O copila insangerata

 

   Andree a aprins un foc, iar Emilie nu are nici o idee despre ceea ce va urma. Ea priveste, stupefiata. Andree scoate dintr-un sac mare, o duzina de crucifixuri pe care le-a adunat de ici, de colo si, razand dispretuitor impreuna cu colegul sau, arunca crucifixurile in foc, apoi lund-o de par pe sotia sa:
   - "Du-te, ia-l pe Cristosul tau, daca ai curajul. Haide, scoate-l de acolo!"
   Andree umbla de la o femeie la alta si sotia sa, Emilie, traieste un adevarat calvar. In plus, el il detesta pe Isus din toata fiinta sa, pe cand Emilie, dimpotriva, Il iubeste enorm. 
   Pana la urma, el le alunga pe Emilie si pe fiica lor din domiciliul conjugal si blocheaza usa. O alta femeie ia locul sotiei. Emilie este primita intr-o casa de rugaciune, unde ziua lucreaza iar noaptea planga... Din fericire, un preot o supravegheaza spiritual si o ajuta sa indure incercarea. Prea obosita pentru a continua in acest ritm, ea prefera, totusi, sa doarma in masina sa. Timp de trei luni ea asteapta acolo, in rugaciune si in singuratate, urmarea pe care Dumnezeu o va da vietii sale destramate.
   Ora Medjugorje-lui se apropie pentru ea. In mai 1982, ea este trimisa acolo de catre parintele sau spiritual. Parintele Slavko o ia imediat, cu afectiune, sub protectia sa si o ajuta sa gaseasca o modalitate de a organiza pelerinaje din Canada. In spovada, Emilie i se deschide cu placere si astfel se creeaza intre ei o frumoasa comunicare de suflete.
   In mai 2002, in timpul unui pelerinaj, Emilie manifesta primele simptome ale unei sangerari, dar fara sa aiba dureri. La intoarcerea sa in Canada, nici unul din cei trei medici consultati nu reusesc sa opreasca hemoragia. Radiografiile arata ca ea are patru rinichi, mai degraba doi rinichi dubli, si sunt rinichi de tip "burete" (spongiosi)! De-a lungul lunilor, pirderile de sange prin urina, creste usor, iar Emilie primeste sacramentul bolnavilor. Ea ramane calma,  in ciuda norului intunecos care-i umbreste viitorul. In timp ce medicii cedeaza, Emilie se lasa introdusa de Dumnezeu intr-o experienta euharistica profunda. Fiecare Liturghie, fiecare cuminecare devine pentru ea o noua cucerire a iubirii, o iubire care transcede si transfigureaza neputintele trupului ei muritor.
   "Trupul meu slabea, insa Euharistia ma intarea din interior! - mi-a spus ea . Simteam revarsarea de Sange divin in mine si acest fapt imi permitea sa rezist. Nici o Euharistie nu era monotona, ci intotdeauna o Masa Divina pe care o luam stand fata in fata cu Cristos. Aveam nevoie de aceasta putere divina pentru a depasi incercarea. O simteam pe Sfanta Fecioara luandu-ma in bratele Ei si spunandu-mi: < Sunt cu tine, nu-ti fie teama pentru sanatatea ta! > "
   Aceasta forta de Sus ii permitea Emiliei sa-si continue munca pe care o realiza in slujba Sfintei Fecioare: pelerinaje,  grupuri de rugaciune etc. Ea se autodepaseste atat de mult incat ii lasa perplecsi pe cei din anturajul ei: de unde ii vine aceasta energie?!
   Pentru Sarbatoarea Craciunului din anul 2002, prietena ei, Terry, o invita sa petreaca doua luni la Medjugorje. Intelegere incheiata! Insa Emilie face greseala de a accepta niste produse naturale de la un terapeut, fara sa le verifice. Sosita la Medjugorje, pierderile de sange devin tot mai abundente in fiecare zi si Emilie se vede fara rezerve medicale valabile, pe pamant strain, foarte departe de acasa. Ea intra in panica.
   Intr-o noapte, vazandu-si corpul golindu-se de sange, ea se roaga astfel, in ciuda starii de neliniste care o chinue: "Doamne, daca asta este ceea ce vrei, fie! Maria, am incredere in Tine! Tu esti Siguranta mea, Tu hotarasti daca vrei sa faci ceva!"
   Emilie adoarme plina de pace. A doua zi, de indata ce se trezeste, ea simte o atractie irezistibila de a merge la mormantul parintelui Slavko caci acesta pare s-o cheme: "Vino la mine!"  In ciuda frigului din acel ianuarie 2002, in ciuda vantului taios si a oboselii extreme a unui corp golit de sange, Emilie isi descarca timp indelungat inima in fata mormantului prietenului ei, Slavko.  Ea ii spune totul, cu simplitatea unui copil. Pentru prima data Emilie indrazneste sa ceara vindecarea ei.
   Cine poate sti cum isi pregatesc sfintii din Cer actiunile, ca sa ne ajute? Care este timpul si momentele lor, de ce aleg una sau alta? Aceste lucruri le vom descoperi numai cand vom trece de cealata parte a valului. Insa, un lucru este cert: cuvintele noastre sarace nu vor putea descrie niciodata savoarea interventiilor lor ceresti din anumite momente "cheie" ale vietii noastre si fericirea pe care aceste intereventii o ofera. Emilie nu scapa nici ea aceste balbaieli stangace, cand vrea sa exprime vizita splendida a harului pe care a avut-o in acea zi de 30 ianuarie:
   - "Pe la ora 3 dupa-masa, dupa ce ne-am rugat Rozariul Indurarii Divine impreuna cu Terry, continua Emilie, revenim la hotelul nostru, cand o forta irezistibila ma face sa-mi intorc capul inspre Muntele Krizevac. Vad atunci o lumina orbitoare la picioarele Crucii. Aceasta lumina creste in amploare pana cand devine cu adevarat impresionanta. Nevrand s-o influentez pe Terry, ii sugerez sa priveasca Crucea, fara sa mentionez nimic. Ea exclama ca vede o lumina. Ori, lumina creste tot mai mult si in ea vad o silueta, ca si cea a Sfintei Fecioare; aceasta se deplaseaza de la stanga la dreapta, insa revine mereu la picioarele Crucii. Ma hotarasc sa merg in camera si sa-mi iau aparatul de fotografiat, dar o voce interioara imi spue: < Nu te duce! >
   Cat de mult regret ca am facut pe surda si ca, totusi, m-am dus!  Revin pe trotuar cu aparatul de fotografiat in mana, dar o tristete imi cuprinde inima. Fac doua fotografii (nereusite!) si incet, incet, lumina scade, pana cand dispare. Inteleg ca aceasta lumina supranaturala era activa,  ea a patruns in fiecare celula a trupului meu si a intregii mele fiinte. Ea m-a invadat.  Cat de trista sunt ca am cedat tentatiei de a o fotografia! Fara aceasta intrerupere, lumina ar fi ramas mai multa vreme?
   La mai putin de o ora dupa aceea, observ ca sangele a disparut din urina. Seara, apoi a doua zi, aceeasi constatare. Nu mai pierd sange! Pana in ziua de astazi, 15 aprilie 2006, vindecarea ramane. Am certitudinea ca parintele Slavko s-a rugat pentru vindecarea mea.
   In 25 octombtie 2000, cu o luna inainte de moartea sa, dupa Adoratia Euharistica de seara a venit la mine si la Terry ca sa ne binecuvanteze. In scaunul de spovada mi-a spus, cu tristete:  < Nu stiu daca va voi revedea! >. Doar mai tarziu l-am inteles, stia deja ca urma sa paraseasca Medjugorje. "

   Isus nu-i alege pe cei mai buni!

   Isus mi-a dat deseori harul - ce frumos har -  de a-i intalni pe unii dintre prietenii Sai, care-I sunt foarte dragi si care sunt instrumente alese de El pentru a raspandi consolarea Sa divina. Aceasta consolare se poate concretiza printr-o vindecare fizica, psihica sau morala, printr-o eliberare sau o inspiratie asupra alegerii unui drum de urmat etc. Am remarcat ca Isus nu alege persoane formate dupa stilul lumii, ci mai degraba se serveste de inimi care au suferit foarte mult. Suferinta, atunci cand o traim cu Maria, este cea mai buna carte pentru a invata despre Dumnezeu si secretele Sale. Este cea mai buna scoala pentru a invata sa traim compasiunea fata de suferintele celorlalti, intr-atat pana la a dori sa ne dam viata ca sa le oferim o alinare. Suferinta oferita este cel mai bun unguent pentru a vindeca ranile omenirii noastre sfasiate din toate partile. Emilie face parte dintre acestia. "Piatra pe care au dispretuit-o zidarii, piatra unghiulara a devenit." (Ps.118,22)
   Abia vindecata de aceasta scurgere de sange din corpul sau, Emilie primeste o misiune pe cat de vasta, pe atat de neasteptata. Nu pot descrie aici noua ei aventura fiindca ar ocupa tot restul cartii, insa voi strecura, totusi, o informatie remarcabila: prin munca Emiliei, in Canada si in SUA zeci de mii de persoane s-au consacrat si au consacrat tara lor, Inimii Neprihanite a Mariei, conform cererii pe care Cerul a facut-o la Fatima. Cine va putea sa evalueze impactul acestei lucrari in economia mantuirii? Pentru aceasta, Dumnezeu a cautat o copila care sangera si care nu avea decat bancheta masinii sale ca sa-si odihneasca capul, pe o strada din Montreal...
                                        Sora Emmanuel Maillard - "Copilul ascuns din Medjugorje"