Intr-o lume in care pacea este provizorie si efemera, in care dreptatea este relativa, in care banul este tot mai mult bunul principal pentru indivizi si pentru natiuni, in care valoarea omului nu mai consta in a fi imagine a Lui Dumnezeu, ci coincide cu puterea sa de cumparare, iar trupul nu mai este templul Lui Dumnezeu, ci o marfa de schimb, Maria ne cheama sa dam marturie:
"Va invit sa faceti acest timp sa fie pentru voi toti, timp de marturie." E o invitatie deschisa, adresata tuturor, dar in mod special acelora care indeplinesc conditiile pentru a raspunde la ea: "voi, care traiti in Iubirea Lui Dumnezeu si ati experimentat darurile Sale, dati marturie cu cuvintele voastre si cu viata voastra, pentru ca sa fie bucurie si indemn la credinta pentru altii."
Daca traim in Iubirea Lui Dumnezeu, daca am experimentat darurile Sale, avem datoria de a da marturie despre ele, pentru ca nu sunt discursuri frumoase, nici planuri intelepte, nici afirmatii de principiu care pot zgudui sufletele si inimile, ci numai cuvinte mici si simple ce izvorasc dintr-o viata traita in mod real, cuvinte abia mentionate, abia soptite, dar care au substanta unei realitati experimentate si nu numai visate.
Astazi, cel putin in Italia, dar poate si in alte tari, oamenii sunt mult mai interesati de marturiile de viata decat de declaratiile teoretice; si aceasta este adevarat ,mai ales pentru tinerii nostri. Este un lucru frumos care ne da speranta deoarece indica, cel putin in acest domeniu, o prioritate de interese pentru o lume de fiinte vii si nu de imagini stereotipe. Poate e inca prea devreme sa o spunem, dar aceasta atentie reinnoita pentru marturiile de viata indica o inversare a tendintei ce poate elibera omul de apartenenta la manipularea televizata, pentru ca mai apoi sa-si regaseasca maretia originala de imagine a Lui Dumnezeu si, mai mult, de fiu in Fiul Sau Isus.
Invitatia Mariei este importanta pentru salvarea noastra si a altora, care adesea nu sunt separate, ci intim legate intre ele (cf.Ez 3, 16-21). Asta este valabil pentru toti, dar mai ales pentru educatori si in special pentru parinti.
"Eu sunt cu voi si intervin neincetat pe langa Dumnezeu pentru voi toti, pentru ca credinta voastra sa fie tot mai vie, mai plina de bucurie si de Iubirea Lui Dumnezeu."
Cum ar putea sa nu fie vie si plina de bucurie credinta celui care se simte iubit si salvat de Dumnezeu, inaltat de Tatal la Sine, in Fiul Sau?
Daca credinta voastra nu este vie, plina de bucurie si cufundata in Iubire, atunci nu este credinta adevarata. Cati dintre noi nu ar trebui sa reflectam asupra acestui subiect, si nu pentru a incerca sa intelegem mai bine credinta, ci pentru a ne cufunda orbeste in ea! Ar fi suficient sa ne gandim la inseparabilitatea dintre Iubire si Credinta, pentru a fi indemnati sa cerem cu spiritul plin de remuscari: "Doamne, mareste in noi credinta!" (Lc 17, 6a).
"Nu exista nimic care sa ne poata desparti de Iubirea Lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru", ne invata Sfantul Paul (Rm 8, 31-39).
Cu adevarat nimic si nimeni nu ne poate desparti de aceasta Iubire, in afara de vointa noastra; numai noi insine, in mod deliberat, putem sa refuzam Iubirea Sa. Cat de teribila este, si in acelasi timp divina, libertatea data noua de Dumnezeu!
Sa ne abandonam Iubirii Sale; cu ajutorul Mariei, care intervine neincetat pe langa Dumnezeu pentru noi toti, putem sa ne salvam pe noi si pe aceia care, prin vorbele noastre, dar mai ales prin viata noastra, sunt stimulati spre o credinta vie, plina de bucurie si inradacinata in Iubirea Lui Dumnezeu.
Pace si bucurie in Isus si Maria.
"Ecoul Mariei, Regina Pacii" nr.11-12
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.