sâmbătă, 19 mai 2012

Deschideti-va inimile Indurarii Lui Dumnezeu


     Privirea Mariei patrunde in strafundul inimilor noastre, a sufletelor noastre, si vede ceea ce noi nu suntem capabili sa cuprindem: mizeria inimii omenesti cand ramane inchisa in natura sa umana. Moartea fara speranta indica sfarsitul natural al unei vieti in care Dumnezeu este pus deoparte; nelinistea si foamea indica faptul ca aceasta viata este incompleta, se zbate in gol. Dar atentie: ceea ce spune Maria nu  este valabil numai pentru aceia care "traiesc fara Dumnezeu", ci si pentru noi care ne spunem crestini, pentru noi care "ne rugam", pentru noi  care "avem credinta", pentru noi care, in inima noastra ne consideram mai buni deca alti "pacatosi";  si pentru noi,  si poate in mod special pentru noi, sunt aceste cuvinte ale Mariei !
   Nu este suficient sa spune "Doamne, Doamne" pentru a intra in Imparatia Cerurilor, nici sa ne laudam cu lucrari miraculoase infaptuite probabil in Numele Sau; nu sunt suficiente nici cuvintele, nici operele; este necesar  sa facem Voia Tatalui Care e in Ceruri (cf Mt 7,21 - 23).
   Noua, care ne dam multa, prea multa importanta operelor si cuvintelor noastre, ne e greu sa intelegem si sa acceptam aceasta invatatura a Lui Isus. Dar ajunge sa ne oprim o clipa din rationamentele noastre dupa logica omeneasca si sa ne transpunem in "logica Lui Dumnezeu", ceea ce rezulta din Evanghelie, pentru a intelege. Cu toate succesele stiintei si ale tehnicii, in viata noastra va lipsi mereu ceva, asupra vietii noastre va plana mereu moartea; nu putem "salva pentru totdeauna" trupurile noastre si, cu atat mai putin, sufletele noastre, daca ne lipsim de Dumnezeu.  Si totusi, de cand Dumnezeu s-a facut  Om, de la Intruparea Lui Isus, Dumnezeu nu mai este departe de noi; acum Dumnezeu e aproape, e de-a dreptul in noi, daca noi Il dorim.
   Dar noi refuzam intalnirea; noi refuzam comunicarea cu El, nu ne rugam; nu ne incredem in El.  "Nu este rugaciune nici incredere in Dumnezeu, prin urmare Cel Preainalt imi permite sa va aduc speranta si bucuria."  Dumnezeu ne asteapta inca, dar pana cand? In intunericul inimilor noastre irumpe Maria, trimisa de Dumnezeu, sa ne mai aduca ( dar pana cand?) speranta si bucuria.  Isus a plans asupra Ierusalimului care nu a recunoscut Vizita Sa; vrem astazi sa nu recunoastem timpul Prezentei Mariei printre noi? Vrem sa continuam sa aruncam o privire asupra Mesajelor in timp ce inima ne este tot mai departe si mai obosita de a auzi repetandu-se mereu "aceleasi lucruri"?
   Poate ca am incercat sa punem in practica vreo invitatie a Mariei, dar apoi viata ne-a absorbit cu preocuparile ei si acum conditia noastra este mai rea decat la inceput...
   Dar Ea este inca cu noi si ne cauta, ne cheama inca, ne solicita, ne asteapta.
   Acesta este timpul Milostivirii Lui Dumnezeu, ultima posibilitate oferita omenirii pentru salvarea sa, asa cum ne-a spus Isus prin intermediul Sfintei Faustina Kowalska, iar Maria astazi ne repeta: "Deschideti-va inimile Milostivirii Lui Dumnezeu si El va va da tot ceea ce va este necesar si va umple inimile voastre cu pace pentru ca El este Pacea si Speranta voastra."
   Cu adevarat Dumnezeu ne da totul, ne-a dat deja totul, dincolo de orice pretentie a noastra: S-a daruit noua pe Sine Insusi in Isus. Ce altceva mai asteptam?
   Sa nu lasam zilele noastre prada nimicurilor, aparentelor, provizoratului: toate acestea sunt in puterea vrajmasului, al mincinosului, al celui ce ucide in noi speranta. 
   Sa ne inaltam ochii spre Tatal; sa-I deschidem larg inimile noastre. Invitatia care inchide acest mesaj al Mariei, sa fie angajamentul nostru zilnic si Isus va veni in noi.  Sa ascultam aceasta invitatie a Mariei, atat de asemanatoare cu ordinul dat candva servitorilor din Cana Galileii. Sa facem ca ei si apa pe care o vom oferi, va fi vin de calitate divina.
                                                                                                           Nuccio Quattrocchi
                                                          
PURTATORI SI MARTURISITORI AI PACII SI AI BUCURIEI
   Rugaciunea  profetului : "Picurati de sus, voi, ceruri, iar norii sa reverse in ploaie dreptatea!..." (Isaia 45,8) precum si versiunea Sf. Girolamo: "Picurati, ceruri, din inalt, iar norii sa ploua pe Cel Drept..." mi se pare o buna introducere pentru acest mesaj al Mariei care incepe cu darul imbelsugat al  bucuriei si pacii.
   Cerul si pamantul se intalnesc, se ating, se intrepatrund.
   "Dragi copii, astazi, Fiul Meu Isus si cu Mine dorim sa va daruim din belsug bucuria si pacea".
   Aceasta abundenta este plinatate. Bucuria si pacea, bunuri atat de devalorizate in lume, atat de alterate si atat de golite de puritatea si vitalitatea lor intrinseca, trecand prin miinile Lui Isus si ale Mariei, ne sunt date in toata splendoarea lor, in toata potenta lor divina, in natura lor neprihanita.
    Ne revine noua sa le primim asa cum ne sunt oferite de catre Ei; ne revine noua sa le pastram in puritatea lor, sa le ocrotim de orice uzura mondena, de orice mercantilism, de orice insusire necuvenita.
   Nu sunt bunuri comerciale, nu sunt bunuri private, nu ne apartin: nu sunt in posesia noastra in nici un mod si in nici un sens. Sunt Suflarea Spiritului Sfant, sunt Suflare de Viata, sunt Picaturi din Inima Tatalui, care vorbesc despre Sangele nevinovat, care vorbesc despre Cruce.
   Pace si bucurie care nu ne asigura nici putere nici glorie omeneasca, nici succese mondene, nici satisfactii materiale. Pace si bucurie care nu ne feresc de boli, de umilinte, de suferinte, de tradari.  Si totusi, sunt daruri de o valoare inestimabila, deja aici, pe acest pamant. Pace si bucurie  care ne fac sa locuim in Inima Tatalui, care ne elibereaza de orice teama, care ne elibereaza de orice sclavie. Toate acestea ne sunt date pentru ca fiecare dintre noi sa fie bucuros purtator si marturisitor al pacii si bucuriei in locurile unde traim.
   Aceasta este o clauza esentiala si nu limiteaza gratitudinea darului, ci scoate in evidenta originea sa Divina; fiecare dar al Lui Dumnezeu nu este dat spre folosinta exclusiva a cuiva, ci pentru binele tuturor. Pacea si bucuria nu scad daca sunt impartasite cu altii, ci cresc; este miracolul impartirii painilor de atatea ori infaptuit de Isus si mereu prezent in istoria Bisericii, pana in zilele noastre.  Ceea ce este numai al tau se intristeaza, saraceste si putrezeste repede; ceea ce este daruit, traieste si infloreste.
   In aceasta lume atat de impartita in caste, grupuri de putere, clanuri, lupte, in idealuri religioase opuse, pare ca predomina mai mult diviziunea decat Dumnezeul Iubirii; dar nu este asa. Jertfa Lui Cristos nu este in zadar si Iubirea va triumfa. Sa ramanem in rugaciune ferventa si asidua, sa traim Mesajele Mariei si sa dam marturie despre pacea si bucuria care sunt darurile Lui Dumnezeu. "Copilasilor,  fiti binecuvantare si fiti pace", ne indeamna Maria. Iar noi, aceasta trebuie sa fim; restul il va face Ea, il va face Isus.
   Pace si bucurie in Isus si in Maria.
                                                              Nuccio Quattrocchi
                                              (Ecoul Mariei, Regina Pacii  nr.213)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.