In tacere...sa ne caim...

Adanca taina, aceea a durerii     - traite in iubire  pentru noi cei care am provocat aceasta mare durere.

L-am impins pe Creatorul nostru pana la sacrificiu...

Participarea Mariei la suferinta Fiului Ei este actuala, asa cum suferinta Lui Isus crucificat, este actuala.

Daca lumea de astazi este mai pacatoasa decat aceea din timpul Sodomei si al Gomorei, daca decadenta atinge cote de neimaginat, cu atat mai mare este suferinta pe care o provoaca INIMILOR UNITE IN SUFERINTA, UNITE IN RASCUMPARARE, UNITE IN IUBIRE...

     In tacere, sa ne revizuim constiintele;  cu sinceritate sa ne recunoastem pacatele;   cu incredere sa cerem iertare si cu iubire, sa reparam - cat inca mai e timp.

    Sa ne lasam calauziti in drumul nostru spiritual, de Maria. Cine ne va invata mai bine sa-L iubim pe Isus, daca nu Mama Sa? Cine ne va invata mai bine sa ne acceptam crucea si sa-L urmam pe Isus, daca nu Mama Sa care, la picioarele crucii Fiului Ei, suferea iubindu-ne, in timp ce Isus murea iubindu-ne...?  Cine ne va modela mai bine sufletele pentru convietuirea - in vesnicie - cu Isus, daca nu Mama Sa care salasluieste in Inima Sfintei Treimi? Iar intrebarile pot continua...

    Daca avem un Tata  in Cer - care ne iubeste, daca avem un frate in Isus Cristos - prin adoptia noastra pe care Jertfa Lui a facut-o posibila, avem si o Mama a carei Inima arde de iubire pentru noi toti.

    Sa nu traim ca niste orfani... , sa nu traim ca niste saraci cand avem asa o mare bogatie.

    Daca Dumnezeu este langa noi, e imprejurul nostru, este in tot ceea ce e exista,  oricat vom incerca sa trecem dincolo de El in cautarile noastre, oricat vom incerca sa -L dam la oparte ca sa putem inainta in liberatea noastra imaginara,  vom sfarsi prin a ajunge fata in fata cu Dumnezeul Cel Viu. Nimic nu este dincolo de El. TOTUL ESTE IN EL.  Mai devreme sau mai tarziu, fiecare suflet va imtelege aceasta realitate. 

    Sa nu ne fie teama sa abordam sfintenia, sa nu spunem ca ea nu este pentru noi  cei multi ci pentru cateva suflete privilegiate si bine alese de Dumnezeu.  Doar in sfintenie, sufletul se va bucura de vederea Fetei Lui Dumnezeu, doar in sfintenie va putea rezista la vederea Fetei Lui. De aceea majoritatea sufletelor trec prin Purgatoriu in drumul lor spre Cer - ca sa se curete, sa se sfinteasca pentru a-L putea contempla in fericire pe Creator. Daca ne-am hotara pentru sfintenie, inca de pe pamant (pentru ca ea  este accesibila tuturor, ea este necesara fiecarui suflet), atunci am sti sa apreciem valoarea fiecarei jertfe mici sau mari, a fiecarei renuntari mici sau mari, a fiecarei dureri mici sau mari, a fiecarui cuvant de consolare,  a fiecarui gest de tandrete,  a fiecarei  infranari a rabufnirilor noastre - care-i afecteaza negativ pe cei din jur, daca ne-am gandi de zece ori ca sa vorbim o data, daca i-am reda tolerantei locul pe care Dumnezeu i l-a stabilit, daca nu am mai fi egoisti, daca ne-am apleca si la problemele celor din jur fara a ne lamenta in mod obsesiv de propriile  noastre probleme, daca am face toate acestea, ar insemna deja niste mari pasi spre sfintenie. Sunt aceste lucruri chiar imposibil de realizat?

    Constienti de existenta Purgatoriului si de ceea ce face ca sufletele sa ajunga acolo, am putea sa-l evitam...

     Sa ne gandim ca multi dintre marii sfinti au fost robii pacatelor celor mai de jos (si il pot aminti aici pe Sfantul Augustin). Sa nu ne pierdem speranta daca cumva am cazut, sa-i avem ca exemplu pe acesti sfinti care odata hotarati pentru Dumnezeu, cainta lor sincera invaluita de Indurarea, Iertarea si Iubirea Lui Dumnezeu, a sters multime de pacate si a facut sufletele lor curate, locuinta vesnica pentru Dumnezeu pe care inainte L-au ignorat daca nu cumva L-au hulit chiar. Sa ne gandim la Saul... sunt atatea alte exemple...   Sa nu mai spunem  ca sfintenia nu este pentru noi, ca daca deja am gresit, nu mai putem fi sfinti. Asta ar insemna  neincredere in Indurarea Lui Isus (EL spune ca acest lucru Il doare mai tare decat pacatele noastre - neincrederea in Puterea Lui Infinita de Iertare si Iubire), ar insemna   neicredere in haruri, ori, aici se vede cel mai bine splendoarea lucrarii Harului Dumnezeiesc, intr-un suflet pacatos scos din mizeria lui  si facut pur - asemenea ingerilor. 

   Sa ne hotaram chiar acum, nu-i timp de amanare pentru ca ziua de maine nu este a noastra...

   Vor exista caderi, dezamagiri, incertitudini, descumpaniri si multe alte ispite in drumul spre sfintenie, dar increderea in Dumnezeu, in Puterea Iubirii si a Iertarii Lui (dovedite in Ghetsimnai, dovedite pe Golgota...) ne va fi un mare far, ne va da forta, si nesfarsita ne va fi bucuria finala, cand vom ancora in portul Patriei Vesnice.

    Viata noastra ar trebui sa fie un cantec. Dar nu un cantec a carui muzica sa aiba doar menirea de a  acoperi, de a inabusi nelinistile din noi, ci un cantec care sa emane din pacea si linistea noastra interioara.

    Dumnezeu, doar El este Pacea, iar viata sufletului care Il contine pe Dumnezeu va fi cu adevarat un duios cantec care va inmuia jur-imprejurul sau toate sufletele (inca) impietrite . 

                                                                 Sa  ne rugam:

    "Dumnezeul meu, imi pare rau - din toata inima - de toate pacatele mele si le urasc mai presus de toate pentru ca prin ele am pierdut harul Tau sfintitor si imparatia Cerului si m-am facut vrednic de pedeapsa vesnica a iadului, dar mai mult ma caiesc ca Te-am ofensat pe Tine Parintele meu, Mantuitorul meu si Dumnezeul meu atat de Mare si atat de Bun. Pentru aceasta ma hotarasc, cu ajutorul harului Tau, sa nu mai pacatuiesc si sa fug de orice ocazie de pacat. Amin"

    "Doamne, cred ca ai venit in lume sa-i mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care, cel dintai - sunt eu!"

"Contempla, sufletul meu, pe Isus Rastignit, cu ce pret te-a mantuit.

Admira, multumeste, iubeste, lauda si adora.

Trezeste-te sa privesti acel chip luminos, de mare frumusete, acum redus pentru tine, la oroare.

Onoreaza si contempla, sufletul meu, minunata desavarsire a Iubirii Sale Infinite.

Isus a fost injosit, pentru ca tu sa fii onorat.

Isus a fost biciuit, pentru ca tu sa ai mangaiere.

A fost rastignit, pentru a-ti da libertatea. 

A fost sacrificat ca un miel, pentru a te hrani cu har. 

A fost ucis, pentru a-ti da viata.

Curaj sufletul meu, prietenul Lui Cristos, neobosit paseste pe urmele Lui.

Si daca vreodata ti se va intampla sa suferi nedreptati, tristeti, dureri si lovituri,

Inalta-ti privirea spre El.

Observa coroana cu spini, cuiele de fier, lancea din coasta, acel chip acoperit de sange

Si recapata curaj.

El te iubeste, te priveste, El te-a mantuit.

Paseste cu El si traieste pentru El.

Admira, multumeste, iubeste, lauda si adora."

                                                                                                                                                 (Sfantul Bonaventura)

"O, Dumnezeule, Tatal nostru, priveste cu iubire la noi, poporul Tau, pentru care Isus nu ezita sa se incredinteze in miinile dusmanilor si sa sufere chinul crucii. Fa ca amintirea acestui drum dureros, sa ne fie imbold spre convertire si forta pentru a creste in cunoasterea misterului Lui Cristos si pentru 

a-L marturisi oriunde, cu demnitate, prin comportarea noastra. Prin Cristos Domnul nostru. Amin."

"Preasfanta Marie, plina de durere, Rastignitul este cu Tine.

Intristata esti Tu intre femei si plin de lacrimi este rodul trupului Tau, ISUS.

Sfanta Marie, Mama celui Rastignit, da-ne noua celor care l-am rastignit pe iubitul  Tau Fiu,

lacrimi de pocainta, acum si in ceasul mortii noastre. Amin"

                                                                                                               (Sfantul Bomaventura)