Secretul spovezii

   Parintele Emiliano Tardif  (mare predicator din Canada franceza, care avea, la fel ca si sora Briege, darul vindecarii. Cauza sa de beatificare este in studiu la Roma) isi sustinea predicile cu povestiri din viata reala.  Ii placea sa povesteasca intamplarea urmatoare. Scena se petrece intr-un mic sat, intre preotul parohiei si una dintre enoriasele sale.
   Aceasta femeie pretindea ca primeste revelatii de la Isus si venea in mod regulat sa-i incredinteze parohului mesajele pe care le primea de la El. Parohul le ingramadea cu grija intr-un sertar, fara sa le citeasca, nu credea nimic din afirmatiile femeii. Locutiuni interioare, viziuni, aparitii..., toate acestea nu-l pasionau si vizitele enoriasei il agasau din ce in ce mai tare.
   Gramada crestea, devenea enorma, asa ca se decise sa o arda. Totusi, inainte de a actiona, il cuprinse o oarecare teama de Dumnezeu si-si spuse: "Nu se stie niciodata!" Asa ca ceru un semn de la Domnul:
   - "Daca intr-adevar ii vorbesti acestei femei, atunci dezvaluie-i pacatele mele, spune-i sa le scrie pe o foaie si sa-mi aduca mesajul..."
   A doua zi, suna soneria! Este femeia care pretinde ca a primit un mesaj special pentru el  din partea Lui Isus si ca a venit repede sa i-l aduca. Parohul incepu sa regrete serios alegerea din ziua precedenta, de a cere acel semn... era atat de stanjenitor...!
    - "Parinte, spune femeia, Isus ma trimite sa va spun ca nu va poate spune pacatele dumneavoastra pentru ca le-ati spovedit; deci nu-si mai aminteste care sunt!"

   Multi crestini ar fi repede vindecati de frica de Dumnezeu daca ar cunoaste acest aspect al Sau, foarte reconfortant. Amnezic in privinta raului. Atentiune, Dumnezeu nu simuleaza ca uita pacatele noastre. Ar insemna ca El este un farsor care ne spune "totul e bine!", dar care pastreaza arhive secrete ca sa ne condamne in ultima zi. Dumnezeu uita atat de bine pacatele noastre incat El cere Bisericii, preotilor Sai sa le uite si ei la randul lor, de unde "secretul spovezii".
   Intr-o zi, Sfanta Fecioara a dat, la Medjugorje, o lectie remarcabila in acest domeniu, cand abia incepuse sa-i formeze pe vizionari in privinta punctelor esentiale ale vietii crestine. Marija povesteste adeseori acest fapt, confirmat de mai multi sateni pe care-i cunosc.
   Era in timpul verii lui 1981, sfarsitul lui iulie,  iar militia interzisese locuitorilor accesul pe colina Podbrdo. Sfanta Fecioara le-a dat intalnire vizionarilor pe un camp de la picioarele colinei, cel al lui Jure,  la ora zece seara. In acea seara, in jurul vizionarilor s-au strans cam cincizeci de persoane, ca sa spuna Rozariul si sa asiste la aparitie, iar Sfanta Fecioara a anuntat un lucru neobisnuit: satenii prezenti puteau veni s-O atinga. Vizionarii, fiindca doar ei  O puteau vedea, trebuiau sa-i ia pe unul cate unul de brat si sa-i conduca spre Ea.
   Satenii au fost foarte bucurosi ca O pot atinge pe Sfanta Fecioara, insa foarte repede vizionarii au observat ca pe rochia Sfintei Fecioare apareau pete. Au plans si au intrebat-O de ce se intampla aceasta. De fapt, ei vedeau ca, in timp ce o atingeau pe Sfanta Fecioara, unele persoane lasau pete, nu pentru ca mainile lor erau murdare, ci din alt motiv. Sfanta Fecioara le-a raspuns: "Sunt pacatele celor care Ma ating!"
   Vizionarii puteau sa vada clar cine, ce pata lasa si pentru ce pacate! Erau foarte nemultumiti de acest fapt si Marija chiar isi spunea:"Voi tine cont de aceasta!"
   Insa, odata aparitia terminata, vizionarii au devenit amnezici de pacatele pe care le vazusera, ca si cum Dumnezeu voia, prin aceasta,  sa le dea un semn al secretului spovezii.
   In acea seara Sfanta Fecioara i-a invitat pe toti sa mearga sa se spovedeasca cel putin o data pe luna deoarece "nu exista nimeni pe pamant care sa nu aiba nevoie de o spovada lunara!", le-a spus Ea. Toti s-au dus la parohul lor, parintele Jozo, ca sa-si "purifice sufletele" prin Sacramentul Penitentei si sa schimbe ceea ce aveau de schimbat in vietile lor.
   Draga Ivankovic isi aminteste ca,  atunci cand a atins-O pe Sfanta Fecioara, a simtit un fel de descarcare electrica in toata fiinta sa, ceva foarte puternic si intim, ce nu poate fi descris in cuvinte. Ea isi aminteste si ca, in timpul aparitiei, cateva grupuri de croati veniti in vizita la Medjugorje, si care nu erau la curent cu evenimentele care aveau loc, treceau pe langa acel camp si, dintr-un obicei rau de-al lor, spuneau si blasfemii in conversatiile lor. Ea a fost in mod dureros socata de contrastul dintre imensa puritate a Mariei si limbajul acestor oameni si a inteles mai bine oroarea pacatului.
   Cred ca punctul cel mai important din amintirile Dragai este acesta:  nu pacatele, in general, patau rochia Sfintei Fecioare, ci numai cele care nu fusesera spovedite, cele de care oamenii nu se caisera inca, deoarece, pentru Dumnezeu, pacatele spovedite nu mai exista.
   Ce invatatura profunda pentru noi! Mai tarziu, Sfanta Fecioara va spune:
   "Dragi copii, va rog, dati-I Lui Dumnezeu tot trecutul vostru, tot raul care s-a acumulat in inimile voastre." (Mesajul din 25 februarie 1987)

Pr. Emiliano Tardif

   Dorim ajutor de la Dumnezeu? Vrem ca El "sa vada si sa se ingrijeasca" si ca Providenta Sa Divina sa ne ocroteasca? Maria ne cheama inca si astazi sa ne convertim inimile, sa abandonam pacatul care-i murdareste nu numai rochia, ci murdareste intreaga lume. Iertarea pacatelor in Sacramentul Spovezii (individuale) este o lucrare a Lui Dumnezeu mai mare decat crearea cerului si a pamantului.

          Sora Emmanuel Maillard - "Copilul ascuns din Medjugorjre"