Myriam, Tu esti ca mine!

   de Sora Emmanuel Maillard

   Iarna anului 1991. Stadiul final. Eugenie se rasuceste de durere in pat. Chimioterapiile succesive au epuizat-o, insa nu a putut invinge cancerul la plamani, care o macina fara mila.  In casuta din Val D'oise, viata continua prin copiii si nepotii sai, in vreme ce pentru ea, intalnirea cu Dumnezeul parintilor ei, se apropie cu pasi mari. Lucru pe care nu-l apreciaza defel!
   Eugenie s-a nascut la Blida, in Algeria, dintr-o frumoasa semintie evreiasca ce a numarat printre membrii sai rabini si oameni de rugaciune, sustinatori fideli ai sinagogilor locale, in care cultul sefrad se impleteste armonios cu chemarile muezinilor. Mama ei, Rachel,  a crescut-o in pura traditie evreiasca, dar ca sa spunem tot adevarul, Eugenie nu a pastrat din toate acestea decat o credinta redusa la un minimum strict. Pentru nimic in lume ea nu ar fi uitat sa sarbatoreasca Kippour (ziua Marii Iertari), sa aprinda lumanarile la Shabbat vinerea la apusul soarelui si sa puna pe masa paine de Shabbat, impletita de mana ei. Dar, in afara de acestea, Eugenie prefera sa cam uite de Acest Dumnezeu pe care nu-L cunoaste de loc si care degeaba cere de la ea ore de rugaciune, cand in casa este atat de multa treaba de facut. Ea a trebuit sa traga din greu pentru a supravietui, ceea ce nu a schimbat caracterul ei dificil. Este acel gen de femeie care si-a petrecut existenta sculandu-se de dimineata si servindu-i pe altii, si care trebuie sa-si sfarseasca zilele in periferia pariziana ca o emigranta, dispretuita de toti. O durere in inima o macina in ascuns, caci unul dintre fiii sai traieste intr-un centru pentru handicapati. Lovitura este foarte grea, cu toate afectiunile celuilalt fiu, Paul, la care locuieste.
   Frigul din decembrie s-a abatut asupra Parisului, se apropie Craciunul. Micuta Esther, de sase ani, fetita lui Paul, declara tuturor ca "nu, nu o vom ingropa pe bunica, caci ea se va vindeca..." (Imaginatie de fetita), gandeste familia.
   Intr-un colt al sufrageriei troneaza o icoana a Sfintei Fecioare, caci Paul s-a casatorit cu o catolica, Eliane, dar acest fapt nu deranjeaza pe nimeni. De altfel, icoana i-a starnit emotii acum cateva zile, cand bunica Eugenie a privit-o. Cum isi facea sange rau pentru Paul, care cauta de lucru, ea nu s-a putut stapani sa strige catre icoana:
   - Myriam, tu esti ca mine, esti mama si esti evreica! Ajuta-l pe fiul meu, Paul!
   Atunci, din spatele ei s-a auzit o voce cristalina si clara:
   - Nu-ti face griji, voi fi aproape de fiul tau!
   Eugenie se intoarce... nimeni! Timbrul era feminin, tanar si divin de dulce, incat Eugenie a primit o descarcare de iubire greu de suportat. Ea se clatina de uimire, de fericire, dar si de teama... Alearga in bucatarie sa vada daca nu cumva e cineva acolo: nimeni! E singura, va sa zica... Myriam i-a vorbit! Atunci icoana raspandeste un parfum extraordinar, trandafir? iasomie? N-ar sti sa spuna. Parfumul va ramane multa vreme si va fi simtit de toti cei care vor intra in camera.
   Intalnirea pentru angajare a fost fructuoasa pentru Paul. Contrar tuturor asteptarilor, el este acceptat ca inginer comercial. Intors acasa, el exclama, fara a se adresa cuiva anume:
   - Este incredibil, in timpul intalnirii s-a simtit un parfum inexplicabil, ceva foarte delicat, intre trandafir si iasomie... Dar... si aici se simte! Este acelasi parfum!
   Micuta Esteher nu pierde nimic din conversatia celor mari, ea venereaza icoana si are si ea o relatie cu Sfanta Fecioara, care o va conduce pe cai cu totul deosebite. Daca ea declara sus si tare ca bunica Eugenie se va vindeca, stie ea de ce spune acest lucru.
   Eugenie este, efectiv, vindecata, cu putin inainte de Craciun. Medicii nu mai gasesc nici o urma de cancer. Si are o foame de lup!
   Intr-o noapte de ianuarie, Eugenie scuipa sange si, din aceasta cauza i se face foarte frica. Ea O cheama din nou pe Myriam in ajutor. De aceasta data icoana vine singura in bratele ei la ora patru dimineata, si se pateaza de sange, in timp ce Eugenie aude aceeasi voce cereasca vorbindu-i, venind dinspre icoana:
   - Nu te ingrijora, nu este nimic grav!
   Este transportata la spital si are un adevarat soc cand il aude pe doctorul radiolog spunandu-i:
   Nu va ingrijorati, este un fleac, un mic vas de sange care s-a spart.
   In vinerea urmatoare, Eugenie ii cere fiului ei sa-i traduca  Tatal nostru in ebraica, pentru ca in seara aceea, de Shabbat, toata lumea va spune aceasta rugaciune.
   Legatura care se infiripa intre Myriam si Eugenie este foarte misterioasa, dar atat de puternica incat, in cateva zile, Eugenie se schimba intr-un mod spectaculos. Ea, femeie practica, avand tot timpul ceva de trebaluit si gata sa faca viata imposibila celor din jur, devine acum un inger de rabdare, de bunatate, de veselie. Ea invata Bucura-Te Marie si o spune fara incetare. In plina noapte, ea se trezeste cu aceasta rugaciune, niciodata intrerupta, si o continua in pace pana in zori, inainte de a-si incepe ziua sa de bunica evreica insetata de a ajuta, a consola si a mijloci pentru ceilalti. Cand apare o problema sau un necaz, ea striga "Mama!", apoi se intretine in secret cu Myriam, pentru a obtine de la Ea tot ce-si doreste. Nu a stiut ea, intr-o zi, sa O atinga la punctul sensibil spunandu-I: "Tu esti ca mine, esti mama si esti evreica!"? Dupa cum se vede, Myriam s-a topit in ziua aceea!
   Eugenie nu are nici un pic de cultura crestina si administreaza toate aceste evenimente, cu inocenta unui copil. Cum intreaga trupa s-a mutat la Lyon, ei vin sa ma asculte vorbind despre Medjugorje, in biserica Saint-Nizier, in ianuarie 1995. In familie, efervescenta generala, cand realizeaza ca Myriam vine sa explice Credinta in acest sat din fosta Iugoslavie! Trebuie sa mergem acolo! Numai Elian este libera si poate merge, iar Eugenie ii spune cu candoare, nurorii ei: "Acolo, cu siguranta vei intelege ce mi s-a intamplat si, la intoarcere, imi vei explica! Ah, daca as putea merge si eu!"

   De la Medjugorje, Eliane ii aduce o statuie a Fecioarei, pe care Eugenie o pastreaza in camera ei. Isi roteste pana si patul, pentru a fi cu fata la ea. Ea simte prezenta Mariei si ii vorbeste cu inima deschisa. Atunci, incepe sa ploua cu haruri de tot felul peste intreaga familie. In fiecare zi, la caderea serii, Eugenie declara cu delicatete, dar cu hotarare: "Ne rugam." Atunci toata famila ingenuncheaza in fata statuii de la Medjugorje si se roaga Rozariul pentru intentiile Reginei Pacii. Adesea, cum ii place sa spuna lucrurilor pe nume si nu face un secret din relatiile sale cu Myriam, Eugenie spune: "E acolo, e acolo! Nu o vezi?!"
   Odata cu descoperirea aparitiilor de la Medjugorje, Eugenie a inteles un lucru nou pentru ea: rodnicia suferintei. Cuvantul Myriam, in ebraica, nu semnifica el "ocean de parfum" cat si "ocean de amaraciune"? Lui Eugenie i se reveleaza, putin cate putin, Inima Neprihanita si Indurerata a Mariei, ale carei fibre materne s-au intins asupra intregii omeniri pacatoase si suferinde. Ea, care altadata era atat de posesiva, atat de centrata pe proprii ei copii, a inceput sa vrea sa salveze pe fiecare om si spunea despre Myriam: "Ea a suferit cu mult mai mult decat mine!" Crucifixurile o fascinau. Se gandea la celalalt fiu al ei crucificat si umilit.
   Ea s-a imbonavit din nou de cancer, la celalat plaman. Dar traieste aceasta suferinta intr-un mod cu totul diferit. De multe ori a trebuit sa foloseasca tubul de oxigen dar, pe parcursul acestei ultime cai a crucii, a aratat o atitudine eroica. Nu se plangea niciodata de suferinta ei! Dimpotriva, chipul ei era ca si transfigurat! Cand era inconjurata de familie, ii placea sa cante: "Isus-Copil, o Rege al Iubirii, am incredere in Tine, iti ofer inima mea, vino in ea si pastreaza-ma intotdeauna langa Tine!"
   Vecini si prieteni ieseau din camera ei radiosi de a fi gasit in ea atata lumina. Chiar si preoti veneau sa o vada si sa-i ceara: "Rugati-va pentru mine, rugati-va pentru parohia mea!" Ea le promitea ca o va face si toti plecau plini de pace, imbogatiti, infrumusetati.
   Eugenie s-a stind intr-o mare pace, pe 5 iunie 1996, la varsta de optzeci de ani si a fost inmormantata dupa ritul evreiesc traditional, la care au fost adaugate cu bucurie cateva Tatal nostru, Bucura-Te Marie ai alte invocatii catre Copilul-Isus...
   Doua inimi de mama s-au intalnit,  inteles si iubit, iata toata povestea... ( 1 )
_____________________________________
( 1 ) Micuta Esther a fost botezata si are aceleasi carisme ca si bunica sa. Ea ne va dezvalui, intr-o zi,  propriile ei secrete. Nu cred ca o tradezs spunand ca Myriam  a facut-o sa traiasca atata fericire cat si martiriul, caci descoperindu-se acestei pustoaice de sase ani, Ea i-a incredintat o misiune redutabila: "Mergi acum si ii invata pe colegii tai de scoala, Rozariul pe care te-am invatat sa il spui." Micuta Esther s-a executat, insa a fost repede crucificata de bataia de joc a copiilor,  de acuzatiile parintilor si de persecutiile profesorilor. Un "pui de emigranti" vine sa revolutioneze aceasta scoala laica si mandra de a-L fi aruncat pe Dumnezeu afara?
   Plangand, Sfanta Fecioara i-a spus lui Esther: "Daca ar sti cat de mult ii iubesc! Spune-le! Copiii sa se roage pentru Franta!"
   Totusi, cativa copii au crezut-o, si au format o mica echipa de Rozariu, in comuniune cu biserica din Pecq, inca foarte activa.
                                                                         "Medjugorje anii '90..."