RUGACIUNEA NUMELUI LUI ISUS SAU RUGACIUNEA INIMII

    Meditatie a Parintelui Daniel Ange, la Popesti Leordeni (2004 - cu ocazia uneia din vizitele sale in Romania)

Rugaciunea Inimii

   In momentul conceperii, fiecare dintre noi primeste viata de la Sfanta Treime. Pentru a ne da viata, Tatal, Fiul si Sfantul Spirit sunt ca si in jurul nostru. Prin innoirea completa care are loc in momentul Botezului nostru, Tatal, Fiul si Sfantul Spirit vin dintr-o data in interiorul nostru, vin in inima fiecaruia dintre noi. Ceea ce face ca izvorul vietii noastre sa se afle in inima fiecaruia dintre noi. E ca si cum, pentru cei nebotezati,  izvorul vietii ar fi in exteriorul lor, iar pentru cei botezati, in interiorul lor. Asta inseamna ca in inima mea, Tatal, Fiul si Sfantul Spirit sunt mereu pe cale sa-si desfasoare Viata in intimitate cu mine. Fiul este mereu gata sa-L laude pe Tatal Sau, sa-I cante, sa se minuneze in fata frumusetii Sale, sa mijloceasca pentru mine la Tatal, sa-L asculte in tacere. Isus traieste in mine viata Lui de fiu, de copil. Si toate aceste schimburi de viata si de iubire intre Tatal si Fiul, se intampla in mine, chiar daca eu nu stiu, asta este realitatea, asa stau lucrurile. Mare tristete este cand botezatul isi traieste intreaga viata departe de inima sa, ca si cum ar fi debransat de Cer, ca si cum ar fi in exterior. In momentul in care-L vor vedea pe Dumnezeu, aceste persoane vor fi atat de triste constatand ca si-au petrecut intreaga viata pe pamant in nestiinta,  in necunoastere a ceea ce s-a intamplat in ele, incepand cu Botezul lor. 
   A evangheliza inseamna sa conduci un botezat spre izvorul vietii sale.

    Putem vedea acest lucru in povestea intalnirii Lui Isus, cu samarineanca. Inima ei era goala, ranita pentru ca nu fusese iubita niciodata. Avusese deja sase barbati si nici unul n-o iubise cu adevarat.
   Ea L-a gasit pe al saptelea: pe Isus. El a fost si Cel definitiv, ultimul. Isus i-a deschis rana amintindu-i faptul ca avusese sase barbati si a pus aceasta rana langa rana coastei Lui, pentru ca rana Inimii Lui Isus este aceea de a nu fi iubit, "Iubirea nu este iubita" - dupa cum a spus Sfantul Francisc.
   Unind rana Inimii Lui Isus cu rana  femeii samarinence, inima acesteia s-a umplut de Spiritul Sfant care s-a varsat din Inima Sfanta a Lui Isus. Asa ca inima acelei femei nu numai ca a fost umpluta de iubire,  dar a transformat-o pe ea insasi in izvor de iubire. Si inima ei a devenit ca si Inima Lui Isus, nu numai coplesita de iubire, dar si debordand, daruind iubire din plin. De aceea si-a uitat ulciorul, a uitat si de al saselea barbat caruia trebuia sa-i duca apa, si s-a grabit sa daruiasca intregului sat, apa Spiritului Sfant. A condus intregul sat la Isus. Isus a facut-o sa coboare la izvorul inimii ei, transformand-o pe ea insasi in izvor al vietii. 
   La fel si noi coboram la izvorul inimii noastre pentru a bea din acest torent care curge. Cu cat beau mai mult din apa vie, din izvorul inimii mele, cu atat mai mult, la randul meu, pot sa dau de baut si celorlalti. Daca nu fac asa, nu am nimic de dat.
   O mica experienta m-a facut sa inteleg mai bine aceasta.
   Cand am fost pe Muntele Sinai, in luna august, era foarte cald. Taxiul, foarte vechi, a facut pana, explodand un cauciuc. Impreuna cu soferul, ne-am regasit singuri in plin desert, la peste 50  de grade. Ne-am adapostit la umbra masinii si ne pregateam sa murim de sete, la fel ca parintii nostri evrei in desert, cand soferul facand o miscare, brusc si-a amintit ca are putina apa intr-o sticluta. Datorita acestei ape am reusit sa strabatem desertul ajungand la o cascada, intr-o oaza. Astfel am fost salvati. Am fi putut muri de sete, avand apa la noi. 
   La fel sunt multi botezati care mor de sete, in timp ce izvorul este in inima lor. Sunt despartiti de izvorul pe care il au in inima.

Pr. Daniel Ange

   A ne rezerva un timp pentru rugaciune, inseamna a folosi acest timp pentru a cobora in inima noastra, pentru a face un pelerinaj la acest izvor care se afla in inima noastra.
   Atunci cand lucrez, cand studiez,  cand iau metroul, ma gandesc tot timpul la ceea ce se afla in inima mea, dar Rugaciunea Lui Isus in inima mea continua tot timpul. Alaturi de sihastria mea este un parau care curge incet si se aude mai ales noaptea. Noaptea ascult acest cantec al apei dar stiu ca,  chiar si atunci cand nu-l mai ascult, el continua sa curga. Nu este gandul meu cel care face sa curga paraul. Trebuie sa ne oprim sa-l ascultam din cand in cand.
   Daca esti intr-o masina pe o strada de-a lungul raului, de exemplu la munte, zgomotul motorului te impiedica sa asculti sunetul apei. Daca insa te opresti, inchizi motorul, deschizi geamurile, poti auzi sunetul apei care curge. Apoi, cand pornesti din nou, apa continua sa curga. La fel si noi trebuie sa ne oprim din cand in cand, pentru a asculta ceea ce Isus este pe cale sa faca in inima fiecaruia dintre noi: mijloceste pentru lume, pentru Mine, pentru Biserica sau poate e pe cale sa-L laude pe Tatal Sau, sa-I cante, sau se pregateste sa-L asculte. Voi incerca sa ma asociez Lui, sa fiu partas la rugaciunea Sa, care este mereu acolo, in inima mea, chiar inainte de a ma uni eu cu ea.
   Exista o mica rugaciune care ne poate ajuta foarte mult, cel putin pe mine m-a ajutat foarte mult. Este vorba de Rugaciunea Numelui Lui Isus sau Rugaciunea Inimii, care a fost atat de iubita incepand din secolul IV mai ales de catre calugari in Orient si apoi in manastirile din Romania, mai ales in Manastirea Neamtului unde este inmormantat staretul Paisie - unul dintre marii apostoli ai Rugaciunii  Lui Isus. Se numeste Rugaciunea Numelui Lui Isus pentru ca numai a pronunta numele Lui Isus, aduce prezenta Lui, Il face prezent. Cand logodnica este departe de logodnicul ei, dar faptul de a pronunta cu iubire sau a murmura numele lui, e ca si cum l-ar face sa fie prezent.
   Formula clasica a Rugaciunii Lui Isus este : "Doamne, Isuse Cristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul."
   Este o rugaciune care isi are radacinile in Evanghelie si care uneste rugaciunea pacatosului, a vamesului: "ai mila de mine, pacatosul" cu profesiunea de credinta a lui Petru:
"Tu esti Fiul Dumnezeului Celui Viu."
   Si pot sa spun ca sunt pacatos pentru ca am cerut iertare Domnului. Dumnezeu ma mantuieste de pacatele mele. In aceasta formula atat de simpla exista o intreaga teologie si un intreg rezumat al Evangheliei. Putem sa facem aceasta rugaciune mai simpla, rostind doar Numele Lui Isus Insusi care este, de altfel, centrul rugaciunii "Bucura-Te, Marie." Rugaciunea "Bucura-Te, Marie" se rezuma la doua nume: Maria, la inceput si Isus, la mijloc, iar la sfarsit prin "roaga-Te pentru noi pacatosii", recunosc ca pacatosul sunt eu.
   Personal, ceea ce ma ajuta foarte mult este faptul ca folosesc un timp pentru rugaciune, care altfel ar fi pierdut. Pot sa pronunt rugaciunea mergand pe strada, traversand Bucurestiul sau un alt oras mai mare din lume, asa ca Moscova, in autobuz sau metrou. Deci ma voi ruga timp de o ora Rugaciunea Inimii. Sau in vacanta, la tara, sau mergand pe munte trei ore.
   Incep primele zece minute fara sa ma uit la ceas: "Maria-Isus, Maria-Isus", pentru ca Maria sa fie Aceea care sa ma ajute sa pronunt Numele Lui Isus, Fiul Sau,  asa cum Ea Insasi l-a pronuntat prima data la Nazaret, cand a inceput sa vorbeasca copilasului pe care-L purta in sanul Ei. Fiecare mama trebuie sa vorbeasca cu copilasul pe care il poarta in trupul ei.
   Maria ma duce in prezenta Lui Isus, ma duce mai aproape de Isus si ma ajuta sa pronunt Sfantul Nume in Spiritul Sfant. Numai Spiritul Sfant poate sa spuna in noi: Isus. Sa poronuntam Numele Lui Isus cu iubire caci altfel poate fi pronuntat de oricine. Dar a-L pronunta cu credinta si iubire este un dar de la Spiritul Sfant, asa cum L-a pronuntat Maria.
   Dupa primele 10 minute (sau pronuntarea numelor Maria-Isus, de 300 de ori) Maria se retrage dar nu ne lasa singuri, caci impreuna cu Ea voi spune: "Isus, Isus". Voi adauga si alte cuvinte simple: "Isuse, iubirea mea; Isuse, bucuria mea; Isuse lumina mea; Isuse, apa mea vie". Propozitii scurte si simple: "Isuse, ma incred in Tine". Daca mijlocesc pentru cineva: "Isuse Milostiv,  Isuse ai mila de noi (sau de el, de ea), Isuse slava Tie!" - in functie de ceea ce este in inima noastra si, de asemenea, functie si de timpul liturgic.
   In timpul Adventului imi place sa spun: "Isuse, vino si mantuieste-ma, Isuse, vino repede! "In timpul Pascal: "Isuse, slava Tie!"
   Toate nuantele anului liturgic sunt in inima noastra.
   Dupa ce voi spune de trei sute, cinci sute sau o mie de ori (sau trei statii de metrou),  impreuna cu Isus ma voi adresa Tatalui si, pentru aceasta trecere de la Fiul la Tatal, voi spune un sfert de ora sau de doua sute de ori: "Isuse-Tata". Isus, cand inspir si Tata, cand expir.
   Rugaciunea ma sfinteste, ea ia ritmul respiratiei mele. Rugaciunea este respiratia sufletului. Ea sufla asupra sufletului nostru la fel ca in cazul unei persoane care nu are aer.
   La Auschwitz, sute de preoti au murit asfixiati alaturi de nenumarati evrei. Este una din cele mai groaznice torturi. In inchisoarea de la Jilava, unde erau ingramadite doua sute de persoane intr-o incapere, multi mureau din cauza lipsei aerului. Isus a murit asfixiat pe Cruce pentru a ne darui Spiritul Sfant.
   Isus a spus prin sfintii evanghelisti Luca si Ioan: "Tata, in mainile Tale imi dau sufletul Meu" si apoi: "s-a savarsit", si: "plecandu-si capul, si-a dat Duhul." Duhul este sufletul, dar in acelasi timp este izvorul, sursa. Inima Lui Isus deschisa de sulita, devine izvor. In prima seara dupa Pasti, Isus a suflat asupra apostolilor, daruindu-le Duhul - Spiritul.
   Suflarea noastra umana este semnul vietii, este vital sa respiram. A inspira in Numele Lui Isus si a expira in Numele Tatalui este semnul Spiritului Sfant. Spiritul Sfant este cel ce pronunta in mine Numele Lui Isus si, in Spiritul Sfant, Isus pronunta Numele Tatalui.
   Nu este nevoie sa pronuntam Numele Spiritului Sfant, pentru ca pe El il pronuntam respirand.
   Desi atat de simpla, rugaciunea aceasta contine o intreaga plenitudine minunata pentru ca este o rugaciune trinitara, permitand Sfintei Treimi care locuieste in mine, sa respire in mine: Tatal, Fiul si Spiritul Sfant. Din cauza pacatelor, adesea se intampla ca Spiritul Sfant se sufoca in mine, pentru ca Il las singur, ca intr-o incapere inchisa. In loc sa-L las sa circule in toata casa mea, Il incui ca intr-o pivnita. Intr-o oarecare masura,  Dumnezeu se sufoca in mine, bineinteles nu poate sa moara, dar se sufoca. Imediat ce ma asociez Vietii Lor, Rugaciunii Lor, Tatal Fiul si Spiritul Sfant respira in mine. De aceea rugaciunea este atat de mult legata de respiratie.
   Iata o alta imagine: a evangheliza este ca si cum ai scoate un inecat din apa, pe care vrei sa-l resuscitezi cu respiratie gura la gura. Ii transmiti rasuflarea ta pentru ca el sa reinceapa sa respire si sa traiasca.
   A invata pe cineva sa se roage inseamna sa-l impiedici sa moara asfixiat.
   Revin la Rugaciunea Inimii: Isus, pe inspiratie si Tata, pe expiratie. Eu personal folosesc cel mai des aceasta rugaciune. Dupa un anumit timp Il las pe Isus sa vorbeasca direct in mine, Tatalui Sau: "Tata Care esti bun, Tata Care esti frumos, Tata Care esti bucuria Mea, Tata esti totul Meu, Tata esti iubirea Mea".
   Propozitii simple pe care Isus le spune Tatalui Sau, dar El le spune in mine. Pana aici este vorba de rugaciune gratuita, de lauda, de adoratie, de intimitate, timp de o ora. Apoi voi trece la rugaciunea de mijlocire. Il voi lasa pe Isus sa se roage pentru mine, pentru ceilalti, pentru toti oamenii. Voi spune de trei sute de ori: "Tata-Romania, Tata-Romania". Exact aceasta rugaciune ii trebuie Romaniei acum. Cunoasteti mai bine decat mine problemele politice, economice si sociale ale Romaniei.
   Cand auzim stirile la Tv, sau citim ziarele, trebuie sa ne rugam mult pentru diferitele probleme ale popoarelor. Trebuie sa mijlocim mult pentru popoare, inima noastra sa fie catolica, adica universala. Trebuie sa imbratisam lumea intreaga in rugaciune. Chiar daca 
n-am fost niciodata in Suda, ma voi ruga pentru aceasta tara: "Isus-Sudan".
   Imediat ce aflu despre o problema critica in lume, i-o incredintez Lui Isus. De asemenea, sunt intentiile Bisericii pentru care trebuie sa ma rog: Unitatea Bisericii, Unitatea celor botezati: "Tata, ca toti sa fie una!" Sau, in trei cuvinte:  "Tata - toti una,Tata - toti una!"
   De fiecare data cand ascult intreaga rugaciune sacerdotala a Lui Isus pentru iluminarea poporului evreu, spun: "Isus-Israel, Isus-Israel!"
   Pentru tinerii care sunt in afara Bisericii: "Isuse-tinerii Tai, Isuse-tinerii Tai!"
   Si apoi pentru persoane: de exemplu ne rugam pentru Ioana: "Isuse-Ioana, Isuse-Ioana, Isuse-Ioana!"  Daca simt ca ea are nevoie mai mult de o consolare materna, voi spune: "Maria-Ioana, Maria-Ioana!" Si dupa ce voi spune aceasta de 300 de ori, Isus poate sa-mi spuna: Este suficient! Voi face ceva pentru Ioana, acum roaga-te pentru altcineva. Voi incepe sa ma rog pentru o alta persoana.  Isus stie de ce are nevoie persoana respectiva, nu am nevoie sa explic timp de un sfert de ora intreaga problema a acestei persoane, numele este suficient.
   Acesta este un mod de a te ruga. Fiecare trebuie sa gaseasca modalitatea de rugaciune care i se potriveste. Dara aceasta rugaciune este ata de simpla, incat putem s-o spunem tot timpul, oriunde ne-am afla. Se adapteaza tuturor situatiilor, merge direct la esential si patrunde intreaga fiinta.
   Intr-o zi am fost operat de apendicita. Am fost adormit. Dupa operatie, doamna doctor mi-a spus: "Tot timpul cat erai pe masa de operatie, spuneai: Isus-Tata, Isus-Tata! "Aceasta intamplare demonstreaza ca si atunci cand dormim, sufletul nostru continua sa se roage. Este introdus intr-o stare continua de rugaciune. Trebuie sa cerem darul rugaciunii continue. Chiar daca nu o facem totdeauna in mod constient. Si de aici o sa vina lauda spontana, Euharistia, Liturghia, toate acestea pornesc din acest izvor si se exprima in atatea moduri. Dar aceasta Rugaciune a Inimii face unitatea  tuturor acestor expresii diferite ale rugaciunii. Si chiar daca nu simti nimic, nu are importanta: "Isuse, obosesc sa spun asta, dar stiu ca Tu nu obosesti si ca esti multumit."
   Cand ne luam un timp de rugaciune in tacere, in camera noastra,  in fata altarului pe care ni l-am amenajat, unde se afla Sfanta Scriptura, Biblia deschisa, cateva icoane, Crucea Lui Isus, o lumanare, cateva flori, pe scurt - mica noastra capela, care ne ajuta sa ne rugam, trebuie sa ne fixam un timp, zece minute, inainte de a pleca la lucru.

   Vom fi atenti asupra pozitie trupului pentru ca trebuie sa-l facem sa se roage si trebuie sa asociem trupul nostru, sufletului. Este unul dintre punctele de baza ale Liturghiei, unul dintre gesturile liturgice. Fiecare gest are importanta sa: mijlocirea - mainile ridicate; lauda - mainile deschise; implorarea - prosternarea cu fata la pamant.
   Fiecare chip al rugaciunii corespunde unei expresii a corpului. Trupul meu ma ajuta foarte mult sa ma rog. Uneori sunt atat de sec in interior, incat nu pot sa fac altceva decat sa-mi ofer trupul. In interiorul meu este ca si cum as avea un video in functiune, ganduri care ma distrag, dar trupul meu este in rugaciune. Imi pare ca timpul trece incet, am chef sa plec, dar trupul meu este aici, in rugaciune. Comand trupului meu: "ramai in genunchi!"  Ridic mainile catre Domnul. Si trupul mi se supune. Si pot sa-I ofer Lui Isus macar supunerea trupului meu, chiar daca sufletul meu se plimba... Daca sunt distras de ganduri, le transform in mijlocire. Dintr-o data imi amintesc de o persoana, iar pentru ca gandul acestei persoane 
m-a distras, incep sa ma rog pentru acea persoana: "Doamne, Te rog ai grija de ea!"
  In timpul rugaciunii sunt distras de o stire pe care am vazut-o la televizor ieri seara, revad imaginile, de exemplu un accident, si atunci ma rog Lui Isus pentru persoanele implicate in acel accident a carui imagine m-a distras de la rugaciune. In acest fel nu mai sunt distras, transform totul in rugaciune.
                                                                                 "Regina Pacis" nr.195