SFANTUL IOAN BOTEZATORUL - primul profet al Noului Testament

   de Jean Ladame

   Un nou Ilie trebuia sa vina, ca Inaintemergator, sa pregateasca caile Mielului Lui Dumnezeu si, recunoscandu-L, sa-L arate cel putin ucenicilor sai cei mai apropiati (printre care Sfantul Ioan, viitorul evanghelist). Acest nou Ilie a fost Ioan Botezatorul, o lumina vie si arzatoare, al carui cuvant ardea ca o torta. Acest riguros traia in stepa, hranindu-se cu lacuste prajite - (iar noi mancam lacuste!) - si cu miere salbatica, imbracat intr-un simplu vesmant facut din par de camila. Oare ii frecventase, cum pretind unii,  pe esenienii de la Marea Moarta? Desigur, ar fi putut sa-i intalneasca. Dar acest ultim profet al Vechiului Testament si primul al Noului Testament, apare ca prea independent si prea rigid pentru ca sa nu fi fost un singuratic.
   De cata vreme ducea el oare aceasta viata de sihastru? De cand se manifestase vocatia sa de anahoret si de mesager al Lui Dumnezeu? Nu stim. Ceea ce stim din Evanghelie, este sfintirea sa inca din sanul matern, un san steril, de femeie in varsta. Dar daca Dumnezeu, prin Spiritul Sau Sfant, Il poate concepe intr-o Fecioara pe Cuvantul Intrupat, El poate, de asemenea, darui un fiu batranei Elisabeta si batranului Zaharia. Cand ingerul Gabriel i-a anuntat vestea lui Zaharia, care era atunci preot de serviciu la Templu, acesta nu l-a crezut si, din cauza indoielii sale, a iesit mut din Templu. Apoi, cand sotia sa era in luna a sasea, iata ca a venit s-o viziteze si s-o ajute, tanara sa ruda din Nazaret, Maria, logodita cu tamplarul Iosif. Si atunci s-a produs ceva ca o dezlantuire a Spiritului Sfant. Viitorul Ioan, a tresarit si a saltat in sanul mamei sale la apropierea Cuvantului Intrupat pe care Il purta Maria. Elisabeta, inspirata, a exclamat:
   "Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?...  fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul!" Iar Maria, tot sub inspiratia Spiritului divin, a intonat imnul de lauda, de recunostinta si de slava, Magnificat.
   Fecioara a ramas trei luni langa Elisabeta, atenta si prevenitoare, dupa obiceiul Sau. Ea a asistat la nasterea lui Ioan si la impunerea numelui lui. I s-a cerut lui Zaharia sa-l indice, iar acesta a scris pe o tablita: "Ioan este numele lui", dupa care si-a recapatat graiul, si el a profitat deindata de acest lucru, pentru a-L binecuvanta pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Dupa care, Maria s-a intors la Nazaret, in timp ce locuitorii tinutului muntos al Iudeii, in fata tuturor acestor minuni, se intrebau: "Ce va fi, oare, copilul acesta?"
   Ne spune Sfantul Evanghelist Luca: "Iar copilul crestea si se intarea cu spiritul. Si a fost in pustie pana in ziua aratarii lui catre Israel."
   Si iata-l acum in actiune: vocea sa tuna si ecoul ei rasuna peste tot, atragand multimile; acestia sunt oameni simpli, care alearga si primesc cu umilinta mesajul de pocainta. Fariseii isi bat joc de acest predicator care-i concureaza, ei care prefera sa discute la nesfarsit si sa despice firul in patru. Dar Ioan le vorbeste sincer si clar: Domnul " a Carui lopata este in mana Lui, va curata aria si va aduna graul in jitnita Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins." "Faceti, dar, roade vrednice de pocainta... caci acum securea sta la radacina pomilor."
   El trebuie sa pregateasca pentru Mesia care va veni, un popor perfect, si cheama multimile la Iordan si acolo ii cufunda in apa pentru ca ei sa iasa purificati prin cainta lor interioara. Si le spune: "Eu va botez cu apa, dar vine Cel care este mai tare decat mine... El va va boteza cu Spirit Sfant si cu foc." Si cand este intrebat: "Nu cumva esti Cristosul?", el raspunde cu umilinta: "Nu. Eu sunt glasul celui ce striga in pustie <Indreptati calea Domnului", a Celui Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor."

   Si iata ca intr-o zi, Isus vine la el. Ei nu se cunosteau, caci au crescut departe unul de celalalt. Insa la apropierea Lui Isus, Ioan simte Maretia Lui Divina, si ii spune:   "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?" Iar Cristos ii raspunde: "Lasa acum,  ca asa se cuvine noua, sa implinim toata dreptatea."
   Dreptatea trebuie implinita asupra pacatelor oamenilor, pe care Cuvantul Intrupat le-a luat asupra Sa si deja incepe sa le purifice, primind apa pocaintei Iordanului.
   Dar iata ca, pe cand Isus iesea din apa,  Cerurile s-au deschis si Spiritul Lui Dumnezeu s-a coborat asupra Lui, sub chip de porumbel si din Cer, glasul Tatalui a rasunat: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru Care am bineviot." (nota: epifania in biserica orientala). Atunci Ioan a recunoscut ca Isus este Cuvantul Lui Dumnezeu, Cel a Carui prezenta in sanul Preacuratei l-a ales chiar inainte de nasterea sa. Si astfel,  aratandu-L pe Isus celor mai apropiati ucenici ai sai, le-a spus: "Iata Mielul Lui Dumnezeu."
   Nu-i mai ramane apoi lui Ioan, "cel mai mare dintre cei nascuti din femeie" - cum va spune despre el Isus, decat sa primeasca cununa martiriului. Lui Irod el ii reproseaza, fara teama, ca a luat-o de sotie pe Irodiada - femeia fratelui sau: "Non licet!" un astfel de adulter nu este permis. Si, intr-o zi de petrecere, pentru ca fiica Irodiadei a dansat pe placul sau, Irod ii promite ca-i va darui tot ce-i va cere, pana la jumatate din regatul sau. Dar aceasta, la sfatul mamei sale,  ii cere capul lui Ioan Botezatorul, iar tetrarhul porunceste decapitarea profetului.

   Asa a fost Ioan, Inaintemergatorul: "cand inca nu vazuse lumina zilei, el a saltat de bucurie la sosirea mantuirii oamenilor; singurul dintre toti profetii care L-a aratat pe Mielul Mantuitor. Pentru a sfinti apele fluviului, L-a cufundat in ele pe Insusi autorul botezului; in sfarsit, varsandu-si sangele, el i-a dat Lui Cristos marturia suprema." (prefata Liturghiei in sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul)

 (din "L'appel du Coeur douloureux et immacule de Marie" nr.168 - "Regina Pacis" nr.23)