Talharul cel bun devenit apostol

     Dumnezeu ne va surprinde intotdeauna.  Deseori privim aparenta oamenilor, dar nu stim nimic despre imensa bogatie a inimii lor.  Cristos nu priveste exteriorul, ci dispozitia interioara a omului care il duce spre iubire.  De aceea, El va face in inima lui Andre Levet, miracolul de iubire care l-a convertit si i-a schimbat intreaga viata.

    DRUMUL SPRE CONVERTIRE
    Andre este un detinut care a fost transferat din inchisoare in inchisoare dupa ce evadase de mai multe ori, pana ce a ajuns la Chateau-Thierry, o inchisoare speciala pentru detinutii periculosi si recalcitranti.
    Andre a fost mai mult o victima decat un vinovat invederat. O va spune el insusi intr-o conferinta: "Eu n-am avut o familie adevarata si am primit in copilaria mea mai multa bataie decat mangaieri".
    De fapt  Andre nu a avut parte niciodata de dragoste si de tandrete pentru a creste ca un copil educat, liber si responsabil: "Tatal meu s-a casatorit cu mama cand ea era insarcinata cu mine. S-a casatorit cu ea din obligatie si, de altfel,  n-a iubit-o niciodata."

    Andre avea un frate, Rene si intr-o zi cei doi au vazut o scena in care sotii, care se inselau reciproc, s-au certat si s-au luat la bataie.  Aceasta viata infernala s-a terminat repede, caci Andre si Rene vor fi dati de parintii lor la o doica, apoi la niste rude si, in final,  vor fi dati de la un strain la altul pentru ca tatal va fi deportat la  Buchenwald iar mama, traind cu altcineva, nu se mai putea ocupa de ei.
    Chiar inainte de razboi, Andre va afla ca are o surioara, Janine. Aceasta va fi pentru el o amintire frumoasa.
    In timpul razboiului, Andre a lucrat, de la varsta de 11 ani, ca argat pe la diferite ferme din Pirinei, unde a muncit din greu si a trait nefericit si fara nici un fel de afectiune. Si nu avea decat o idee: sa-si revada tatal pe care, in ciuda a toate, il iubea.  Il va regasi la sfarsitul razboiului si va locui cand la el, cand la o matusa.  Va cunoaste din nou suferinta de a fi smuls de langa tatal lui de o femeie, France,  pe care o detesta pentru ca il despartise de tatal sau. Pentru a permite cuplului sa traiasca putin ca in luna de miere, el este trimis intr-o tabara, dar in sufletul sau el doreste sa traiasca langa tatal sau.  Acesta il primeste si incearca sa-l faca sa invete, dar pentru ca nu urmase regulat scoala primara, se dovedeste incapabil de a recupera sau de a se adapta la o viata profesionala.  Andre voia sa invete o meserie iar tatal sau l-a dat ucenic la o scoala la Firminy. Dar handicapul sau scolar il face sa i se naruie sperantele pentru ca, fiind mai putin dotat decat colegii lui, va deveni repede tinta bataii lor de joc si va trebui sa se apere cu pumnii.  Din cauza batailor va fi dat afara din scoala si va lucra ca muncitor pe un slep.  In fata atator suferinte, este tentat sa se sinucida, dezgustat de viata si de nedreptatile ei.  Va spune el insusi:
" Am fost un copil problema. Am fost format la scoala suferintei, ea a fost tovarasa intregii mele vieti."
   Dar nu s-a impuscat cu revolverul incarcat pe care i-l daduse tatal sau pentru a trece la fapte, si a plecat de la el, ajungand la inchisoare la varsta de 14 ani.  Apoi, va fugi din nou, va trece prin scoli de corectie si centre de reeducare.  La 17 ani isi va regasi parintii, dar inima sa era deja plina de ura.  La 18 ani se va angaja in armata pentru Indochina si Cambodgea.  In 1957, reformat ca urmare a unui accident de parasuta, isi va incepe viata de mare delicvent, care il va duce din inchisoare in inchisoare, pana la 12 iunie 1969, data la care Iubirea Lui Cristos va schimba inima razvratita si plina de ura a lui Andre, facand din el un miel bland si pasnic, gata sa iubeasca si sa slujeasca.

    INTALNIREA CU CRISTOS DE LA ORA DOUA DIMINEATA
    Intre anii 1964 - 1969 Andre este in inchisoare si nu primeste nici un fel de corespondenta, in afara de scrisoarea unui preot in varsta din Laval, care il indeamna sa citeasca Biblia.  El incepe s-o rasfoiasca, fara a intelege prea bine parabolele.
    Dar daca Andre uraste lumea, care l-a facut sa sufere atat de mult, Il iubeste totusi pe acest Dumnezeu Bun din Evanghelii, care a suferit la fel de mult ca el din cauza nedreptatii si este uimit de Iubirea Sa si de miracolele facute cu bolnavii cei mai saraci si de curajul sau in fata rautatii scribilor si a fariseilor. Sfarseste prin a crede in El si in puterea Sa pentru a-l ajuta sa evadeze din inchisoare.  Si-i lanseaza urmatoarea provocare: "Daca existi cu adevarat, atunci vino sa ma vezi. Uite, Iti dau intalnire maine, la ora doua dimineata. Vom sta de vorba. Si daca intr-adevar Tu ai facut tot ce este descris in cartea aceasta (Biblia), vei putea sa ma scoti de dupa gratii, ca sa-mi recapat libertatea si sa ma pot razbuna pe aceasta societate putreda. Dar nu-mi prea vine sa cred." 

  Era 11 iunie 1969 si la 12 iunie 1969, la ora doua dimineata, Cristos vine sa-l viziteze pe Andre in celula sa.  Intr-un halou de lumina intensa, Cristos apare aratandu-i picioarele strapunse, miinile strapunse, coasta strapunsa si, in celula  rasuna vocea Sa puternica, spunandu-i: "Acestea le am si din cauza ta!"
    In acest moment are loc convertirea inimii lui Andre.  Solzii de pe ochii lui, grei de 37 de ani de pacate, cad. El isi vede acum viata mai limpede. Poate sa se inalte spre Dumnezeu, sa inteleaga Iubirea Sa si va spune intr-un act de credinta: "El este Mantuitorul, iar eu sunt pacatosul."   Pentru prima data in viata sa, el se inmoaie, cade in genunchi in fata cuiva si plange, pentru ca, pentru prima oara in viata lui, cineva il iubeste.

    Dupa intalnirea sa cu Isus, Andre va ramane cinci ore in genunchi, reflectand la tot raul pe care l-a comis, facand sa tasneasca din el, ca dintr-un abces copt, "toata povara de lanturi, de insulte, de lovituri, de pumni, de furturi, de rautati", intr-un cuvant,  tot amarul si ura din inima sa, pentru a gasi in Indurarea si imensa Iubire a Lui Cristos, forta unei cainte sincere, iertarea pacatelor sale marturisite si eliberarea unui suflet gata sa se uneasca cu Iubirea.  Aceasta viziune a Lui Cristos il face sa inteleaga trista realitate a fiintei sale pacatoase:

  "Am inteles ca timp de 37 de ani fusesem piroanele din Miinile Lui Cristos, ca in fiecare zi din viata mea luasem sulita pentru a-i strapunge coasta." Dupa o cainta sincera, Andre ii va cere iertare Domnului pentru tot raul pe care I l-a facut ranindu-l pe aproapele sau.  De acum, lupul va deveni un miel, care nu va mai scuipa omul in fata, nu-l va mai lovi, nu-l va mai fura.
    In Indurarea Lui Cristos, Andre va gasi forta de a cere iertare de la cei pe care-i ranise si de a-i ierta pe cei care facusera din el un cersetor.  El isi va ispasi in intregime pedeapsa de 6 ani de puscarie si se va pregati sa devina apostolul celor mai saraci, al celor exclusi, marginalizati, raniti de viata.
    Andre, care fusese el insusi ranit de viata, apoi vindecat in mod miraculos de Iubirea Divina, devine constient ca numai iubirea poate sa-l vindece pe om.


    MARTURIA CONSTANTA A APOSTOLULUI
    Eliberat la 30 mai 1975, el va merge sa-L marturiseasca pe Cristos si sa spuna tovarasilor sai detinuti, prin intreaga Franta, ca viata este o speranta si ca omul se poate ridica din mizeria sa daca crede in Iubire si daca este in stare s-o dea celorlalti pentru a-i face sa traiasca.  Ca si Sfantul Maximilian Kolbe, Andre a inteles :"ca numai Iubirea are forta de creatie".  Astfel va parcurge numeroase inchisori si va tine conferinte in multe orase. Peste tot el isi va striga bucuria de convertit si iubirea sa pentru Dumnezeu si pentru cei mai saraci.  Apostolatul sau se va manifesta in mod special pe langa detinuti si prostituate, caci dorinta sa era de a elibera inimile barbatilor si femeilor, prizonierii lor insisi si a pasiunilor lor.
    El va actiona pentru reintegrarea in societate a detinutilor eliberati, astfel incat ei sa nu recada in angrenajul mediului, si sa devina pentru totdeauna barbati si femei eliberati si liberi.
   Intr-o zi, un tanar detinut intalnit in inchisoare, i-a marturisit ca nu are prieteni si ca se teme ca se va trezi singur la iesirea din inchisoare si i-a cerut ajutor pentru momentul acela. Andre i-a promis sa-l astepte la eliberarea sa si sa-l ajute sa se reintegreze in societate. Cand acest tanar a iesit din inchisoare dupa cateva luni, el a fost asteptat afara de catre Andre si de toti prietenii sai.  Si ce mare i-a fost mirarea cand a vazut peste doua sute de persoane care-l asteptau la iesirea din inchisoare pentru a-l reconforta si a-l ajuta sa reia drumul vietii sociale si fraterne.
    Andre va aborda prostituatele pe strada pentru a le vorbi de Dumnezeu si a incerca sa le elibereze pentru totdeauna din acel mediu.  Va marturisi ca a avut mari dificultati si multe esecuri in acest apostolat. Dar cat de mare-i era bucuria cand reusea sa smulga din acel mediu unele femei care se dovedeau receptive la mesajul sau de iubire si de credinta in Isus Cristos. Caci Andre nu s-a dat batut niciodata si, lasandu-se condus de " libertatea eterna a Lui Dumnezeu", cum va spune, a mers acolo unde Spiritul Sfant il conducea pentru a reinvia in inimile celor raniti de societate, credinta, speranta si iubirea: aceste trei mari virtuti care au transformat inima lui Andre,  facand din el un martor al acestei credinte in Isus Cristos pe care L-a intalnit si  L-a iubit din prima clipa; un martor al acestei sperante in Viata Vesnica pe care a descoperit-o intalnindu-L pe Isus si pe care spera sa o aiba la moartea sa pentru a-L revedea pe Isus Cristos, pe parintii sai, pe fratele sau Rene si pe sora sa Janine pe care o iubeste de acum cu o iubire eterna; un martor al acestei caritati care a devenit forta vietii sale pentru a merge in intampinarea celor neiubiti si a dispretuitilor societatii pentru a le spune: "Poti conta pe mine, caci asa cum Cristos ma iubeste si m-a salvat, eu vreau sa te fac sa-L cunosti ca sa te elibereze si pe tine si sa te faca sa regasesti sensul demnitatii tale si bucuria adevaratei libertati."
    Andre, aceasta figura a talharului cel bun, pe care Cristos n-a vrut sa-l ia cu El dupa convertire, ci l-a lasat pe pamant pentru a deveni un adevarat martor al Iubirii Sale in inimile celor mai saraci din aceasta lume.  Dar putem fi siguri ca in seara vietii sale, Cristos ii va spune lui Andre: "Ceea ce ai facut unuia dintre cei mai mici ai mei cu atata iubire,  Mie Mi-ai facut, iar aceste rani pe care le-ai redeschis ata de mult prin ura ta de altadata, le-ai pansat cu iubirea ta de astazi. Acum vino sa iei parte la Sarbatoarea Iubirii Eterne si sa regasesti in Gloria Lui Dumnezeu pe toti preafericitii pe care credinta ta, speranta ta, caritatea ta si suferintele tale i-au condus spre lumina."

                                                                  Francois Marie

  STELLA MARIS  nr. 347