duminică, 27 iulie 2014

CELE PATRU PLAGI DIN VIATA CRESTINILOR DE CARE NE VINDECA CONSACRAREA LA MARIA

de Luigi Bonacina

 Consacrarea la Maria, primita de la Spiritul Sfant care lucreaza si dupa modelul Ei, trebuie sa ne faca sa devenim constienti de raul care, astazi, se opune cel mai mult deschiderii la lucrarea Spiritului Sfant.

   Consacrarea la Maica Domnului ne indreapta mereu tot mai mult spre Fiul Ei si ne apropie de Evanghelie. Ea face spiritul nostru mai patrunzator, adica ne da acea judecata spirituala, singura care stie sa ne reveleze realitati care altfel ar ramane ascunse. In vigoarea Spiritului, Maria a pus in lumina marile rani care se intalnesc astazi, in istoria noastra, in viata noastra de crestini, in modul de a asculta Evanghelia. Primejdia acestor patru plagi consta in aceea ca ele nu sunt rele vizibile, ci sunt bunuri relative inaltate la rang de absolut.

   1. Prima mare plaga este prioritatea eficientei, adica acea boala spirituala care te face sa reduci totul la propriile capacitati si posibilitati, opunandu-le,  din punct de vedere practic, Harului Lui Dumnezeu. In viata crestinilor este un mare pacat pentru ca se sterge toata potentialitatea salvatoare a Harului Lui Cristos. Calitatile pe care le poseda oamenii sunt oricum daruri ale Lui Dumnezeu, dar gustul eficientei le pune in centru ca pe niste valori omenesti; atunci satana se serveste de ele. Am vrea chiar sa constrangem Spiritul Sfant sa intre in vederile si schemele noastre; astfel se pretind lucruri predeterminate de noi.
   Pentru Sfantul Iosif, cu toate ca era un om drept si pios, a trebuit sa intervina ingerul pentru a-l face sa inteleaga ca Dumnezeu, pentru a-Si implini planul, se foloseste de cai extraordinare, necunoscute omului. Dar lumea nu crede aceasta si daca o persoana spune ca traieste si lucreaza bazandu-se pe Providenta, este judecata ca avand minte slaba.
   Atunci cand sunt situatii in mod normal de nerezolvat, Maria ne invata ca noi nu putem constrange Spiritul sa intre in schemele noastre, caci El are cai complet necunoscute si da nastere unor situatii pe care noi, cu toata  capacitatea si inteligenta noastra, nu putem sa le realizam.

   2. O alta mare plaga este dominarea lumii de catre aparente. Cele mai aparente lucruri, cele bazate pe putere, bani, placeri, popularitate, au intrat prea mult in viata crestinilor ducandu-i la un atasament exagerat fata de autorealizare. Se cauta sa se puna pe primul loc propria persoana umana fara a tine seama de Dumnezeu in alegerea adevaratei vocatii. A cauta mereu numai ceea ce face placere pentru sine si pentru lume, devine o mare impotrivire contra Evangheliei; si astfel nu se pricepe ca, inainte de toate, trebuie sa avem o viata eficienta in Spirit, nu se intelege ca determinanta este eficacitatea Harului, nu cea a omului! Acest atasament, in mod deliberat monden, este pe cale de a deveni tot mai mult o idolatrie de sine in care se cauta continuu recunoasterea si intelegerea lumii. Astfel se ajunge acolo - de exemplu - ca pentru crestini devine mai importanta alegerea profesiunii decat alegerea vocatiei. Este adevarat, trebuie sa ne realizam, dar omul cu adevarat realizat este omul dupa Spirit, cum invata Sfantul Paul. Printre crestini se raspandeste acest mod de a sta in fata lumii si a Evangheliei: inainte de toate sa satisfacem lumea, sa-i dam socoteala, pentru ca in orice caz lumea trebuie sa ne inteleaga... Apoi ne vom pune in serviciul Bisericii si al comunitatii crestine! Printre tineri, aceasta plaga este pe cale de a distruge cautarea vocatiei prin deschiderea la Spiritul Sfant.

   3. A treia plaga este legalismul; este o intoarcere la rigoarea rece a legii care ucide. Daca nu stim sa intrepatrundem acest legalism ci Indurarea Divina, inseamna ca ne aflam inca in Vechiul Testament.
   Legea poate sa  fie pozitiva, dar ea nu este totul si mai cu seama nu este raspunsul pe care ni-l da Dumnezeu  legat de purtarea noastra fata de ceilalti. Chiar daca ne asumam acest moralism, riscam sa devenim farisei, adica oameni care plaseaza totdeauna propriile judecati la baza raporturilor lor cu semenii, de unde rigiditatea si severitatea exasperanta care aluneca intre persoane, chiar si in cele mai simple raporturi zilnice. Desigur, dreptatea cere o judecata clara, dar, inainte de toate, trebuie sa devenim tot mai deschisi la mesajul Lui Cristos pentru care  inainte de lege este indurarea si inainte de judecata, iertarea. Nu legalismul sau dreptatea omeneasca ne mantuiesc, pentru ca acesti factori au o valoare cu totul marginala in comparatie cu convertirea profunda si deplina la Legea Noua care se realizeaza in Milostivire.
   De altfel, nu poate fi acceptat legalismul ateu al acelora care vor sa conduca oamenii prin urmarea imperativelor "morale" care sunt exact opuse iubirii. Exemplul cel mai clar este legalizarea avortului; cine l-a practicat se poate lauda linistit in fata altora pentru ca el a actionat conform legii, desi a omorat un copil; oricare altul, care a excrocat sau a furat bani, este oferit oprobiului public. Acesta este exact stadiul de necivilizatie la care am fost redusi pentru ca L-am abandonat pe Dumnezeu; se pretinde ca de la purificarea etnica va veni dreptatea... dar pana in prezent a nascut numai accentuarea violentei. Este suficient sa amintim ca, in numele legalismului, scribii si fariseii L-au condamnat pe Isus.

   4. Cea de a patra plaga este subiectivismul unit cu o anumita forma de protest in Biserica;  se tinde tot mai mult sa se sublinieze particularismele, opiniile, individualismele, interventiile, care sacrifica catolicitatea, deci universalitatea Bisericii. Este un pericol care se naste din conceperea gresita a comuniunii; daca s-ar intelege ca, inainte de toate, aceasta este facuta de Spiritul Sfant, atunci El-Insusi, cu darurile Sale, conduce la unitate; dar daca ne gandim la comuniune ca la ceva venit de la om, de la stiinta lui de a face... de a interpreta... de a sintetiza... atunci diferitele moduri de a vedea binele se opun; in loc sa tinda spre unitate, fiecare considera propria sa persoana si o inalta la acelasi nivel cu universalitatea Bisericii. Subiectivismul inseamna sa subliniezi nu numai experientele spirituale care concura la binele comun, ci si manierele proprii de a gandi despre Biserica si de a folosi Evanghelia, ce provin din interpretari omenesti. Consecintele se intalnesc in educatia tinerilor; la fel ca noi toti, ei au nevoie de o experienta umana si nu de o aprofundare intelectuala. S-a raspandit o stranie accentuare exclusiva a valorii studiului Bibliei, nu ca aceasta nu ar fi pozitiva, dar nu este esentiala, pentru ca esential este a-L da pe Cristos Care interpreteaza Sfanta Scriptura fiind El-Insusi implinirea ei. Ceea ce conteaza cu adevarat, este sa ducem altora o viata reala in Cristos, nu o ipoteza. Daca in tot ceea ce dam altora nu este Isus-Insusi si Evanghelia, tot restul este artificial, este iluzie. 
   Pericolul de baza al acestor patru plagi rezida din aceea ca, nefiind elemente absolut negative, pericolul creat de ele nu se vede cu usurinta: sunt lucruri relativ bune care vor sa ia locul Binelui Absolut care este Dumnezeu revelat in Fiul.

                                                                               "Ecoul din Medjugorje", nr.7-8

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu