei Inimi a Lui Isus.
   In 1930, el a plecat in Japonia impreuna cu patru frati. A tiparit foarte repede o versiune japoneza a "Cavalerului Neprihanitei", cand inca nu cunostea limba. A fondat, la un an dupa sosirea lor, o manastire la Nagasaki, replica japoneza a celei de la Niepokalanow. Terenul se afla pe o panta abrupta care cobora o creasta lunga in sensul opus orasului si partii insorite: numeni n-a inteles alegerea. Dar, dupa cataclismul bombei atomice, a ramas singura cladire intacta, si nimeni n-a pierit in incinta manastirii care fusese botezata la fondarea sa: "Mugenzai no Sono" - "Gradina Neprihanitei"... Alegerea locului a devenit atunci explicabila!
   In 1935, Maximilian a decis sa tipareasca in Polonia un cotidian catolic, intr-o vreme cand cotidianele devenisera mai degraba rare. Operele Parintelui Kolbe au cunoscut o dezvoltare prodigioasa. Daca buletinul  "Cavalerul Neprihanitei" a inceput, modest, cu un tiraj de 5.000 de exemplare, a ajuns in 1939, la un tiraj de un milion de exemplare! In decursul anilor, s-au mai adaugat alte publicatii, precum si un post de radio care a fost inaugurat la 8 decembrie 1938. Exista chiar si o linie de cale ferata pentru a alimenta Cetatea, precum si echipemente medicale si pompieri dintre calugarii franciscani. In 1939, in mamastire vietuiau peste 700 de calugari! Toate aceste mijloace erau destinate sa " O duca pe Neprihanita in case, pentru ca sufletele, apropiindu-se de Maria, sa primeasca harul convertirii si al sfinteniei." In acelasi timp, Maximilian insista, mai mult ca oricand, asupra primatului suveran al vietii de rugaciune si de caritate.

    " Daca se perfectioneaza calitatea, cantitatea va veni pe deasupra. Progresul este spiritual, sau nu este deloc..."
                        M.Kolbe

   MARTIR AL CARITATII
   In spiritualitatea Parintelui Kolbe regasim un punct esential  si anume, consacrarea totala Neprihanitei, pentru a deveni tot mai mult instrumentele Sale. "In noua manastire, sacrificiul nostru va trebui sa fie total. Viata calugareasca va trebui sa infloreasca aici in practicarea, in mod desavarsit,  in special a ascultarii. Va fi, potrivit spiritului franciscan, multa saracie, munca, suferinte si privatiuni." Acestea sunt cuvintele de indemn pentru noua ctitorie!

   "Cu cat ii apartinem mai desavarsit Mariei,  cu atat mai mult suntem ai Lui Isus."
                                                                                                 M. Kolbe

Sf. Maximilan Kolbe - Auschwitz

   Maximilian era cel dintai in a da exemplu. Dovedea o totala uitare de sine in favoarea Neprihanitei, a fratilor sai, a pacatosilor si a tuturor necredinciosilor. Evenimentele n-au facut decat sa confirme caritatea sa cu totul supranaturala primita din mainile Neprihanitei, dusa pana la eroism. La 19 septembrie 1939, Maximilian a cunoscut pentru prima oara lagarele germane. Eliberat, in mod miraculos,  la 8 decembrie 1939, revine la Niepokalanow, pe care o gaseste jefuita, dar nu complet distrusa.  Cetatea a adapostit pana la 3.000 de refugiati polonezi. Ostili acestor activitati, nazistii au inchis Cetatea, iar Parintele Kolbe a fost arestat din nou, la 17 februarie 1941, de Gestapou. Influenta, stralucirea sa, deranjau... Transferat la Auschwitz, a fost prizonierul nr. 16670. Mereu calm, el se daruia pentru toti. Spovedea si celebra Liturghia clandestin.

   "Scopul vietii mele este cucerirea lumii pentru Cristos, prin Neprihanita."   M. Kolbe
                                                                                              

Francis Gajowniczek,
in locul caruia sf. Kolbe
s-a oferit sa moara

   In iulie 1941, in lagar a fost o evadare. Au fost atunci alesi zece barbati, pentru a fi inchisi intr-un buncar si condamnati sa moara de foame si de sete. Printre ei se afla Francis Gajowniczek, casatorit si tata de familie. "Eu sunt preot catolic polonez, vreau sa-i iau locul pentru ca el are sotie si copii...": prin aceste cuvinte, Maximilian s-a oferit in mod liber martiriului, pentru a-l inlocui pe acest om. Condamnatii au intrat in buncarul mortii. Erau complet goi si au suferit supliciul timp de 3 saptamani... Pana la sfarsit Parintele Kolbe i-a incurajat, i-a consolat, i-a asistat pe muribunzi. Spre stupefactia lor, soldatii germani auzeau "in fiecare zi rugaciuni recitate cu voce tare, Rozariul si cantari religioase..."
   La 14 august 1941, in ajunul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, Maximilian era singurul supravietuitor. Si-a intins el insusi bratul pentru injectia letala si l-a privit cu iubire pe calau. Un angajat al buncarului marturisea: "Cand m-am intors, putin mai tarziu, incetase sa traiasca, dar mi se parea viu... Chipul ii era stralucitor... Trupul sau era curat si parca raspandea lumina..."  Parintele Kolbe isi exprimase o dorinta: "As vrea ca cenusa mea sa fie imprastiata in cele patru zari."  Trupul sau a fost ars in cuptorul de la Auschwitz si imprastiat...

   "Ura nu este o forta creatoare. Numai iubirea este creatoare."
                                                                                            M. Kolbe
   
   Un mesaj pentru ziua de azi
   Doua constante se regasesc in viata si cuvintele Parintelui Kolbe: consacrarea la Sfanta Treime prin mainile Fecioarei Maria si un zel misionar utilizand toate mijloacele tehnice si mediatice avute la dispozitie, pentru vestirea Imparatiei, in special necredinciosilor. Daca el a trait in saracie, "nimic nu era destul de frumos si destul de modern pentru a raspandi Cuvantul Domnului si cultul Neprihanitei", marturiseste fratele Constant, de la Niepokalanow.
   
   "Cu cat vom fi mai mult ai Neprihanitei, cu atat vom intelege mai bine si cu atat vom iubi mai mult Inima Domnului, pe Isus, pe Dumnezeu Tatal si toata Sfanta Treime."
                                                                                                                        M. Kolbe

celula in care cei 10 si-au petrecut
ultimele saptamani din viata

   Sfantul Maximilian Kolbe il continua prin aceasta pe Sfantul Ludovic-Maria Grignion de Montfort. Amandoi au simtit profunzimea legaturilor care o unesc pe Maria cu Spiritul Sfant si rolul Mariei in Maternitatea Sa si in pregatirea intoarcerii glorioase a Lui Cristos. Dar exista intre ei, ceva nou: proclamarea dogmei Neprihanitei Zamisliri , la 8 decembrie 1854  (de catre Papa Pius IX (Bulla Ineffabilis Deus) si aparitiile de la Lourdes in 1858.
   Parintele Kolbe este, poate,  cea mai frumoasa realizare a profetiei lui Grignion de Montfort privitoare la  "apostolii timpurilor de pe urma." Se stie, de asemenea, cat de impresionat era el de Lourdes si de modul in care Maria i S-a prezentat Bernadettei ca "Neprihanita Zamislire".  Ea este Neprihanita in vederea Maternitatii Sale, dar si ca Mireasa si Templu al Spiritului Sfant.
   Sfantul Maximilian Kolbe spunea ca "epoca noastra este epoca Neprihanitei, asa cum altii spun ca e ste epoca Spiritului Sfant".
   Papa Paul VI ne cere sa aprofundam mai bine legatura intima dinte Maria si Spiritul Sfant (prin  Enciclica sa Cultus Marialis, in 1974), iar Papa Ioan Paul al II-lea spune ca "Maria este modelata de Duhul Sfant" (in cateheza sa cu privire la Maria in Misterul  Lui Cristos si al Bisericii, 1998).
   In ziua canonizarii sale, Maximilian Kolbe a fost numit de Ioan Paul II "profet al unei noi ere mariane". Si tocmai in aceasta era traim noi. Ca urmare a Conciliului Vatica II, au luat nastere multe comunitati printre care si cea a Fericirilor si sunt comunitati mariane. Echipa revistei "Feu et Luniere" recita in fiecare zi actul de consfintire al Parintelui Kolbe, asa cum , in toate casele Comunitatii se recita cel al Sfantului Ludovic-Maria Grignion de Montfort.
   In Maria putem sa ne supunem mai bine "neprihanirii" si sa devenim mai transparenti la harul Spiritului Sfant pentru a fi "apostoli ai Sai din timpurile de pe urma" care, desi foarte slabi, se incredinteaza Aceleia care va "zdrobi capul Sarpelui"...

                                                                 ACT DE CONSFINTIRE

       Rugaciunea zilnica a Sfantului Maximilian Kolbe

   "Fecioara Neprihanit Zamislita, Regina Cerului si a pamantului, Scaparea pacatosilor si Maica preaiubitoare, Careia Dumnezeu a vrut sa-i incredinteze toata randuiala Indurarii, iata-ma la picioarele Tale, sarman pacatos ce sunt; Te implor cu umilinta, primeste fiinta mea intreaga ca bun al Tau si proprietatea Ta; lucreaza in mine dupa vointa Ta, in sufletul meu si in trupul meu, in viata mea si in moartea mea ca si in vesnicia mea.

   Inainte de toate, dispune de mine cum doresti Tu, ca sa se implineasca in sfarsit, ceea ce s-a spus despre Tine: "Femeia va zdrobi capul Sarpelui", si, de asemenea, "Tu singura vei invinge ereziile in lumea intreaga".
   Fie ca in mainile Tale preacurate ,atat de pline de mila, sa devin o unealta a iubirii Tale, capabila sa reinsufleteasca si sa faca sa infloreasca din plin atatea suflete nepasatoare sau ratacite. Astfel, se va extinde nemarginit domnia Inimii dumnezeiesti a Lui Isus.
   Intr-adevar, simpla Ta prezenta atrage harurile care convertesc si sfintesc sufletele, fiindca Harul izvoraste din Inima dumnezeiasca a Lui Isus peste noi toti, trecand prin mainile Tale de Mama.
                       
                                                                                    "Regina Pacis" nr.185