Maria ne duce, simplu, la Isus

   de Bernat Vilarrubias Solanes

   In prima zi din anul 1986, proaspat casatorit, impreuna cu tanara mea sotie si cu cativa prieteni, am sosit pentru prima oara la Medjugorje si, intr-un frig glacial, ne-am instalat cortul chiar langa biserica parohiala. Dupa cate ni se povestise, in acel mic sat din Bosnia Herzegovina se intampla ceva extraordinar si profund. Aparea Fecioara... in fiecare zi!!!  De cativa ani.
   Stiam sigur ca, in 2000 de ani de istorie, nu se mai intamplase un eveniment de o asemenea anvergura, stiam ca Fecioara, in alte ocazii, a aparut chiar mult timp, dar... in fiecare zi si la sase tineri! Nu mai auzisem nimic asemanator. A experimenta astfel, de aproape, un har atat de mare, ne impresiona mult, dar si roadele pe care aceste aparitii le produceau in oameni, erau surprinzatoare: cele trei serii de mistere ale Rozariului rugate cu inima, multi stand in genunchi ore in sir, in pozitii incomode, pentru ca biserica era arhiplina... Si apoi Liturghia,  traita sincer, de tot poporul, in perfecta comuniune a spiritului, permitea ca harul Lui Dumnezeu facut Om in Euharistie, sa patrunda in acele momente pana in adancul sufletelor noastre. Simteam ca pentru noi Noul an sosea tocmai prin acea intalnire calda si atemporala, in mijlocul disconfortului si al frigului.
   Fara sa fi prevazut macar, am putut fi prezenti la aparitie. Momente de venerare sincera a Mariei. Era prezent si un mic grup de medici italieni care, cu diferite instrumente, ii examinau stiintific pe vizionari, in momentul extazului.

   O SAMANTA PLINA DE LUMINA

   La Medjugorje am primit de la  Regina Pacii, o samanta si o mica lumina, o promisiune de viitor. Apoi, timp de 25 de ani 
ne-am cufundat in lumea stresanta a vietii moderne. Copiii, munca si mii de obligatii au fost puse de multe ori mai presus decat ceea ce conteaza cu adevarat: a trai adevarata viata, viata noastra in Dumnezeu. Si totusi, in pofida dificultatilor si a unei credinte mai degraba conventionala si nu prea profunda,  samanta si lumina de la Medjugorje erau mereu acolo, asteptand. Asa cum face Sfanta Fecioara, cu atata rabdare si iubire, si poate suferinta, in asteptarea si in respectul profund fata de libertatea noastra. Pana cand vine ploaia - da-ul nostru, si din acea samanta se naste o noua planta; iar acea mica lumina devine un soare cald ce o face sa creasca si sa dea rod: Lumina Lui Dumnezeu, care a fost mereu acolo, astaptand sa ne dea viata deplina.

   MARIA LA FEL CA BOTEZATORUL

   Persistenta de-a lungul anilor a prezentei Mariei la Medjugorje, ne-a facut din nou sa ne ridicam ochii si sa privim totul dintr-o noua perspectiva. Ne-am dat seama ca in acesti 30 de ani de vizita zilnica, Sfanta Fecioara a indeplinit o sarcina foarte asemanatoare cu cea a lui Ioan Botezatorul ( desi cu mai multa blandete si delicatete), depasind distanta milenara si, daca noi ne decidem sa raspundem, se vor obtine chiar si aceleasi roade: convertirea inimii si pregatirea caii pentru venirea Lui Isus. Rugaciune, post, cainta si iertarea pacatelor... este ceea ce netezeste calea Domnului.

   CEI TREIZECI DE ANI DE LA NAZARET
   Isus si Maria, au dedicat treizeci de ani pregatirii misiunii pe care le-o incredintase Dumnezeu. Examinarea acestei referinte istorice ne poate da putina lumina. Sfanta Fecioara, ca intotdeauna, urmeaza planul Lui Dumnezeu, astfel ca si astazi ni se prezinta noua la Medjugorje. Iar aceasta prezenta a Sa nu are, oare, o finalitate, pe langa a fi un dar in sine? Vor inceta intr-o zi aparitiile Sale... si se sfarseste acolo? Cred ca nu, ba sunt convins ca toata aceasta actiune trebuie, in mod necesar, sa ne conduca undeva.
   Si unde ne poate duce Maria daca nu la Fiul Sau, Isus? Intotdeauna a fost asa. Cred ca Dumnezeu ne prezinta lucrurile simplu, respectand limitele noastre, ca sa putem avea o intelegere sigura a actiunii Sale, a vointei Sale, a planului Sau si pentru a ne ajuta sa recunoastem semnele timpului. Caci, dupa cum era de asteptat, Isus a inceput actiunea Sa clara si directa de pregatire a poporului Sau pentru timpurile noi care vor veni, timpuri pe care noi, crestinii, le asteptam de milenii, repetand o data si de o mie de ori cred , la Liturghie si in atatea alte rugaciuni... Poate ca de atata repetat, plictisiti si obositi,  nu mai suntem capabili sa dam crezare la ceea ce se intampla in realitate: ca, dupa Sfanta Fecioara, si in acelasi timp impreuna cu Ea, acum se manifesta Isus.

   NE-A PREGATIT TIMP DE TREI DECENII

   Mama Lui Dumnezeu, ne-a pregatit timp de treizeci de ani sa-L primim pe Isus. Cu totii suntem invitati la convertire, incepand cu cei care de ani de zile vin la Medjugorje, pana la cei care de-abia au fost acolo si la ceilalti ca vor merge. Si dupa aceasta pregatire, care continua inca, e momentul acum sa ascultam cuvantul Lui Isus, Invatator si Domn, care face din nou sa se auda glasul Sau, prin mijloacele pe care El le-a ales. Maria a ales sase tineri, Isus ne vorbeste prin persoanele care au trait multi ani cateheza de la Medjugorje si careia-i sunt cu totul fidele. Acest mesaj are si o origine umila care, dupa cum am mentionat deja,  este mereu specialitatea Lui Dumnezeu; si cum soseste mesajul, cu mijloacele de astazi, avem cu totii acces la el cu usurinta, este de ajuns sa-l cautam si sa-l primim increzatori.

   O NOUA CALE

   Se deschide, asadar, in fata noastra o noua cale, plina de iubire, pe care Isus ne invita sa o urmam. Merita. Atat de multi ne preced deja, suntem invitati cu totii. Aceasta ne umple de bucurie, pentru ca avem in mijlocul nostru, in mod concret,  pe Isus si Maria. Sunt inseparabili. De aceea, pentru toti cei care au urmat Medjugorje si in special Ecoul Mariei, acum este un timp de har inca si mai mare si putem continua drumul nostru cu Ecoul, centrat in Maria, si sa urmam, in acelasi timp cu bucurie reinnoita, vestea cea buna ce ni se prezinta prin alte instrumente care sunt la dispozitia noastra. Sa aplicam ceea ce spunea Isus cand afirma ca: "dupa faptele lor ii veti recunoaste". Prin actiunea pe care toate acestea o vor desfasura in noi insine, vom sti daca este adevar, iar "adevarul ne va face liberi".

   UN DA DEFINITIV

   Ca rod al harului de la Medjugorje, dupa ce au trecut 25 de ani, a venit convertirea mea la sfarsitul a trei ani traiti - din motive de serviciu - intr-o tara musulmana. Cata rabdare are Maria cu noi..., cel putin cu mine i-a trebuit aproape o viata! Am avut posibilitatea sa aprofundez continutul noii realitati de har care imi era oferit prin diferite lecturi si intalniri si, daca pana cu putin timp in urma imaginea avuta despre Dumnezeu era "pe masura mea", acum este un Dumnezeu incomensurabil si de o maretie inimaginabila, atat de mare incat inteleg pentru prima oara cuvintele Sfintei Tereza: "Traiesc, dar nu traiesc in mine, este atat de mare binele pe care dupa moarte il implor..."
   M-am intors, deci, pentru a doua oara la Medjugorje cu parintii mei (mama traduce de ani de zile "Ecoul", in catalana) si cu copiii mei, pentru a ma intalni din nou cu Maria si a-I multumi pentru ca ne-a calauzit cu duiosie materna la Cristos si sa-i cer, cu umilinta, sa continue sa vina si sa ne sustina, in timp ce Fiul Sau, Invatator si Domn, evanghelizeaza din nou lumea, cu atata iubire si limpezime... Pentru ca, unde vom putea merge fara Ea?
   Acum, ne continuam drumul nostru in familie, cu lucrurile noastre cotidiene si cu instrumentele pe care Dumnezeu ni le da, pas cu pas.
                                                       ("Ecoul Marie, Regina Pacii" - nr.11-12/2011)