CARISMELE LUI PADRE PIO

   Padre Pio a fost  canonizat la 16 iunie 2002. Un extras din cartea "Voici l'heure des anges" (Iata ora ingerilor) de Giovanni Siena, editia Tequi 1999,  va pune in lumina Carismele acestui  preot-calugar stigmatizat.

   (...) Ne vom ocupa de cateva dintre carismele lui Padre Pio cum ar fi darul profetiei, telepatia,  bilocatia si celebrul sau parfum. Oare este si aici o legatura cu sfintii ingeri? Vom incerca sa raspundem la aceasta intrebare.

_________________

DARUL PROFETIEI

_________________

   Parintele avea darul de a prevedea lucrurile viitoare. Am constatat personal acest fapt. El mi-a prezis, de exemplu,  numarul de copii pe care i-am avut.

   Si nu vom spune nimic despre profetiile cunoscute si care asteapta sa fie revelate. Ar fi multe de spus despre prezicerile lui cu privire la cel de-al doilea razboi mondial, la intoarcerea soldatilor de pe front, din lagare de prizonieri, la consecintele acestui mariaj hibrid in guvern intre Democratia Crestina si socialisti, despre decesul cutarei sau cutarei persoane... Aceste subiecte ne-ar duce prea departe. Dar referitor la ultimele preziceri amintite, nu ne putem totusi opri de a povesti un caz caracteristic, foarte interesant.

   O doamna Poggiani de la Venetia, era pe punctul de a merge pentru prima oara la Padre Pio. "Parintele prezice viitorul", ii spune o cunostinta a sa, Leonarda Andretto, care locuia tot la Venetia. "Doriti o dovada? Ei bine, cand veti fi in fata Parintelui in confesional, intrebati-l ce nume-i voi pune baiatului pe care-l voi naste peste o luna." Ea era convinsa ca va avea un baiat si astepta cu nerabdare ca Parintele sa i-o confirme prin intermediul doamnei  Poggiani.

   La San Giovanni Rotondo, in timpul spovezii, aceasta i-a spus Parintelui: 

   - "Doamna Andretto de la Venetia asteapta un baietel si doreste sa binevoiti a-i sugera numele de botez pe care sa i-l puna bebelasului."

   - "Dar despre ce baiat vorbeste ea? Este o fetita", i-a replicat Parintele. Dupa ce a reflectat un moment, a adaugat: "Asta este voia Lui Dumnezeu." 

   Asa cum anuntase Parintele,  dupa o luna, intr-o clinica din Padova, doamna Andretto a nascut o fetita care a primit numele Francesca Maria Pia.

   Si, un amanunt remarcabil: cu o jumatate de ora inaintea evenimentului, aceasta femeie a simtit un parfum placut, de nedefinit, care a pregatit-o foarte bine pentru incercarea pe care urma s-o infrunte... Si nu s-a inselat, caci dupa spusele medicilor si infirmierelor, nasterea doamnei Andretto s-a desfasurat cat se poate de favorabil.

__________

TELEPATIA

__________

   In plus, Parintele vedea evenimente care se desfasurau in locuri indepartate. Este ceea ce se numeste telepatie. Intr-o dupa-amiaza, ma aflam in sacristie, alaturi de capela manastirii, si stateam pe banca rezervata rezidentilor si celor care sunt originari din San Giovanni Rotondo. Imi asteptam randul la spovada.  Unul dupa altul, tarani si straini, urmau in mare liniste la confesional. Deodata, in mod neobisnuit, Parintele s-a ridicat si, cu capul plecat, preocupat si, in acelasi timp, parca ezitand, s-a indreptat spre una din usile care duceau in capela.  Imediat ce a trecut pragul, s-a oprit.  In biserica, doua femei se rugau cu fervoare, ingenunchiate in fata tabernacolului dominat de imaginea Sfintei Fecioare a Harurilor cu Pruncul Isus in brate. Parintele le-a facut semn cu mana sa se apropie:

   - "Intoarceti-va cat mai repede acasa si sa avem incredere in Domnul, le-a spus ridicand mainile si ochii spre cer, ca veti putea ajunge la timp pentru a-l revedea."

   Stupoare si durere pentru sarmanele femei care tocmai sosisera la manastire pentru a-i recomanda Parintelui pe una din rudele lor apropiate, care era pe moarte.

   Marturisirea neobisnuita care urmeaza i-o datorez unuia dintre profesorii mei de franceza si matematica, numit Matteo Merla.

   I s-a intamplat intr-o buna zi sa fie singur cu Padre Pio in gradina manastirii. Deodata, in timp ce ei vorbeau, au fost ajunsi de un domn care, tulburat, s-a aruncat plangand la picioarele Parintelui. Omul venea dintr-un oras din nord. Cu strigate sfasietoare si cu vocea intretaiata de hohote de plans, acesta vorbea despre o ruda careia medicii ii anuntasera sfarsitul apropiat si il implora pe Parinte s-o salveze. Dupa puntin timp, omul a plecat.   Parintele ramasese aparent impasibil si tacut. Cand au ramas din nou singuri, Matteo Merla nu si-a putut ascunde uimirea:

  - "Padre Pio, n-ati avut nici macar un cuvant de mangaiere pentru bietul om! Iar eu eram pe punctul sa izbucnesc in plans alaturi de el."

   - "Nu sti, i-a spus Parintele la ureche, nu sti ce lovitura de pumnal am simtit in inima vazandu-l pe acest biet om."  Parintele a tacut, apoi a reluat referindu-se la muribundul pentru care necunoscutul plansese la picioarele sale:

   - "Este cu adevarat grav." Si a mai ramas o clipa cufundat in ganduri ca si cum urmarea o imagine indepartata. Apoi a dat cu tristete din cap si a adaugat, aplecandu-se din nou la urechea insotitorului lui:

   - "A murit."

    Ne intrebam daca faptul de "a vedea" la distanta nu depinde de interventia ingerilor. Citim ca anumiti mistici vedeau, ca intr-un film, lucruri pamantesti indepartate. Era vorba probabil de viziuni, de reprezentari imaginare si verosimile ale acestor realitati indepartate, prezentate de spirite pure. Sau erau simple locutiuni sau informatii din partea lor, cum pare sa confirme aceasta marturisire care mi-a fost facuta de doamna Mariuccia Ghisleri, din Sales, de langa Alexandria, pe care Padre Pio ca casatorit-o cu propriul lui nepot, Hector Mason. Cand era tanar, acesta i-a cerul lui Padre Pio vesti de dincolo, despre o persoana moarta crestineste. Raspunsul Parintelui a fost:

   - "Ingerul n-a revenit inca."

    Poate ca in relatarea lui Merla, este ingerul pazitor al lui Padre Pio care, prin informatiile sale il ajuta sa descrie ultimele clipe ale muribundului. Dar oricare ar fi modalitatea de a explica telepatia, aceasta face parte din revelatiile divine care, asa cum ne spun misticii, printre care Sfantul Ioan al Crucii, provin de la Dumnezeu prin intermediul ingerilor. Acest lucru este indiscutabil cu privire la profetii. Ingerii erau de obieci ministri si interpreti prezicerilor ceresti, cum spune D. Petavio ( "De Angelis") si, de asemenea, Sfantul Toma d'Aquino ("Summa Teologica").

__________

BILOCATIA

__________
   Sa vorbim despre bilocatie, adica despre facultatea pe care Dumnezeu o acorda unor privilegiati, de a fi in acelasi timp in doua locuri diferite. Printre sfintii care au beneficiat de aceasta, sa-l aminitim  pe Sfantul Anton care,  in timp ce predica la Padova, a fost remarcat la Lisabona aparandu-l, intr-un tribunal, pe propriul sau tata nevinovat, acuzat de omucidere; pe Sfantul Alfons-Maria de  Liguori care aflandu-se la Nurcia, a fost observat la Roma, la capataiul Papei Clement, muribund.

   Daca am dori sa vorbim pe larg despre bilocatia lui Padre Pio, nu ne-ar ajunge un capitol intreg. O vom trata, deci, foarte succint. Este de acum de notorietate, cum Parintele a fost remarcat la Roma, in timp ce se ruga in fata raclei Papei Pius X, si a fost vazut in acelasi timp la San Pietro in mijlocul credinciosilor care asistau la procesul de canonizare a Sfintei Tereza a Pruncului Iisus.  Un martor care a fost confidentul lui Edviga Carboni, ne reveleaza:  "Edviga a avut in viziuni diferite convorbiri cu stigmatizatul de la Gargano, Padre Pio de Pietrelcina. Intr-o zi Edviga a spus: < Am vorbit cu Padre Pio. A fost foarte amabil cu mine, ca un tata fata de fiica sa. >  Acest martor mai relateaza: "Niciodata Edviga nu si-a exprimat dorinta sa mearga la Padre Pio, la San Giovanni Rotondo, dar mi-a marturisit ca de mai multe ori Domnul i-a vorbit despre acest preot, asigurand-o ca il va lasa pe pamant pana la o varsta inaintata, ca sa mai poata conduce la El un mare numar de suflete."

   Parintele aparea la capataiul muribunzilor pentru a-i asista, pentru a-i incuraja in credinta si in increderea in Dumnezeu, pentru a-i reconforta sau chiar a-i vindeca. Marturiile in acest sens sunt nenumarate.

   Cum se explica bilocatia? "Atunci cand spunem ca anumite persoane, de o sfintenie extraordinara, se gaseau in acelasi timp in mai multe locuri - scrie cardinalul Lepicier - asta nu inseamna ca acelasi trup ar fi existat cu adevarat in aceste locuri diferite. Bilocatia, in cazul sfintilor, consta in aceea ca, in timp ce trupul ocupa local un spatiu anumit, Dumnezeu trimite un inger care, sub trasaturile aceluia, indeplineste, in locul lui, gesturi sau actiuni pe care acela le-ar fi facut." (Cardinal Lepicier, "Il mondo invisibile")

   Un inger apare, actioneaza si vorbeste in locul persoanei a carei infatisare o ia in mod miraculos. Acest lucru i s-a intamplat, de exemplu Terezei Neumann, care era vazuta peste tot in timp ce, in realitate, ea se afla numai la Konnersreuth. A fost intrebata intr-o zi daca aceste aparitii ale ei erau cazuri de bilocatie. Mistica germana a raspuns negativ si a atribuit faptul, propriului ei inger pazitor.

   In ceea ce-l priveste, Padre Pio neaga ca lui i s-ar fi intamplat acelasi lucru. Unuia dintre confratii lui care-i vorbise despre bilocatia Sfantului Anton, i-a declarat: "Nu stiu daca este trupul sau spiritul care se deplaseaza. Dar stiu unde merge si ce face."  "Acum cateva zile - citim intr-o scrisoare din 10 decembrie 1914 -  Domnul mi-a permis sa o vizitez pe Giovina si, prin intermediul meu, numeroase haruri i-au fost date acestei tinere din partea bunului Iisus. Va rog sa nu-i spuneti nimic Giovinei despre vizita mea. Este un lucru bun sa pastrezi taina Regelui."

______________

PARFUMURILE

______________

   Trebuie sa vorbim, in sfarsit despre parfumul lui Padre Pio. Un miros, uneori de acid fenic, mai adesea de camfor, un parfum total nedefinit dar cat se poate de agreabil, sau de tamaie, de paine proaspata, de vin, de violete, de crin,  de menta, de iasomie, sau de alte flori, se raspandea din trupul Parintelui ca dintr-o gradina, impregnand adeseori hainele pe care le purta si invadand chilia, corul, culoarul, sacristia prin care trecea sau in care se gasea.

   Dar fenomenul nu se oprea aici. Acest parfum de o varietate practic fara limite, era perceput chiar de departe, in locurile cele mai indepartate ale globului. Marturiile pe care le avem cu privire la aceasta sunt, fara exagerare, nenumarate. Sub forma de boare, sau de adieri neasteptate, foarte vii, uneori violente, parfumul invada narile si cateodata gura, gatul persoanelor, facandu-le sa tresara. Fiecare noua experienta a acestei carisme minunate a lui Padre Pio provoca in noi o emotie de usurare si incurajare. Am recunoscut intre noi, fiii spirituali ai lui Padre Pio, ca mirosul painii proaspete era o invitatie la masa euharistica, cel de acid fenic indica o invitatie la mortificare si penitenta, o prevestire a unor vesti sau evenimente dezagreabile, in timp ce mirosurile placute voiau in general sa indice, pur si simplu, prezenta spirituala a lui Padre Pio, garantie a vigilentei sale asupra vietii noastre si a nevoilor noastre, stimuland increderea noastra in providenta Lui Dumnezeu. Sau era un semn ca o cerere din partea noastra  fusese primita. Eu am simtit aceste mirosuri de multe ori. Mai ales in momentele cele mai dificile ale vietii mele.

   Subiectul este atat de bogat si edificator si, in acelasi timp, obiect de curiozitate, incat trebuie sa mai zabovim putin asupra lui. Scolasticii spuneau: "Contra factum non volet argumentum." Sa vorbeasca deci aici faptele si sa dovedeasca ele insele ca inventia, exagerarea, sugestia, nu au nimic de-a face cu parfumul mistic care este numit "parfum de sfintenie."

   Voi da prioritate celor ce i s-au intamplat Mariei Giuseppina La Porta, pe care o urmaream indeaproape. Un rau inexplicabil si rebel facuse din ea o nefericita. Prabusita, cu un aer ratacit, pierduta, nu inceta sa emita sunete lamentabile intr-un vaiet insistent, incat acesta devenea obsesie. Tanguirea era insotita de contorsionare continua si dezagreabila a corpului, care deconcerta. Am vazut-o pe aceasta tanara la manastire, pe culoarul lung si stramt al portii. Ea era sprijinita de zid, in timp ce una din surorile sale, intr-un colt, plangea fara incetare in bratele a doua doamne din Italia de Nord. Mai erau prezenti tatal, un agricultor pe nume Giuseppe si doua matusi taciturne. Sufocata de aceasta scena, o batrana doamna nu mai reusea nici sa taca, nici sa stea linistita, agitata de mila si de neliniste. Dar cel care intr-adevar nu mai putea si care era la capatul rabdarii, era proprietarul taxiului inchiriat de familia La Porta. Acesta suportase tanguirea continua a tinerei pe intreg parcursul de la San Marzano, la San Giovani Rotondo si se asociase celor care sperau intr-un miracol cu singurul scop ca totul sa se termine odata, caci riscau sa-si piarda capul. Dar n-a fost nici un miracol.

   Chiar si Padre Pio, atunci cand a aparut pe culoar, mai degraba a bruscat-o pe tanara: "Nu trebuie sa strigi asa!", i-a spus el cu un aer posomorat. Dar apoi chipul i s-a destins intr-un zambet plin de compasiune si de tandrete: "Mergi in pace, fiica mea", i-a spus el, ridicand mana pe jumatate bandajata pentru a o binecuvanta si punandui-o apoi pe cap. Dupa care a disparut in spatele usii care ducea la scarile manastirii. Si atat.

   Deceptionat, soferul a revenit pe esplanada sanctuarului impreuna cu familia La Porta si 

s-a asezat la volan.

   Intre timp, Padre Pio ajunsese in corul care dadea in nava centrala a capelei. S-a oprit acolo o clipa pentru a se ruga, apoi s-a intors in chilia sa a carei usa purta numarul 1. Era insotit de inginerul  Sculatti, de la Roma, un bun cunoscut al sau. Parintele, preocupat si intristat, l-a intrebat:

   - "Ai vazut-o pe fata? ce mila imi e de ea!"

   Fara indoiala ca tocmai in acel moment s-a produs miracolul. Taxiul in care calatorea familia La Porta parcursese vreo 25 de kilometri. Soferul a oprit, alarmat de un miros despre care, la prima vedere,  a crezut ca este de benzina arsa. A ridicat capota, a examinat scrupulos motorul: nimic anormal. Si totusi mirosul persista, ba devenea tot mai puternic. Au respirat aerul, s-au privit nelinistiti unii pe altii, si deoadata s-a auzit un strigat: "Este tamaie, miros de tamaie, parfumul lui Padre Pio!"

   Spre marea usurare si uimire a soferului care nu stia ce sa creada despre parfumul lui Padre Pio si spre imensa fericire si emotie a celorlalti, Maria Giuseppina a incetat cu tanguirea sa obsedanta si, ca desteptandu-se dintr-un somn lung, trasaturile i s-au destins iar chipul ei a capatat o expresie blanda, zambitoare. A incetat sa se mai contorsioneze. Si a inceput sa vorbeasca, ceea ce nu mai facuse de cand nu mai inceta sa se tanguie. Intr-un cuvant, a redevenit fata sanatoasa si normala care fusese cu trei luni in urma, adica inainte ca acest rau misterios si atat de dezagreabil s-o stapaneasca si s-o oblige la frecvente si costisitoare peregrinari, mereu fara rezultat, dintr-un oras in altul, de la un specialist la altul...

    Atunci cand, dupa ce au parcurs in sens invers cei 25 de kilometri pe care-i facusera, au ajuns pe esplanada sanctuarului, aceasta rasuna de strigate de bucurie ale celei vindecate miraculos si ale rudelor sale. Nimeni din cei care o  vazusera mai inainte pe tanara, nu-si credea ochilor, iar emotia era foarte puternica. Intr-atat incat sarmanul sofer, cu nervii la pamant,  era pe punctul 
sa-si piarda mintile, pe cand Maria Giuseppina abia si le regasise.

   Baguind, bietul om a trebuit sa fie asezat pe un scaun, in timp ce Padre Pellegrino il palmuia pentru a-l impiedica sa lesine. Si toate acestea din cauza a putin parfum care, desigur, a avut efectele sale benefice asupra acestui sceptic.

   21 septembrie 1956. Liturghia lui Padre Pio se terminase de cateva ore. Inainte de a porni la drum spre casa, am decis sa ma opresc putin la magazinul Abresch. In timp ce stateam de vorba cu doamna  Pierina Roversi, in magazin a intrat o domnisoara de vreo 20 de ani, cu fata inrosita si foarte agitata.  "Este incredibil! a exclamat ea, rascolind nervos intr-un teanc de fotografii ale lui Padre Pio, expuse pe tejghea. Sunt aici de trei zile si, cu cateva clipe mai inainte eram furioasa si imi spuneam:  iata ca sunt obligata sa plec si nu numai ca nu i-am putut vorbi, dar nici macar nu i-am putut saruta mana. Nu voi mai reveni niciodata! Sunt bani aruncati pe fereastra. Si iata ca deodata un parfum pe care n-as putea sa-l precizez, dar care era foarte placut si puternic, m-a invadat. Am inteles totul" a conchis fericita domnisoara. "Nu  numai ca ma voi stradui sa revin, dar trebuie ca si mama mea sa vina cu mine".

   Pe o foaie de hartie pe care mi-a intins-o doamna Pierina, am scris imediat aceasta intamplare precum si numele si adresa domnisoarei.

   Iata o alta relatare a unei domnisoare din provincia Brescia:

   " La 29 iulie 1951, am pierdut intr-un accident de masina doua rude, dintre care o sora pe care o iubeam foarte mult. Am petrecut cateva luni ingrozitoare, intr-o stare fizica si morala de plans. Aveam cu mine o tanara care ma ajuta la menaj. Imi facea mancare si ma ajuta sa ma culc. Intr-o seara din luna februarie 1952, pe la ora opt, am urcat in camera mea impreuna cu servitoarea, ca sa ma duc la culcare. Cand am intrat in camera,  un miros intens, nedefinit, m-a invadat. Am intrebat-o pe fata:

   - Maria, de ce te-ai parfumat? Stii bine ca nu suport parfumurile in starea in care ma aflu, pentru ca imi dau dureri de cap.

   - Dar domnisoara, va inselati, nu m-am dat cu nici un parfum! a obiectat ea.

   Neincrezatoare, ii miroseam parul, hainele,  si a trebuit sa recunosc ca ma inselasem si 

sa-i cer iertare. Apoi m-am bagat in pat si ma gandeam la mortii mei si m-am rugat pana tarziu din cauza somnului care nu mai venea.

   Au trecut in jur de doua saptamani si, intrand in camera, am simtit din nou parfumul care era de asta data atat de intens incat imi dadea ameteli. Din nou am acuzat-o pe Maria ca s-a parfumat, dar ea s-a aparat, plangand si spunandu-mi ca nu numai ca nu s-a parfumat, dar ca nu simte nici un fel de parfum.

   Faptul ca ea nu simtea nimic, m-a pus pe ganduri. Poate ca eram pe cale sa-mi pierd mintile din cauza tragediei a carei amintire era inca vie. Peste vreo zece zile, s-a intamplat acelasi lucru, dar de data asta nu i-am mai spus Mariei nimic. Si am inceput sa ma gandesc ca, daca nu innebunisem, acel parfum venea din lumea de dincolo. Poate ca imi era trimis de sora mea defuncta, ca un raspuns linistotir la ingrijorarile mele cu privire la soarta ei. Apoi fenomenul s-a repetat peste vreo cincisprezece zile, cand am intrat in camera impreuna cu Maria, ca sa merg la culcare. De data aceasta ea a fost aceea care l-a simtit prima si a exclamat: 

   - Domnisoara, ce parfum minunat!

   Parfumul provenea dintr-un spatiu de vre 70 de centimetri dintre fereastra si sipet si timp de peste un sfert de ora am stat in coltul acela, extaziate, emotionate si putin speriate.

   Intoracandu-ne inapoi, am sa va spun ca, cu cativa ani inaintea tragediei, auzisem vorbindu-se despre Padre Pio ca despre un sfant care traia langa Foggia. In zilele triste care au urmat nenorocirii mele, am luat obiceiul de a-l invoca de departe. Ma rugam deasemenea ca el sa faca in asa fel incat sa-l pot intalni la San Giovanni Rotondo.

   In sfarsit, dupa multe piedici si nepotriviri, am putut porni spre Foggia, insotita de o cumnata. Acolo am auzit pentru prima data vorbindu-se despre parfumul lui Padre Pio. In autobuz, doua doamne care stateau alaturi de noi, discutau, iar prima fraza pe care am 

auzit-o  spunandu-se, a fost: < Sti ca Padre Pio se face simtit chiar de departe printr-un parfum? >  Am ramas stupefiata, m-au trecut fiori si am inteles. Va las sa va imaginati ca eram pe punctul de a izbugni in plans. Iata deci ce am scris si semnez, spre gloria Lui Dumnezeu."

   Un prieten din Sicilia era foarte surprins pentru ca simtea miros de mucegai de cate ori venea la San Giovanni Rotondo si se afla in biserica sau in locurile din manastire frecventate de Pasdre Pio.

   - Ce poate sa insemne acest miros de mucegai?, m-a intrebat intr-o seara in timp ce ne plimbam pe bulevard.

   - Fara nici o indoiala, i-am raspuns, mirosul trebuie sa aiba o legatura cu viata ta personala.

   - Intr-adevar, a admis el, frecventez o doamna care are peste patruzeci de ani.

   - Vezi, l-am intrerupr eu, exista deci un motiv.

   - Este o femeie care, chiar daca rezolv situatia cu ea printr-o casatorie, nu mai este in masura sa-mi dea un copil din cauza varstei, pe de alta parte, a adaugat el, nici eu nu mai sunt asa de tanar.

   - Este deci o relatie care miroase a ranced. Sensul mirosului de mucegai este mai mult decat clar, nu ti se pare?

   Tulburat, prietenul mi-a dat dreptate:

   - Nu m-am gandit niciodata la asta. Si ce ma sfatuiesti?

   - Sa pui lucrurile in ordine, cum ar spune Padre Pio, i-am raspuns eu.

   Prietenul sicilian a mai venit sa-l vada pe Padre Pio si mi-a spus ca i s-a spovedit, dupa ce "a pus lucrurile in ordine". Si a adaugat ca nu mai simtea mirosul de mucegai.

   Ce sa mai spunem despre aceasta incredibila marturie a unei vaduve din Roma, despre ce i s-a intamplat in 1961, cand Parintele inca traia.

   "Coplesita si distrusa, cum poate fi doar o mama al carei fiu nevinovat risca sa fie condamnat, petreceam noptile albe, torturata de idei si de ganduri care ma obsedau.

   In mod constant, in tacerea noptilor interminabile, il invocam pe Padre Pio sa mijloceasca si sa se milostiveasca de suferinta noastra. Ii implram ajutorul din adancul sufletului meu cand, intr-o noapte,  am simtit camera invadata de un parfum imbatator. Nu stiam ce sa cred, pentru ca nu exista nici un parfum si nici macar o floare in toata casa. M-am sculat si am controlat peste tot, fara vreun rezultat. Iar parfumul persista, tulburandu-ma. Am inceput sa sper ca obtinusem harul, prin mijlocirea lui Padre Pio, iar aceasta speranta mi-a fost confirmata de sora mea care simtise, la ea acasa,  acelasi lucru cand nevinovatia fiului meu a fost recunoscuta.

   Ca multumire fata de Padre Pio, as vrea sa fie citita aceasta marturie care doreste sa exprime toata gratitudinea noastra fata de el, si sa implore binecuvantarea sa pentru fiul meu, pentru mica sa familie si pentru mine insami, nevrednica si sarmana pacatoasa."

   Raspuns valabil al Lui Dumnezeu, printre atatea altele, la indoielile si la negarea existentei Sale, parfumul Parintelui este si un semn dintre cele mai luminoase al adevarului Lui Cristos si al predilectiei sale pentru Biserica Sa. Acest parfum al lui Padre Pio ar merita, numai el singur, o carte, atat pentru faptul ca este edificator si intareste credinta, precum si pentru ca le raspunde celor care au indoieli, care nu cred sau care sunt ignoranti.

   Pentru a da un alt exemplu, as vorbi despre ce imi spunea directorul grupului de rugaciune al lui Padre Pio, de la Geneva, abatele Albert Fert, la 15 septembrie 1974:

   "Grupul de rugaciune de la Geneva continua sa mearga bine. In special tinerii sunt din ce in ce mai numerosi si ferventi. Multi dintre ei, protestanti la origine, s-au convertit la Biserica catolica gratie lui Padre Pio si a parfumurilor foarte frecvente!"

   Dupa cate stiu, Parintele nu s-a pronuntat niciodata asupra originii mirosurilor pe care le facea simtite. Pe de alta parte, el era prea umil si gelos pe "secretele Regelui". Iar noi eram prea impresionati de maretia sa morala, ne simteam prea mici pentru a avea curajul sa-i punem intrebari pe aceasta tema. Sigur este faptul ca el insusi era constient ca beneficiaza de parfumul sfinteniei. De exemplu, unei studente care i-a multumit pentru parfumul cu care a raspuns la invocatia sa cand i-a cerut ajutorul la un examen pe care, de altfel,  l-a trecut in mod stralucit, Parintele i-a spus: "Multumeste-I Domnului." Este tot ceea ce putem spune si presupune despre  problema de a sti daca "parfumul sfinteniei" al lui Padre Pio avea vreo legatura cu spiritele pure. Oricum, ni se pare ca am dovedit suficient rolul dominant pe care sfintii ingeri l-au jucat in viata sa si in misiunea sa pamanteasca.

_______

INGERII

_______

   Ei il sustineau in ostenelile sale ministeriale si in martiriul cotidian, constant,  prin care "smulgea suflete de la Satana". Ei duceau la Domnul implorarile sale, nutrite de sange si de lacrimi, si le readuceau transformate in vesele si splendide mangaieri si haruri. Ei interveneau in interiorul si in afara confesionalului, in intalnirile pe care le avea cu oamenii.

   Ei serveau de intermediari intre el si fiii sai spirituali astfel incat,  indiferent de coltul pamantului din care fiii si fiicele sale spirituale ii adresau implorarile lor, ei puteau conta pe o rapida si generoasa mijlocire la care mesagerii ceresti erau obligati, date fiind meritele acestui imitator al Lui Cristos si legaturile lui cu Domnul si cu ingerii Sai. Ei puteau conta pe ingeri ma mult decat pe orice alt mijloc de comunicare modern.

   Padre Pio avea, de asemenea, un inger personal pe care il punea mereu la treaba sau, cum va spune el insusi intr-un pretios text inedit, il trimitea "sa se plimbe". In fine, ingerii, vom spune impreuna cu Parintele Lamy, "erau pentru Padre Pio, mangaierea de seara."

                                                           Giovanni Siena (Stella Maris nr.380,381)

                                                                                        (Regina Pacis nr.30,33)