In Biserica din primii ani ai crearii sale, Maria este desemnata cu titlul "Mama Lui Isus". Luca insusi ii atribuie acest calificativ in "Faptele apostolilor", care corespunde, de altfel, cu ceea ce se spune in Biblie: "Nu este oare acesta (...) fiul Mariei?", se intreabau locuitorii Nazaretului, potrivit relatarii evanghelistului Marcu ((6, 3); "oare mama lui nu se numeste Maria?", se intrebau aceiasi, dupa Evanghelia lui Matei (13, 55).
In ochii ucenicilor reuniti dupa Inaltare, titlul de "Mama Lui Isus" isi capata sensul deplin. Maria este pentru ei o persoana unica in felul sau: Ea a primit harul special de a naste pe Mantuitorul omenirii, a trait multa vreme alaturi de El, iar pe Calvar a fost chemata de Rastignit sa exercite o "noua maternitate" fata de ucenicul preferat si, prin el, fata de intreaga Biserica. Pentru cei care cred in Isus si-L urmeaza, "Mama Lui Isus" este un titlu de onoare si de venerare care va ramane astfel pentru totdeauna in viata si in credinta Bisericii.
In special, prin acest titlu, crestinii inteleg sa afirme ca nu se poate face referire la Isus fara sa se recunoasca rolul Celei care L-a nascut de la Spiritul Sfant potrivit naturii omenesti. Functia Sa materna se refera, de asemenea, la nasterea si dezvoltarea Bisericii. Amintind rolul Mariei in viata Lui Isus, credinciosii ii descopera in fiecare zi prezenta eficace si in itinerarul lor spiritual.
Chiar de la inceput, Biserica a recunoscut maternitatea feciorelnica a Mariei. Asa cum lasa sa se inteleaga Evangheliile copilariei, primele comunitati crestine au cules amintirile Mariei asupra imprejurarilor tainice ale conceperii si nasterii Mantuitorului. Mai ales, relatarea Buneivestiri raspunde dorintei ucenicilor de a cunoaste, in mod mai aprofundat, evenimentele legate de inceputurile vietii pamantesti a Lui Isus Cristos. In ultima analiza, Maria este la originea revelatiei privind Misterul conceperii virginale prin actiunea Spiritului Sfant.
Acest adevar, care demonstreaza originea divina a Lui Isus, a fost imediat sesizat de primii crestini in dimensiunea sa hotaratoare si inscris in afirmatiile-cheie ale credintei lor.
Fiul al lui Iosif potrivit legii, Isus este, in realitate, in umanitatea Sa, in exclusivitate Fiul Mariei, gratie unei actiuni extraordinare a Spiritului Sfant.
Virginitatea Mariei capata astfel o valoare speciala si pune intr-o noua lumina nasterea si misterul filiatiei Lui Isus, conceperea feciorelnica fiind semnul ca Isus are ca Tata pe Insusi Dumnezeu.
Recunoscuta si proclamata de credinta Sfintilor Parinti, maternitatea feciorelnica nu va mai putea fi separata niciodata de identitatea Lui Isus, om adevarat si Dumnezeu adevarat, nascut "din Fecioara Maria", asa cum afirmam noi in Simbolul de la Niceea-Constantinopol. Maria este singura Fecioara care este in acelasi timp si Mama. Prezenta simultana si extraordinara a acestor doua daruri in persoana tinerei fete din Nazaret, i-a determinat pe crestini s-O numeasca pur si simplu pe Maria "Fecioara", chiar si atunci cand ei celebrau maternitatea Sa...
Virgintatea Mariei inaugureaza astfel, in comunitatea crestina, difuziunea vietii feciorelnice, imbratisata de toti care sunt chemati de Domnul. O astfel de vocatie speciala, care isi atinge culmea in exemplul Lui Cristos, constituie pentru Biserica din toate timpurile, care isi gaseste in Maria inspiratia si modelul, o bogatie spirituala incomensurabila.
Afirmatia "Isus S-a nascut din fecioara Maria" implica deja prezenta in acest eveniment a unui mister transcendent, care isi poate gasi deplina expresie numai in adevarul Filiatiei Divine a Lui Isus. De o astfel de formulare centrala a credintei crestine, este strans legat adevarul Maternitatii Divine a Mariei: Intr-adevar, Ea este Mama Cuvantului Intrupat, "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat".
Titlul de "Nascatoare de Dumnezeu", despre care marturiseste deja Matei in formula echivalenta de Mama Lui Emanuel - Dumnezeu cu noi (cf. Mt 1,23), nu i-a fost atribuit Mariei in mod explicit decat dupa o reflectie care s-a intins aproximativ pe parcursul a doua secole. Crestinii din cel de-al treilea secol au fost aceia care, in Egipt, au inceput s-o invoce pe Maria ca "Theotokos" - Nascatoare de Dumnezeu. Cu acest titlu, care are un larg ecou in devotiunea poporului crestin, Maria apare in adevarata dimensiune a maternitatii Sale: Ea este Mama Fiului Lui Dumnezeu, pe care L-a conceput feciorelnic dupa natura omeneasca si pe care L-a educat cu iubirea Sa materna, contribuind la dezvoltarea omeneasca a Persoanei Divine, venite sa transforme destinul omenirii.
In mod cu totul semnificativ, rugaciunea cea mai veche adresata Mariei ("Sub tuum presidium..." - "Sub ocrotirea Ta...") contine invocatia "Theotokos - Nascatoare de Dumnezeu". Acest titlu nu provine dintr-o reflectie a teologilor, ci mai degraba dintr-o intuitie de credinta a poporului crestin. Cei care-L recunosc pe Isus ca Dumnezeu, se adreseaza Mariei ca Nascatoare de Dumnezeu si spera sa obtina ajutorul Ei puternic, in incercarile din decursul vietii.
Conciliul de la Efes, din 431, defineste dogma Maternitatii Divine, atribuindu-i in mod oficial Mariei titlu de "Theotokos" - "Nascatoare de Dumnezeu", cu referire la Persoana unica a Lui Cristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat.
Cele trei expresii prin care Biserica a ilustrat, de-a lungul veacurilor, credinta sa in maternitatea Mariei: "Mama Lui Isus", "Mama Fecioara", "Nascatoare de Dumnezeu", demonstreaza deci, ca maternitatea Mariei este intim legata de Misterul Intruparii. Sunt afirmatii de doctrina, legate si de pietatea populara, care contribuie la definirea identitatii insasi a Lui Cristos.
Ioan Paul II in "L'appel de Coeur douloureux et immacule de Marie" nr.168
( "Regina Pacis" nr.23)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.