INGERII PAZITORI

   Da, cerul are armata sa secreta. Ea activeaza in umbra oamenilor pentru construirea Imparatiei Lui Dumnezeu pe pamant. Si fiecare dintre noi are, numai pentru el personal, ingerul sau pazitor, care merge inaintea fiecaruia (Exod 23,23)


   Cum s-ar putea oare  indoi un crestin, de existenta ingerilor, dupa cum incearca unii teologi rataciti sa convinga sufletele slabe? In biblie, urmele lor usoare si binefacatoare traseaza un camp luminos in jurul constructorilor Imparatiei, persoane si comunitati. In jurul lui Tobit si al intregului popor al lui Israel; in jurul fiecarui crestin, al tau si al meu si al intregii Biserici. Sa fie oare Sfanta Scriptura o tesatura de povesti si de legende? Nicidecum!  Ea este si ramane pentru totdeauna Cuvantul Lui Dumnezeu turnat intr-un bronz etern.
   In nenumarate randuri Biserica a afirmat, in mod solemn si rasunator, existenta precum si actiunea admirabila si uimitoare a ingerilor in favoarea oamenilor creati dupa chipul Lui Dumnezeu.  Lucratori ai Cuvantului Lui Dumnezeu, ingerii sunt atenti la "Glasul Cuvantului" (Ps 103,20 si Ap 7,14) si repercuteaza infinita Lui blandete in adancul inimilor noastre.
   Sase miliarde de fiinte omenesti; sase miliarde de ingeri afectati pazei lor individuale ! Si altii, inca,  in misiuni speciale incredintate de Stapanul universului. O armata secreta fara numar pe care, in credinta, putem si trebuie sa ne bazam in lupta noastra pe calea sfinteniei.
   Nu, frate ateu, omul nu este un neant, iesit din neant si sortit neantului! Este o fiinta cu fruntea luminoasa, semanand cu Dumnezeu, potrivit vointei Creatorului sau si finisandu-si trasaturile sale divine pe masura ce se sculpteaza pe sine insusi cu o unica dalta, cea a  iubirii. (1 Co 13). Si cu harul "participare la  Viata Lui Dumnezeu" care nu-i lipseste niciodata celui care il cere.
__________________________
"Din copilarie pana la moarte"
__________________________
   De fiecare data cand ne gandim, in cursul zilei, la o fiinta iubita, simtim cum ni se incalzeste inima. De ce oare aceasta caldura binefacatoare nu ne invaluie si atunci cand ne gandim la fiinta spirituala, la insotitorul, la pazitorul permanent insarcinat cu paza noastra inca de cand ne nastem si care ne va insoti, la moartea noastra, in fata Tronului Lui Dumnezeu, caci el contempla fara incetare Chipul Tatalui? (M 18,10). De ce ne gandim atat de rar, sau poate chiar deloc, la el? Pe langa cate bucurii trecem astfel, de-a lungul intregii noastre vieti !
   Intr-o buna zi, in mod neasteptat, am avut revelatia numelui ingerului meu pazitor. Nu ma gandeam absolut de loc la ingerii pazitori, si cu atat mai putin la al meu, de care nu-mi pasa catusi de putin. De atunci, am cu el relatii apropiate, afectuoase, rodnice.
   Sufletul iradiat de reflexia Chipului Tatalui pe care ingerul pazitor o proiecteaza in el, este aparat  " ca de o ostire" (Sf. Vasile) de acest "asistent", de acest  "pastor" de acest "pazitor" care scruteaza orice pericol din jur. Totusi, fiecare om ramane liber sa se dedea la rau, la pacat; daca, din nefericire, o face,  el isi indeparteaza, in acelasi timp, ingerul pazitor, ne spune Sfantul Vasile.
   A ignora aceasta prezenta constanta, activa, saritoare, alaturi de noi, sau a nu tine deloc seama de ea, inseamna a ne priva de o arma redutabila in lupta necrutatoare a Luminii contra intunericului, lupta care este, in realitate, viata crestinului.  Inseamna, mai modest spus,  a renunta la un ajutor pretios in multiplele sarcini pe care le tese cotidianul, fie obisnuit, fie in imprejurari sau evenimente exceptionale.

Papa Ioan XXIII

   Papa Ioan al XXIII-lea nutrea o dragoste profunda pentru ingerul sau pazitor; legatura care il unea cu el era stransa, permanenta, si se strangea tot mai mult! El isi folosea "mesagerul" pentru tot felul de misiuni. Astfel, inainte de a aborda, cu vreun vizitator asteptat, o problema delicata, el il trimitea in misiune de explorare pe ingerul sau pazitor la cel al interlocutorului pe care urma sa-l intalneasca: preot, episcop sau alta persoana . El n-a putut decat sa se felicite de actiunea "asistentului" sau.
   Padre Pio vedea nu numai pe ingerul sau pazitor, ci si pe cel al credincioslor care i se spovedeau sau care-i puneau intrebari. Parintele Jean Derobert, fost capelan al Bazilicii Sacre-Coeur din Paris, povesteste cum, pe cand era tanar seminarist la Roma, a avut in 1955 o intalnire memorabila cu capucinul stigmatizat. Sceptic, el nu credea in existenta ingerilor pazitori. La 3 octombrie, el a intrat cu reticenta la confesional. Nu prea stia ce sa spuna, caci intreaga atmosfera din jurul lui Padre Pio i se parea nitel desueta. Si rau i-a prins acest lucru, caci a  asistat atunci la o adevarata dezgolire a sufletului sau. In timp ce el se scuza, intr-un final, de un pacat, Padre Pio ii completa marturisirea "Dar uiti asta si asta... Acum doi ani, in cutare loc... de ce ai facut asta... si cealalta? ... este grav", a spus sfantul confesor, care a inceput sa sufere vizibil, ba chiar sa planga.
 "Tot ceea ce spunea Padre Pio era adevarat", continua P Derobert "Mi-a dat chiar unele amanunte pe care le uitasem complet." 
   A primit dezlegarea, se intelege in ce stare sufleteasca. Apoi, brusc, citind in inima penitentului sau, Padre Pio l-a intrebat:
   - "Crezi in ingerul tau pazitor?"
   Revenindu-i scepticismul, seminaristul a raspuns:
   - "Pai, nu l-am vazut niciodata!".
   Si atunci, ca si cum s-ar fi prabusit cerul in capul tanarului abate, a primit o pereche de palme rasunatoare auzindu-l pe Padre Pio spunandu-i:
   - "Uita-te bine, el este aici, e foarte frumos!"
   Privind in jur, Jean Derobert n-a vazut nimic. Padre Pio a reluat:
   - "Ingerul tau pazitor este aici, el te apara, roaga-te lui, roaga-te lui", repeta sfantul confesor. "Ochii lui erau luminosi, ei reflectau lumina ingerului meu", incheie viitorul capelan al Bazilicii Sacre-Coeur.
   "O, Raffaelina, ii scrie pe 20 aprilie 1915, Padre Pio unei corespondente,  cat este de mangaietor sa stim ca suntem mereu sub paza unui spirit ceresc care nu ne paraseste, lucru admirabil, nici in timpul unei actiuni prin care-i displacem Lui Dumnezeu. Fa-ti un obicei din a te gandi mereu la el. Gandeste-te ca alaturi de fiecare dintre noi exista un spirit care, din leagan pana la mormant, nu ne paraseste nici o clipa, care ne calauzeste, ne ocroteste ca un prieten, ca un frate, care ne consoleaza intotdeauna, mai ales in clipele cele mai triste pentru noi. 

Padre Pio

Sa stii, Raffaelina, ca acest inger bun se roaga pentru tine, el  ofera Lui Dumnezeu toate faptele bune pe care le faci, dorintele tale curate si sfinte. In momentele in care ti se pare ca esti singura si parasita, ca nu ai un suflet prieten in fata caruia sa-ti deschizi inima, sa-i impartasesti durerile tale, te rog nu-l uita pe acest insotitor invizibil, mereu prezent pentru a te asculta, intotdeauna gata sa te mangaie. Ce intimitate delicioasa! Ce fericita companie!"
   S-a spus totul, si inca admirabil! Caci vorbeste un sfant, pe baza unei experiente zilnice si multiforme pe care o are, de multa vreme, cu ingerii pazitori, al sau si cel al persoanei cu care vine in contact. Padre Pio este absolut credibil. Sa-i urmam ad litteram, sfaturile pretioase...
____________
Cei doi ingeri
____________
   Orice lucru in univers este supus dublului flux al opozitiei ireconciliabile: frig si caldura,  noapte si zi, materie si antimaterie,  ura si iubire, viata si moarte. La fel se intampla si in universul nostru interior. Sufletul duce o lupta permanenta intre bine si rau. Dar in lupta, uneori  foarte grea, pe care o ducem ca sa triumfe lumina, el nu este niciodata singur si, cu atat mai putin, parasit. Insotitorul sau invizibil ii sta alaturi, gata sa-l ajute, sa-l sustina sau sa-l redreseze in caz de slabiciune, sa treaca impreuna cu el vadul spre malul unde domneste pacea, seninatatea, bucuria. Dar nu se poate face nimic fara sa intervina libertatea alegerii, fara ca vointa protejatului, intorcandu-se de la rau, sa tinda spre lumina. Este provocarea permanenta careia ii este expus omul. Redutabil privilegiu!
   Daca protejatul sau se abandoneaza intunericului, ingerul pazitor este neputincios; nu-i raman decat lacrimile si mijlocirea la Dumnezeu Treime. Daca sufletul sucomba in fata raului, ingerul de lumina este infrant.
   De unde vine aceasta putere a raului care zguduie atatea suflete, chiar popoare intregi si atinge, pentru un moment,  propria noastra fiinta? Care este, deci, sursa, originea raului? Mister de nepatruns, scandalul raului este intotdeauna insuportabil crestinilor si oricarui om rezonabil. Cele mai mari spirite s-au izbit de acest mister, cei mai mari sfinti au suportat in mod dureros acest scandal. Pot fi date doar raspunsuri periferice, dar nu se poate patrunde in inima acestui mister. 

   Creatorul a ales sa creeze o lume intr-o permanenta devenire, o lume infinit perfectibila, o lume  "in mers spre perfectiune". In aceasta stare a incredintat-o El, omului. In inima omului, El a plasat o busola infailibila, glasul constiintei care-i permite sa recunoasca binele si raul, si care il impinge sa se indrepte spre bine. Si i-a dat un  "asistent" care il calauzeste fara incetare spre bine, cu conditia sa fie sustinut de libera alegere a sufletului care-i este incredintat.
   Si totusi, nu se intampla oare ca sufletul cel mai calit sa sucombe si el atractiei raului si sa cedeze impulsului acestui germen al raului prezent in mod misterios in fiecare fiinta omeneasca, germen pe care Biserica il numeste "pacat originar" ?
   Daca noi avem fiecare un fidel pazitor care ne intoarce de la rau si ne calauzeste spre bine, suportam, totodata, in noi, actiunea distructiva a unui supus al raului. Aceasta faptura a intunericului ne ademeneste cu placerile oferite prin abandonarea la rau. Episodul dramatic al fructului oprit din Gradina Edenului s-a repetat de atunci la infinit, in cursul istoriei oamenilor. Eva, i-a sucombat, lasandu-se tulburata de cuvintele fermecatoare, dar tragic de inselatoare ale sarpelui, Satana, la origine inger de lumina, creat din iubire si pentru iubire; dintr-un orgoliu nemasurat, aceasta fiinta care, la crearea sa se bucura de libera alegere, s-a dedat raului, s-a lasat inlantuita de acesta pana a ajuns sa intruchipeze Raul absolut. Unul dintre supusii lui, din legiunile sale de slujitori, actioneaza in mod misterios in fiecare dintre noi. Fiecare suflet este astfel tinta agresiunii neincetate a unuia dintre acestia, destinata special pentru pierzarea sa; ingerul raului este in lupta, in launtrul nostru, contra "ingerului rugaciunii", el se incranceneaza sa desfigureze in noi chipul Lui Dumnezeu, pe care ingerul pazitor se straduieste sa-l cizeleze si sa-l finiseze.
   Gasim aceste invataturi in traditia cea mai indepartata. Chiar din secolul 2, "Pastorul lui Hermas", carte inspirata care este un fel de preludiu la literatura mistica crestina, invata ca: "omul are doi ingeri: ingerul dreptatii (in Biblie "drept" inseamna cel care se conformeaza vointei Lui Dumnezeu) si ingerul raului. Ingerul dreptatii este delicat, rezervat, bland, linistit. Cand intra in inima ta, el iti vorbeste imediat de dreptate, de sfintenie,  de cumpatare, de fapte bune. Cand ai in inima aceste ganduri, sa stii ca in fata ta este ingerul dreptatii.  Ingerul raului este, dimpotriva, irascibil, plin de rautate si nebunie. Recunoaste-l dupa faptele sale."
   Prin Origen si Sfantul Atanasie, aceasta doctrina este transmisa intregii traditii spirituale inalte, de-a lungul veacurilor.  Sfantul Ignatiu, de exemplu, va insista asupra mizeriei acestei batalii spirituale din noi in "Contemplarea celor doua stindarde". 
   "Intreaga viata a omului se desfasoara sub ochii ingerilor, caci fiintelor spirituale doreste el sa le placa atunci cand contempla realitatile spirituale." (Sfantul Ilarie).
   Astfel fiecare om care o doreste, este asistat in perfectionarea sa spirituala de ingerul sau pazitor. Orice har, orice dar vine de la Dumnezeu, iar El le transmite prin intermediul ingerilor. Actiunea ingerilor noastri pazitori nu este numai de ocrotire  ci si de  purificare; el ne purifica asa cum Serafimul purifica buzele profetului Isaia (is 6,7). Ei vad limpede starea prezenta a sufletelor noastre si cata nevoie au ele de purificare, caci "cu cat ne purificam mai mult, cu atat Il cunoastem mai bine pe Dumnezeu. Si cu cat Il cunoastem mai bine, cu atat Il iubim mai mult" (Sf. Toma d'Aquino).  Ingerul pazitor actioneaza in noi cu iubire fierbinte si constanta. Misiunea sa: sa ne calauzeasca prin viata astfel incat, la inviere, sa fim "ca ingerii din ceruri".(Mc 12,25).
   Sa fim la fel ca ingerul nostru pazitor, stralucitor de frumusete, prin purificare, contemplare, alegeri nenumarate si deliberate ale binelui contra ispitelor raului. Cu Harul Lui Dumnezeu, se poate. Iar acesta nu ne lipseste niciodata. Fara a uita ca aceasta este singura cale a fericirii...
                                                     de Rene Lejeune - extras -
                                                          (Regina Pacis nr.17)