Intoarcerea la viata a lui Carlo

   La 31 ianuarie Biserica il sarbatoreste pe Sfantul Ioan Bosco ( 1815  - 1888 ). 
               ( Ioan Bosco a fost canonizat de Papa Pius al XI-lea, in anul 1934 )
Voi relata un fapt miraculos si putin cunoscut al carui protagonist a fost acest sfant.

  
     Printre tinerii care frecventau oratoriul lui Don Bosco in 1849, se afla si Carlo, un baiat de 15 ani, fiul unui hangiu din apropiere. In timpul unei indelungate absente a lui Don Bosco, baiatul s-a imbolnavit grav. "Trebuie sa ne gandim la sacramente", a spus medicul. Pentru ultima spovada, baiatul a implorat sa vina la el Don Bosco. Au alergat la oratoriu, dar sfantul nu se intorsese inca si a trebuit sa se adreseze vicarului parohiei, care a administrat sacramentele muribundului. A doua zi, baiatul era mort. Ultimele sale ore fusesera teribil de agitate: bietul baiat il cerea mereu pe Don Bosco la capataiul sau.
   Cand sfantul s-a intors la Torino, i-a fost comunicata trista veste. 
    - Sa trecem pe la el, a spus acesta, poate ca mai este inca ceva de facut.
   Ajungand acasa la baiat, s-a intalnit cu un servitor de la han care i-a spus:
    -  Din pacate, ati ajuns prea tarziu! Este mort de sase ore!
    - Sa mergem, sa mergem - a replicat Don Bosco - nu este decat adormit.
    Omul l-a privit cu un aer ironic ce parea a spune: "Drept cine ma luati?"  dar Don Bosco i-a spus, zambind:

    - Vrei sa pariem ca nu e mort?

   Au venit si parintii inlacrimati si au confirmat trista realitate. Sfantul a intrat in camera unde, la capataiul defunctului, se rugau mama si matusa lui. Dupa obiceiul timpului, trupul baiatului era invelit cu o cuvertura simpla si pe fata avea un val. Apropiindu-se de pat, sfantul s-a gandit: "cine stie daca baiatul si-a facut cum trebuie ultima spovada?!"  Rugandu-se fierbinte, a binecuvantat trupul de doua ori si a spus:
   - Carlo, Carlo, ridica-te!
   La aceste cuvinte, cadavrul a inceput sa se miste. Cu un gest brusc, Don Bosco i-a smuls valul care-i acoperea fata.
   - Ce ciudat sunt imbracat, a spus baiatul, cu o privire care parea ca iesea dintr-un somn adanc. Apoi s-a ridicat, s-a uitat in jurul lui si a spus:
   - Oh! Don Bosco!  Daca ati sti cat v-am cautat! Dumnezeu va trimite. Ati facut bine ca m-ati trezit !"
   - Vorbeste, vorbeste, micul meu Carlo, a murmurat sfantul, spune-mi tot ce vrei sa-mi spui, sunt aici pentru tine.
    Atunci baiatul a continuat:
   - La ora asta cred ca trebuia sa fiu in iad. La ultima spovada am omis un pacat pe care l-am facut cu cateva saptamani mai inainte. Un prieten rau ma ispitise cu propunerile sale perverse.  La un moment dat am avut un vis: mi se parea ca sunt pe marginea unui cuptor aprins, urmarit de o ceata de diavoli care voiau sa puna mana pe mine. Cand erau pe cale sa reuseasca, o tanara Doamna, cu un chip de o blandete nespusa, s-a asezat intre mine si ei: Lasati-l in pace - a spus Ea - caci nu a fost inca judecat. La aceste cuvinte, o neliniste teribila mi-a napadit sufletul, dar apoi, v-am auzit vocea care ma chema si m-am trezit. Si acum, va rog sa ma spovediti, Don Bosco".
  La un semn al sfantului, mama si matusa, inspaimantate de aceasta scena, au parasit intr-o clipa camera. cand s-au intors, spovada se sfarsise.
   - Don Bosco m-a salvat de la iad - a murmurat baiatul.
   A mai trait inca doua ore, pe deplin constient.
   La un moment dat, sfantul i-a spus:
   - Acum, ca esti in harul Lui Dumnezeu, esti vindecat. Vrei sa ramai cu noi, sau sa te intorci unde erai mai inainte?"
   - Doresc sa merg in Cer, a raspuns baiatul.

   - Atunci, la revedere in Paradis a spus Don Bosco.
    Baiatul si-a plecat capul pe perna, a inchis ochii si si-a reluat imobilitatea.
   Sfantul a povestit adeseori acest miraculos eveniment baietilor de la oratoriu si, mai tarziu, celor din casele saleziene pe care le-a vizitat.
   Sfantul Ioan Bosco a fost un mare educator. Si-a dedicat intreaga viata tinerilor rataciti, fara familie, saraci din punct de vedere material si spiritual.
   La varsta de 9 ani, Ioan Bosco a avut un vis care i-a aratat viitorul. A vazut o armata de tineri turbulenti schimbandu-se la inceput in fiare salbatice, apoi in mielusei blanzi. Sfanta Fecioara, punandu-i mana pe cap, i-a spus:
   " Ce ai vazut ca se intampla cu aceste animale, trebuie sa faci pentru copiii mei." Anii care au urmat au fost profund marcati de acel vis, care-i indicase misiunea sa printre tineri.
                                      
A. Auffray (Stella Maris nr.317- Regina Pacis nr.48)