Sfanta Margareta-Maria Alacoque si Inima Lui Isus

                                       de Bernard Balayn

   Sfanta Margareta-Maria, confidenta Inimii Lui Cristos, este o sfanta privilegiata caci, la fel ca sfantul apostol Ioan, nu numai ca s-a odihnit, mistic,  pe Inima Dumnezeiasca, dar a avut mai ales sarcina sa explice Evanghelia Sa de Iubire, pentru ca Biserica si lumea sa cunoasca aceasta Iubire primita,  
s-o impartaseasca si s-o inapoieze la sursa sa: Domnul.
   Acesta este mesajul incredintat calugaritei, mireasa Sa mistica; mesaj care, dincolo de evanghelia lui Ioan, isi trage radacinile scripturistice din Vechiul Testament iar originile Dumnezeiesti din infinitul Aceluia care este Iubirea.
   Viata Sfintei Margareta-Maria

   Margareta Alacoque s-a nascut in iulie 1647 - in timpul lui Ludovic XIII - la Verosvres, intr-o familie destul de instarita (tatal sau era notar), de ascendenta taraneasca si a fost a cincea din cei sapte copii. Botezata imediat, a facut prima impartasanie la 10 ani: este intrarea sa in infinitul euharistic. In cursul unei copilarii si a unei adolescente deja pline de incercari (si-a pierdut tatal cand avea varsta de opt ani, apoi doua surori si doi frati, in timp ce ea era crescuta foarte dur de niste rude foarte severe, dupa o scurta trecere printr-un internat), ea a inceput sa auda putin cate putin chemarea la viata calugareasca, favorizata mai intai de Preacurata Maria (care a vindecat-o de o boala grava), si ceruta de Isus, care i-a spus: "Aici (in manastirea din Paray-le-Monial) te vreau Eu."
   In si prin acesti ani de suferinte, Cristos a pregatit-o, a consolat-o si a prevenit-o ca va primi favoruri mistice extraordinare, in legatura cu misiunea sa.
   Confirmata in 1669, la varsta de 22 de ani - adaugand prenumelui sau si pe cel de Maria - ea a sfarsit prin a intra in manastirea Vizitatiunii Sfintei Maria  din Paray, nu fara dificultati si incercari de tot felul, satana cautand s-o impiedice cu orice chip. ( Vizitatiunea  este un ordin feminin fondat de Sfantul Francisc de Sales si realizat incepand din anul 1610 de catre o fiica spirituala a acestuia, Ioana de Chantal, potrivit regulii Sfantului Augustin, episcop al Genevei: " Meritul crucii nu consta in greutatea sa ci in modul de a o purta").
   Novicea s-a consacrat ca victima la Inima Lui Isus, la 2 noiembrie 1671 si a depus voturile definitive pe 6 noiembrie. Avea 24 de ani.
   Intreaga sa viata calugareasca este povestea unui suflet pe care Isus, prin haruri deosebite, l-a modelat potrivit exigentelor Iubirii Sale, pentru a face din el depozitarul mesajului Sau, destinat acelui secol si secolelor viitoare, pentru manastirea ei, pentru Franta, pentru Biserica si lume.
   In 1685, directorul sau spiritual i-a cerut sa-si scrie povestea vietii, in pofida reticentelor provocate de umilinta sa. Consumata de focul iubirii dumnezeiesti si de viata sa jertfita cu totul, ea s-a nascut pentru viata vesnica la 17 octombrie 1690, la varsta de 43 de ani.
   Chemarea la iubire

   Fara slabiciune dar nu si fara milostivire, Isus a format inima Margaretei-Maria, pentru a o face asemanatoare cu a Sa, ca ea sa fie noua Sa marturisitoare si,  prin marturia ei, sa dea credibilitate mesajului pe care, prin ea, Dumnezeu voia sa ni-l transmita.
   Remarcam cu recunostinta ca, chiar daca a ales pentru ea directori spirituali deosebiti, cum ar fi Fericitul Claudiu de la Colombiere, superiorul iezuitilor din Paray, Isus isi rezerva personal dreptul de a o conduce direct, prin caile Lui, vrand sa arate prin aceasta, Iubirea privilegiata si fara limite pe care El o manifesta pentru fiecare persoana, si sfintenia pe care ea o poate atinge daca adera la vointa Lui, care trece inevitabil prin Cruce. "Cand m-am oferit adorabilei Treimi, Tatal mi-a spus, scrie Maragreta-Maria: "Iata fiica Mea,  iti fac acelasi cadou ca Fiului Meu preaiubit, Crucea - iar Eu, mi-a spus Isus, te voi rastigni pe ea asa cum am  fost rastignit si Eu - iar Duhul Sfant mi-a spus ca El, care este numai Iubire, ma va consuma purificandu-ma."  De unde numeroasele manifestari ale Inimii Preasfinte a Lui Cristos, sub forma unui soare arzator sau insotit de instrumentele de supliciu ale Patimirii Sale.  Rana din Inima Lui Isus pe care Margareta-Maria o contempla, este semnul Iubirii infinite pe care ne-o poarta, caci Domnului i s-a parut ca suferintele si moartea pe Calvar parca n-ar fi fost de ajuns sa exprime aceasta Iubire de neconceput si fara sfarsit. Inima strapunsa a Mantuitorului nu are alta semnificatie decat ca strapungerea se pierde in oceanul Iubirii.
   Dar mesajul merge dincolo de  dorinta dumnezeiasca a sfintirii creaturii, si se intalneste cu prima porunca: "Sa-L adori pe singurul Dumnezeu si sa-L iubesti mai presus de orice"; El cere in mod expres sfintenia traita nu numai ca o experienta personala si o primire a Iubirii dumnezeiesti impartasite intre frati, adica o sfintenie "orizontala", ci si o sfintenie conceputa  ca o intoarcere a Iubirii catre Isus Cristos, in dimensiunea sa "verticala", una neputand exista fara cealalta, precum cele doua brate ale crucii. Iata ce este nou si ce constituie originalitatea marilor revelatii care s-au esalonat intre anii 1673 - 1675.

   Pentru a le intelege continutul esential, trebuie sa ne plasam in climatul spiritual al epocii, care opunea curentului de devotiune la Inima Lui Cristos (reprezentat atunci pe langa Sfantul Francisc de Sales, mai ales de Ioan Eudes, de maestrii Scolii Franceze si deCompania Sfantului Sacrament) pe cel al Jansenismului, care propovaduia o teama exagerata de Dumnezeu si-i indeparta pe credinciosi de Euharistie ca si pe cel  al Chietismului, viziune alinatoare a credintei: in acelasi timp rationalismul sec al lui Descartes anunta tragedia secolului "luminilor", ce opunea ratiunea - credintei, trupul - spiritului, pe om - Lui Dumnezeu, eroare care este sursa marilor nefericiri moderne si contemporane. Putem gasi ilustrarea acestei mize fara egal, in urmatorul dialog dintre Sfantul Ioan si Sfanta Gertruda (alta confidenta privilegiata a Inimii Lui Isus):
  - "Cand, la Cina cea de Taina te odihneai pe pe pieptul binecuvantat al Lui Isus, n-ai simtit farmecul acestor palpitatii de iubire?
   - Marturisesc ca l-am sumtit. Suavitatea lor mi-a patruns fiinta iar sufletul mi s-a inflacarat.
   - Si atunci de ce aceasta tacere absoluta? Nici macar un cuvant care, chiar si de departe, sa fi revelat spre marele folos al sufletelor, acest mister inefabil.
   -  Misiunea mea era sa-l fac cunoscut Bisericii care se nastea pe Cuvantul Intrupat al Tatalui. Era rezervat timpului viitor sa perceapa suava elocventa a pulsatiilor de iubire. Batranetea rece a lumii se va incalzi in contact cu tandretea Lui Dumnezeu."
   Nu este, asadar, intamplator, ca prima mare revelatie de la Paray a avut loc la 27 decembrie 1673, sarbatoarea Sfantului Ioan Evanghelistul.
   Cele trei mari cristofonii

    In ziua aceea, in timp ce ingenunchia in capela conventului, langa zabrelele corului, Margareta-Maria L-a vazut pe Isus care a invitat-o sa-si puna capul pe pieptul Sau,  asa cum a facut-o apostolul Ioan la ultima cina.
   " Inima Mea, a spus Isus, este asa de inflacarata de iubire fata de oameni... incat, nemaiputand tine in ea flacarile ei arzatoare, vreau sa le raspandesc... Eu te-am ales pe tine, abis de nevrednicie si de ignoranta, pentru a indeplini acest mare plan pentru ca totul sa fie facut de Mine."
   Pentru a imbogati lumea cu comorile harurilor Sale si pentru a o apara de domnia Satanei, Isus a cerut un cult public fata de aceasta Iubire care este insasi persoana Sa.
   Isus a incurajat-o pe Margareta-Maria, comunicandu-i ca s-a gandit, sa o instruiasca El Insusi, revelandu-i: "minunile Iubirii Sale si secretele inexplicabile ale Inimii Sale, ramase ascunse pana in acea zi."
   La inceputul anului 1674, Margatera-Maria  a vazut cufundata intr-o mare de lumina Inima Mantuitorului "inconjurata de o coroana de spini simbolizand ranile provocate de pacatele noastre si deasupra o cruce, care inseamna ca din momentul in care Inima Sfanta se plamadise, era deja plantata crucea si din primul moment, ea era plina de amaraciune."

   Tot in acelasi an, vineri, dupa sarbatoarea Trupului Domnului, Isus i-a aparut din nou, "stralucind in intregime de slava, cu cele cinci rani stralucind precum cinci sori, si din acea sacra umanitate ieseau din toate partile flacari, dar inainte de toate, din pieptul Sau care parea ca un cuptor, si fiind deschis,  ea a descoperit ca acea iubitoare si induiosatoare Inima era adevaratul izvor al acelor flacari." Domnul s-a plans de ingratitudinile oamenilor si i-a cerut o reparatie, adica sa-L primeasca in Sfanta Impartasanie ori de cate ori era posibil, dar inainte de toate, in prima vineri a fiecarei luni, si sa se intretina cu El in adoratie timp de o ora intreaga, de la 23.00 la 24.00 in noaptea precedenta fiecarei vineri intai.
   In acest fel erau deja indicate doua practici devotionale devenite apoi celebre: Ora de adoratie reparatoare si Impartasania din prima vineri, timp de noua luni consecutive.
   A treia viziune constituie reactualizarea prin excelenta a revelatiei catre omenire a Dumnezeiestii Inimi a Lui Cristos, El a spus confidentei Sale:  "Iata aceasta Inima care i-a iubit atat de mult pe oameni, incat n-a crutat nimic, pana la cea din urma jertfa pentru ca sa le arate iubirea Sa; iar ca rasplata nu primesc de la cea mai mare parte dintre oameni, decat nerecunostinta, prin necuviintele si sacrilegiile lor, prin raceala si dispretul pe care-l au pentru Mine in acest sacrament al Iubirii. Dar ceea ce ma indurereaza inca si mai mult, sunt ofensele sufletelor care Imi sunt consacrate." (aluzie la manastirea sfintei).
   Isus a cerut atunci Bisericii, prin Sora Margareta, stabilirea unei sarbatori in onoarea Preasfintei Sale Inimi, in prima zi de vineri dupa octava Sarbatorii Sfantului Sacrament, din Joia Verde. Isus a adaugat: "Adreseaza-te slujitorului Meu (Preotul Claudiu de la Colombiere) si spune-i din partea Mea, sa  faca tot posibilul pentru a stabili aceasta devotiune si sa aduca aceasta bucurie Inimii Mele Dumnezeiesti."
   Aceasta indicatie a fost decisiva. Parintele de la Colombiere, superiorul iezuitilor din Paray era si confesor al surorilor. El si-a dat seama de obiectivitatea revelatiilor si s-a straduit, prin toate mijloacele, sa stabileasca devotiunea catre Inima Preasfanta a Lui Isus, incepand din acea manastire.
   In 1685, Margareta-Maria a primit promisiunile legate de cultul sus-mentionat, cu conditia ca cerintele evanghelice sa fie traite, asa cum le indica, de exemplu, Fericirile.
   Reamintirea misiunii Frantei
   In sfarsit, in 1689, Margareta-Maria i-a scris fostei sale superioare, ca vointa Lui Isus era ca devotiunea solicitata sa nu se refere doar la umilii supusi ai Regatului, ci si la cel care se intitula Regele-Soare, "fiul mai mare al Preasfintei Mele Inimi", pentru ca prin el, in acel timp privilegiat in care Franta stralucea in lume, celelalte natiuni sa coopereze la cultul Iubirii Dumnezeiesti.
   Intr-un moment in care, in taina lojilor masonice, satana urzea complotul revolutiei universale contra imparatiei de iubire a Lui Isus Cristos, prin intermediul rationalismului lui Decartes, in special in numele drepturilor omului (ca revendicare in fata drepturilor Lui Dumnezeu), Isus se straduia sa indiguiasca torentul de ura diabolica care se pornise, revarsand anticipat asupra lumii - incepand de la fiica mai mare a Bisericii (Franta) - fluviile de Apa Vie din pieptul Sau Sfant.
   Pe langa "marile revelatii",  sfanta a beneficiat de numeroase alte aparitii, viziuni sau locutiuni interioare, emanand sau de la Sfanta Treime (sub forma a trei tineri scanteind de lumina), sau de la Cristos, de la Preacurata, de la ingeri, de la sfinti, sau chiar de la diavol care, la fel ca pe toti sfintii, o persecuta cat putea, cu exceptia domeniului curatiei ei - semn al inaltei protectii a Sfintei Fecioare asupra fiicei Sale.
   Raspunsul Margaretei-Maria

   Margareta-Maria a raspuns cu anticipatie chemarii Lui Cristos la sfintenie, chiar din frageda copilarie, la cinci ani, cand a facut promisiunea de castitate, reinnoita la 13 ani. Sa nu ne miram, caci Sfanta Tereza a Pruncului Isus a fost la fel de precoce, potrivit cailor insondabile ale Providentei. Intreaga viata a Margaretei-Maria va fi un raspuns plin de iubire aproape continuu si total la vointa Lui Cristos, care-i spunea:  "Macar tu da-mi aceasta satisfactie de a repara, pe cat iti sta in putinta, nerecunostinta pacatosilor."  Cu atat mai mult cu cat ea i-a cerut sa fie "stapanul libertatii ei" si s-a daruit ca "roaba" Sfintei sale Mame pentru care nutrea o devotiune speciala inca din copilarie. Astfel incat, prin Maria si dupa exemplul Sau, ea se jertfea Preasfintei Inimi cat de mult putea, cu ajutorul Harului Sau: "Nu te teme de nimic, Eu voi fi puntea ta", o asigura El. Domnul a incercat-o in multe feluri, de la sacrificiile trupesti pana la incercarile morale si spirituale, cum ar fi rezistenta opusa de surori la instaurarea cultului Preafintei Inimi.
   Dar, cu incredere - caci "iubirea desavarsita alunga orice teama" (Ioan 4,18),  iar Paray-le-Monial este, in aceasta privinta, raspunsul la Jansenism - sfanta a reinceput sa se mortifice intr-un mod uneori aproape inuman si sa suie, una cate una, treptele Calvarului pe care Treimea i le-a "impus", aceasta in spirit de totala si iubitoare ascultare si de reparare. "Satana nu are nici o putere asupra celor ascultatori" i-a spus intr-o zi Isus: "Am sa te fac sa participi la aceasta tristete mortala pe care am binevoit s-o simt in Gradina Maslinilor, tristete care te va duce, fara ca tu sa poti intelege, la un fel de agonie mai cumplit de suportat decat moartea. Si ca sa Ma insotesti in aceasta rugaciune umila pe care am facut-o atunci Tatalui Meu in marele Meu zbucium, te vei scula in fiecare joi la ora unsprezece noaptea si, timp de o ora,  pana la miezul noptii, te vei prosterna, impreuna cu Mine, cu fata la pamant, atat pentru a potoli mania dumnezeiasca, cerand indurare pentru pacatosi, cat si pentru a indulci, intr-un fel,  amaraciunea pe care am simtit-o din cauza parasirii apostolilor Mei, amaraciune care M-a obligat sa le reprosez ca n-au putut sa vegheze o ora impreuna cu Mine."
   Dar dupa Golgota, vine invierea: Isus a rasplatit-o pe "ucenica sa preaiubita"  cu extaze prelungite in care ea a experimentat ceea ce afirma Apostolul neamurilor: "Iubirea depaseste orice cunoastere!"
   Margareta-Maria va trai in gradul cel mai inalt porunca "Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din toate puterile tale." Si daca Isus
 i-a spus Margaretei ca Parintele de la Colombiere, confesorul ei, este "fidelul Sau slujitor si prieten desavarsit", ce sa mai spunem atunci despre sfanta?  Doar ca a imitat-O cat mai fidel pe singura slujitoare perfecta, Maria.
   Raspunsul Bisericii

   "Nimeni nu este profet in tara sa": dieceza de Autun si Episcopatul vor opune multa vreme rezistenta la chemarea dumnezeiasca. Margareta-Maria a intampinat multe greutati pentru a face sa fie adoptate cererile Lui Isus. Manastirea sa a dezaprobat-o pana aproape de moartea ei. In 1685 Margareta inca mai primea blamul comunitatii. Dar, in mai multe randuri, Cristos a incurajat-o: "Eu voi domni in pofida dusmanilor Mei si a tuturor celor care vor vrea sa se opuna la aceasta."
   Raspunsul a inceput sa se infiripe, de fapt, atunci cand au fost obtinute primele omagii ale manastirii, la 21 iunie 1686, cu doar trei ani inainte de moartea sa.
   Ea a reusit s-o convinga pe Maica Superioara sa se consfinteasca Preasfintei Inimi si sa imbratiseze cultul care-i este datorat acesteia; a obtinut sa fie tiparite primele imagini cu efigia Inimii Lui Isus, precum si litaniile corespunzatoare si o liturghie  atribuite Sfantului Jean Eudes, aceasta prin Episcopul de Langres (1689). Intre 1686-1687, ea a invins rezistenta ultimilor doi frati, obtinand dubla vindecare a lui Jacques - paroh de Bois Sainte-Marie (care era foarte grav bolnav iar viata sa spirituala cazuse in mare lancezeala). Celalalt, Chrysostom, a vazut in acest semn, Inima Lui Cristo si, profund impresionat,  a ridicat in biserica sa o capela in onoarea Inimii Lui Isus. Jacques va institui aici o Liturghie perpetua in fiecare vineri.
   Mai ramanea de convins Biserica, Sfantul Scaun. 
   Biserica de atunci din Franta se remarca printr-o mare lentoare, astfel incat merita reprosul facut de Isus ucenicilor Sai pe drumul spre Emaus: "O, nepriceputi si zabavnici cu inima ce sunteti, in a crede toate cate au spus proorocii" (Lc 24, 25). 
   Va trebui sa se astepte interventia regilor Poloniei - Stanislas si August III (al carui nepot va fi Ludovic XVI),  si a vreo 150 de preoti si abati, pe langa Papa Clement XIII, pentru ca acesta sa aprobe, in sfarsit, in 1765, Liturghia si Oficiul Preasfintei Inimi. In acelasi an, datorita reginei Maria Leszczynska (poloneza, sotia regelui Ludovic XV), clerul francez accepta sa instituie in toate diecezele, sarbatoarea Preasfintei Inimi. Ceea ce nu va decurge fara dificultati, suscitate de Dusman, cum a fost suprimarea cultului in imperiul sau de catre Iosif II de Austria. Dar Biserica si-a continuat drumul: Papa Leon XIII a consfintit neamul omenesc Preasfintei Inimi, in anul 1899; Benedict XV a canonizat-o pe Maria-Margareta la 13 mai 1920; Pius XI a extins sarbatoarea Inimii Lui Cristos la Biserica universala; Pius XII a reamintit mesajul de la Paray-le-Monial in celebra sa enciclica Haurietis Aquas; Paul VI a vorbit despre el in scrisoarea sa  Investigabiles.
   Cat despre Papa din Polonia, ales chiar in ziua sarbatorii Sfintei Margareta-Maria, la 16 octombrie 1978, el a fost de mai multe ori la Paray, ca de exemplu, la 17 octombrie 1965 cand era episcop si duminica 5 octombrie 1986, fiind primul Papa care a mers acolo. La 22 iunie 1990, el adresa Mons. Seguy, episcop de Autun, o scrisoare autografa cu privire la Preasfanta Inima, cu ocazia tricentenarului mortii sfintei.
   Cat despre cererea de consfintire pe care Isus i-a facut-o prin Margareta-Maria regelui Ludovic XIV, aceasta n-a fost satisfacuta, iar Revolutia a aprins focul in Franta, apoi in lume.
   Si astazi?

   A trecut mult timp de la dezordinea universala instaurata in 1789, nascuta din refuzul acceptarii mesajului Inimii Lui Isus, care voia sa inunde universul nu cu sangele oamenilor, ci cu Sangele Iubirii Sale.
   Dar Biserica si omenirea au inteles oare, in sfarsit, lectiile? S-ar parea ca de loc, dupa cum se vede din tragediile oribile si continue din secolul al douazecilea. Si totusi, intre timp, Inima Neprihanita a Mariei, mariofanie manifestata la Fatima in 1917, n-a fost de ajuns. De unde si exclamatia Papei Ioan Paul II la Paray-le-Monial: "Lumea are nevoie mai mult ca oricand, de Inima Lui Isus!"
   Lumea este, oare, condamnata? Daca ar raspunde da, ar fi dovada ca tot n-a inteles nimic din mesajul Iubirii, ca n-a inteles vesnicia, caci mesajul plin de incredere si de speranta i-a fost adresat, pentru noi, Margaretei-Maria: "Afla, fiica Mea, ca cu cat te retragi mai mult in neantul tau, cu atat mai mult maretia Mea se apleaca pentru a te gasi."
   Sa-l lasam sa incheie, pe Cardinalul Danielou:
   "Marturia marilor mistici, a adevaratilor carismatici, ramane vie pentru totdeauna, caci ceea ce vine de la Dumnezeu, nu se invecheste. Inima este omul profund. Ori, omul de astazi trebuie sa se intoarca spre inima. In inima se afla "toate comorile Intelepciunii si Stiintei".
   Si numai in Inima Lui Cristos se dezvaluie pe deplin misterul inimii. El este "Rege si centru al tuturor inimilor". De aceea mesajul Margaretei-Maria este "cel mai actual dintre toate mesajele", caci "Mesajul Lui Isus este o sinteza a intregii religii"(Pius XI).
                              ( "Stella Maris" 392, 393 - "Regina Pacis" 212)