"...Asadar, credeti in existenta satanei!"

   de Renzo Allegri

   Mi-am dat intalnire la Verona, pentru un interviu, cu un batran preot care multi ani a fost parohul unei mari biserici din centru. A indeplinit de asemenea si rolul de "exorcist diecezan", fiind insarcinat de catre episcop sa faca exorcisme persoanelor care prezentau simptome de posesie diabolica.

   - Am venit sa va cer o parere despre sectele satanice si liturghiile negre. Ce credeti despre acestea?
    - Nu este nimic nou - raspunde preotul - aceste lucruri s-au intamplat intotdeauna, chiar in cele mai indepartate timpuri, cand lumea era mult mai credincioasa. Dar in anii din urma s-a produs o schimbare radicala. Lumea este diferita si chiar si Biserica este diferita. Dar nu cred sa fi devenit mai buna. Este o crestere inspaimantatoare a numarului persoanelor care adera la secte satanice, care se ocupa cu magia neagra, care cauta distractii si senzatii tari, in orgii si ritualuri macabre. Satana a devenit un element spectaculos, un personaj la moda. 
   A participa la "liturghii negre" este un "hobby" destul de raspandit. In anumite cercuri este ca un amuzant joc de societate. Si oamenii nu se gandesc la pericolul la care se expun.
   Cand isi dau seama, este prea tarziu.
   -  In ce sens?
   Cei care decid sa participe la "liturghii negre" sau sa intre in secte satanice, o fac in general din curiozitate, sau ca sa faca pe grozavii. Nu este aproape nici unul care sa actioneze pe deplin constient, cu idei bine precizate, adica pentru a-L sfida pe Dumnezeu si a adora raul, pe satana.
   Lumea din timpul nostru are o cunoastere superficiala si cat se poate de redusa despre problemele religioase si teologice. Chiar si cei care par persoane serioase, in aceasta privinta sunt ignoranti si actioneaza cu superficialitate. Nici nu-si inchipuie macar ca se expun unor pericole enorme. Se pun in niste situatii din cele mai favorabile influentei celui rau si cu foarte mare dificultate se intampla sa iasa nevatamati din asemenea experiente.
   - Asadar dvs. credeti in existenta satanei si a posibilitatilor sale de a avea o influenta malefica asupra vietii oamenilor.
   - Eu stiu ca sunt preoti, episcopi si chiar cardinali care nu cred si care, cu declaratiile lor nechibzuite au provocat o confuzie indescriptibila. Dar eu sunt un preot "de moda veche" si nu ma rusinez de acest lucru. Adevarul este stabil, nu se poate schimba la fel ca moda. Ceea ce a propovaduit Isus, a fost repetat de Apostoli, de Parintii Bisericii, de Concilii, de Papi.
   Referitor la satana, punctul de vedere al Bisericii, bazat pe Sfanta Scriptura, pe Evanghelie, pe Traditie, a fost intotdeauna clar si precis. Satana este o realitate. A nega acest adevar, inseamna a te situa in afara Bisericii.
   Materialistii nu admit nici pe departe existenta satanei. Pentru ei nu exista Dumnezeu, nu exista viata de apoi, nu exista spirite, bune sau rele, deci nu exista satana. Au rezolvat problemele stergand cu buretele tot ceea ce nu trece prin simturi.
   In scimb, persoanele care adera la diferite filosofii spiritualiste, la religiile de orice fel, cred in existenta unei Fiinte eterne care a creat din neant universul, cred in nemurirea sufletului oamenilor si, prin urmare, in viata de dupa moarte si cred si in existenta spiritelor rele care vor raul.
   Pentru crestini, lucrurile sunt si mai simple de definit. Crestinul are certitudini concrete. O viziune precisa asupra istoriei. Nu este o certitudine bazata pe demonstratii stiintifice, pe rationamente logice, ci o certitudine "revelata" de o persoana de o credibilitate absoluta, de Fiul Lui Dumnezeu, Isus Cristos facut om.
   Intr-un moment anumit al istoriei, Fiul Lui Dumnezeu a venit in aceasta lume si ne-a lamurit cum stau lucrurile. Adica, la inceput Dumnezeu a creat lumea, apoi a creat spiritele pure - ingerii, care intr-un moment neprecizat din decursul secolelor, au purtat o mare batalie intre ei. Unii dintre acesti ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai apropiat de Dumnezeu, s-au razvratit, refuzand sa accepte marele proiect divin referitor la om - care nu fusese creat inca. Intre ingerii fideli si cei razvratiti, a izbugnit razboiul. Rebelii au pierdut si au fost constransi sa plece, devenind antagonisti vointei Lui Dumnezeu. Lucifer, conducatorul lor, a devenit satana, iar cei care l-au urmat, diavolii, adica spiritele raului.
   De atunci, ingerii cazuti au luptat mereu impotriva Lui Dumnezeu. Dar nu-i pot face rau Creatorului, Stapanului universului, nici ingerilor. Unicul lor teren de lupta, este omul.
   Iar omul este o fiinta formata din materie si spirit si dotat cu o facultate misterioasa si minunata: liberul arbitru. Este destinat vesniciei, dar trebuie sa treaca prin experienta acestei lumi, care este o incercare generala a vietii adevarate. Pe parcursul experientei sale in timp, omul, alegand cu inteligenta si vointa sa, se poate orienta spre Bine - spre Dumnezeu, sau spre rau - spre satana, si sa hotarasca astfel care va fi conditia sa in vesnicie.
   Asa dupa cum am spus, satana nu-i poate face rau Lui Dumnezeu, care este Fiinta Suprema, nici ingerilor si nici unei fiinte care se afla in Lumina, adica in viata adevarata, cea de dincolo. Acolo sus, fiintele au o viziune totala si clara asupra realitatii. Si atunci cel rau se ocupa de om care, neavand o viziune perfecta asupra realitatii, este fragil. Omul cunoaste adevarul suprem, prin revelatie. O revelatie care-i este facuta de Fiul  Lui Dumnezeu, care 
i-a cerut sa-L creada pe cuvant.

Caderea lui Lucifer

   Deci conditia omului este dificila, confuza, precara, dar este pozitia sa in istoria actuala si nu o poate schimba. Daca va merge spre Bine, se va realiza si isi va pregati viata vesnica, in lumina; daca va merge spre rau, se va autodistruge si isi va pregati ruina vesnica.
   Fortele Binelui il ajuta sa urmeze calea Luminii; cele ale raului il imping in partea opusa. El este liber sa aleaga, iar destinul sau depinde exclusiv de alegerea sa.
   Aceasta este - continua batranul preot -, in cuvinte simple, viziunea istorico-teologica asupra realitatii universale si a conditiei umane. O viziune "relatata" clar in Biblie, in Evanghelie, confirmata in atatea documente ale bisericii, dar o realitate care astazi este cu totul ignorata. Cate persoane se gandesc oare la aceste adevaruri si isi conformeaza existenta potrivit cu ele? Si cati sunt preotii care propovaduiesc aceste adevaruri? Caci trebuie sa fie foarte clar: acestea nu sunt adevaruri religioase, bigote, revelatii particulare facute de vreun sfant sau prin aparitii mai mult sau mai putin demne de a fi luate in seama. Acestea sunt adevaruri istorice, ale istoriei totale, care cuprinde realitatea vizibila si invizibila, viata prezenta si cea viitoare, oamenii si ingerii, pe Dumnezeu si pe satana. Au fost relatate omului de Insusi Dumnezeu.
   In aceste adevaruri sta cheia de descifrare a problemelor fundamentale ale lumii: raul, suferinta, nedreptatea, anumite boli inexplicabile, minciuna, razboaiele, moartea. Caci oricat ar fi de rau, de depravat, de perfid un om, nu va putea niciodata, de unul singur,  sa faca anumite crime de care este plina istoria. Ganditi-va la lagarele de exterminare naziste si staliniste, la ravagiile pe care le fac traficantii de droguri, ca sa amintim doar cateva exemple.
   Si nu sunt nici adevaruri antice, medievale, depasite. Pentru Biserica sunt la fel de actuale ca la inceput. Sunt adevaruri sociale. Conciliul Vatican II, in constitutia "Gaudium et Spes", un document fundamental care se refera la doctrina asupra omului si lumii in care omul se incadreaza, afirma: "Intreaga istorie umana este, de fapt, patrunsa de o lupta cumplita contra puterilor intunericului; lupta inceputa chiar de la originile lumii si care va dura, cum spune Domnul, pana in ultima zi."
   Cand a fost sa viziteze Sanctuarul Sfantului Arhanghel Mihail - pe muntele Gargano, in Puglia, Ioan Paul II, dupa ce a amintit despre lupta dintre ingerii fideli, condusi tocmai de Mihail si ingerii razvratiti, in frunte cu Lucifer, a spus:
   "Lupta contra diavolului, care scoate in evidenta figura Arhanghelului Muhail, este actuala si azi, pentru ca demonul este si acum viu si actioneaza in lume. Intr-adevar, raul din lume, dezordinea din societate, incoerenta omului,  fractura interioara a carei victima este, nu sunt numai consecintele pacatului originar, ci si efectele actiunii devastatoare si obscure a satanei, acest uneltitor contra echilibrului moral al omului, pe care Sfantul Paul nu ezita sa-l numeasca << Principele acestei lumi >> (2 Cor 4,4), caci se manifesta ca un vrajitor viclean, care stie sa se insinueze in actiunile noastre, pentru a introduce in ele devieri cu atat mai nocive cu cat, in aparenta, sunt conforme cu aspiratiile noastre instinctive. De aceea, Apostolul neamurilor pune lumea in garda contra uneltirilor diavolului si ale nenumaratilor lui sateliti, cand ii indeamna pe locuitorii Efesului: << Imbracati-va cu toate armele Lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva duhurilor rautatii care sunt in vazduhuri. >> (Ef 6; 11-12)."
  Vorbind despre al doilea razboi mondial, Papa l-a pus in mod explicit in cauza pe cel rau: 
"Abisul moral atins de razboi ne faca sa atingem cu mana puterea principelui acestei lumi, care poate insela constiintele prin minciuna, prin dispretuirea omului si a dreptatii."

Renzo Allegri

   Dupa cum vedeti -continua batranul preot - pentru Biserica, satana este un personaj al istoriei, al evenimentelor personale, care adeseori actioneaza in mod dramatic, ca atunci cand ia in posesie trupurile, un obscur protagonist al evenimentelor sociale. 
   Dar, in ziua de azi, cine traieste inspirandu-se din aceste adevaruri? Marea majoritate a oamenilor au eliminat total aceasta problema, chiar si crestinii, credinciosii, negandindu-se ca, in felul acesta, se situeaza in afara adevarului Bisericii si deci, al credintei pe care pretind ca o practica.
   Inca din 1972, Paul VI il acuza pe cel rau ca este cauza confuziei ideologice care ameninta Biserica.
   Revenind la afirmatia de la inceput, subliniez inca o data: da, cred in existenta satanei, asa cum cred in Dumnezeu. In sensul ca cred in influenta satanei asupra existentei oamenilor, la fel cum cred in influenta din partea Lui Dumnezeu, a ingerilor, a sfintilor, a raposatilor, asupra vietii omului.
   Ani in sir ati fost exorcist: care au fost episoadele care v-au impresionat cel mai mult?
   Au fost multe. Cred ca nici o alta profesie nu-ti permite sa vezi abisurile raului, ale suferintei, ale mizeriei umane, ca aceea de exorcist. Uneori asistau la exorcismele mele, medici psihiatri care isi desfasurau activitatea in ospicii, intre persoane care isi pierdusera judecata. Erau deci obisnuiti sa vada de toate. Dar observand ceea ce se intampla cu posedatii in timpul exorcismelor, paleau: nici macar nu-si puteau imagina ca ar fi putut exista esemenea reactii.
   Am vazut fete slabe si debile, smulgand cu mainile lor bancile din biserica, fara nici un efort aparent. O data, in timp ce exorcizam o femeie, aceasta a sarit pe neasteptate din banca, facand un salt de cel putin zece metri si a cazut cu capul in jos. Nici nu indrazneam s-o privesc; ma si vedeam in fata unui comisar de politie, incercand sa-i explic cum a facut de si-a frant gatul... In schimb, nu s-a intamplat nimic, n-a patit nimic. 
   Am auzit tarani care nu aveau nici patru clase, vorbind in latina, greaca sau aramaica. 
   Un tanar, in timp ce se indrepta spre biserica, incepea sa se umfle si devenea ca un balon.
   Adeseori posedatii, in timpul exorcismului, imi vorbeau despre secrete din viata mea persoanala...
   Si batranul preot a incheiat spunand: Acestea sunt realitati care au o importanta fundamentala pentru istoria si destinul omului."
                                                                     ("Gente" - "Regina Pacis" nr.30)