Freddy nr.7337
Dumnezeu asculta toate rugaciunile noastre. Oare credem asta? Ii adresam fel de fel de cereri pe care le uitam atat de des. Dar Dumnezeu nu le uita si, intr-o zi, la ceasul sau, vine indeplinirea cererii.
Freddy a asteptat-o timp de 35 de ani.
Sa ma prezint: ma numesc Freddy, sunt alcoolic, fost bandit, fost jefuitor de biserici, un fost aproape de toate. Am facut ata de mult rau in viata mea... Batai, furturi, amenintari, luari de ostatici si rapire. Am ranit oameni, si uneori chiar foarte grav. De cate ori am fost cautat de toate politiile. Am facut multa inchisoare dar asta nu ma facea sa ma schimb. La fiecare eliberare ii spuneam gardianului de la poarta: Pe curand!
Dar sa ne intoarcem la inceputurile vietii mele de violenta. Aveam douazeci de ani cand fiica mea de doua luni si jumatate, a murit. M-am revoltat impotriva Lui Dumnezeu si nu voiam sa mai cred in El. Spuneam intotdeauna ca nu exista Dumnezeu. Am inceput sa beau, sa ma droghez, sa fac tot felul de fapte nesabuite.
Acum sunt in inchisoarea din Namur (Belgia). Sunt condamnat la inchisoare pe viata, pentru uciderea unei femei. Si am inceput sa ma gandesc la tot raul pe care l-am facut. De ce l-am facut? Aceasta intrebare ramanea intotdeauna fara raspuns. Imi spuneam: " Tot raul pe care l-am comis, aceste nenorociri care mi s-au intamplat... desigur ca pirderea fetitei mele, trebuie sa fi fost din vina mea; poate ca pentru ea a fost mai bine. Dumnezeu hotarase sa mi-o ia, pentru ca stia ce viata am sa duc."
__________________________
Alcool, droguri, tranchilizante
__________________________
De cativa ani imi puneam intrebari despre Dumnezeu. Ii spuneam : "Daca existi, da-mi un semn!" Dar mereu nici un raspuns. Erau cateva lucruri marunte care ma faceau sa ma gandesc la el.
Un exemplu: cand eram in inchisoarea din Arlon, in 1993, la inceputul acestei ultime pedepse cu inchisoarea, era foarte cald, fereastra celulei mele era deschisa, iar eu scriam. Un porumbel alb a intrat in celula mea si s-a asezat pe marginea canii de cafea, foarte aproape de mine. Era uimitor, caci toti porumbeii care erau in jurul inchisorii, erau salbatici. Si i-am spus: "Poate ca esti Duhul Sfant?" Iar el a plecat la fel cum venise. Apoi mi-am spus: "Sunt un prost ca gandesc in felul asta!" Incetul cu incetul, am inceput sa caut adevarul, ma informam, mergeam la protestanti si, chiar daca sunt de provenienta catolica, m-am dus sa ma intalnesc chiar si cu musulmanii. De asemenea, o perioada am urmat niste cursuri biblice.
Imi continuam viata asa cum o fac detinutii, caci puteam face rost chiar si in inchisoare de alcool, droguri, tranchilizante. Sia viata se scurgea asa, mereu in pacat, facand tot ceea ce nu trebuia sa fac si mereu revoltat, nu in mod necesar impotriva Lui Dumnezeu, ci contra gardienilor sau contra acelora care puteau sa-mi faca bine. Exista o persoana care poate da marturie despre asta: vizitatoarea mea pe care am cunoscut-o la putin timp dupa sosirea mea, si care a devenit o adevarata prietena pentru mine. Ea m-a vazut in starile mele de violenta, cand ii amenintam pe gardieni sau pe anumiti detinuti, in ingrozitoarele mele stari cauzate de lipsa drogurilor. In asa grad incat intr-o zi am fost mutat disciplinar, la inchisoarea din Tournai. De ce? Nu-mi mai amintesc de nimic. Am reflectat mai mult si am horarat sa-mi schimb viata.
____________________
Schimbare de directie
____________________
Cand medicul inchisorii m-a chemat, i-am spus: "Chiar daca am sa cad in genunchi in fata dumneavoastra, nu-mi mai dati nici un medicament, pentru ca sunt un drogat si un alcoolic. Vreau sa opresc totul dintr-o data."
Am suferit mult la inceput. Timp de cel putin trei luni cadeam in crize de epilepsie cauzate de lipsa drogurilor, dar rezistam. Frecventam Asociatia Alcoolicilor Anonimi si mergeam la capela, la liturghia catolica. Fara sa-mi dau seama, ma indreptam, lin, spre Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu ma parasise niciodata, ci eu m-am intors de la El pentru a-l urma pe ingerul razvratit. Vizitatoarea mea imi vorbea intotdeauna despre Dumnezeu, despre Isus, despre Sfanta Fecioara Maria, iar eu eram mereu in contradictie cu ea.
Am stat zece luni la Tournai. La sfarsitul acestei perioade, nu mai luam nimic, dar nu se putea spune ca eram vindecat caci nu te vindeci niciodata de alcoolism. Este o boala mortala si incurabila. Singurul mod de a scapa este abstinenta totala. Dar eram pe calea cea buna.
Cand am revenit la Namur, am capatat imediat ceva de lucru. Trebuia sa ma ocup singur, de o sectie intreaga. Am inceput sa lucrez la infirmierie. Eram mandru de increderea ce mi se acorda. Cred ca vizitatoarea mea era uimita de schimbarea mea, pentru ca m-am rugat impreuna cu ea. Pe peretele celulei mele era un crucifix, un rozariu si imagini religioase. Intro-o zi, vorbind cu un calugar, i-am spus: "Satana m-a avut, dar nu ma va mai avea."
______________
Viziunea din cer
______________
Iar acum pot sa certific ca Isus exista cu adevarat. Am vorbit cu un preot care venea de la Paris si i-am explicat acest vis. El mi-a spus: "Nu este un vis, ci o viziune din cer." De atunci ma rog din toata inima si cred cu adevarat in Dumnezeu. Incerc sa ajut persoane care au nevoie, si nu ratez nici o ocazie de a vorbi despre Dumnezeu, unuia sau altuia. Ii multumesc Domnului mai ales pentru ca a pus iertarea in inima mea, caci daca am executat mai multe pedepse cu inchisoarea, dintre care aceasta este cea mai lunga, este in special din cauza urii pe care o aveam in mine. Bineinteles, la fel ca orice om, nu sunt perfect, caci sunt si ispitele si ideile pe care nu mi le explic. Dar sunt sigur ca vizitatoarea mea este mandra de mine si de ceea ce am devenit. A avut curaj sa ma urmeze pana in punctul in care am ajuns.
La insistenta vizitatoarei mele, am scris o prima marturie, intr-o dimineata de noiembrie a anului 1997. Desi credeam ca nu voi fi in stare sa o fac, am scris-o dintr-un condei. Am terminat-o la ora 8,45 dimineata.
S-au scurs aproape sase ani de la convertirea mea, sase ani de pace si de bucurie, de libertate, fericit sa simt prezenta Lui Isus in inima mea, liber cu spiritul. Cand sunt intrebat ce mai fac, raspund: "Foarte bine", si savurez clipa prezenta cat pot mai bine.
_________________
Vizita episcopului
_________________
Ca urmare a vizitei episcopului nostru la inchisoarea din Namur, ca in fiecare an de Craciun, ii scrisesem dandu-i marturia mea... Dupa aproape zece luni, directorul m-a chemat in biroul lui si mi-a spus: " Mons. Andre-Mutien Leonard, va veni sa-ti faca o vizita."
Eu nu stiam cum trebuie primit un episcop. Era o zi mare pentru mine. Dar el s-a asezat pe patul meu si am vorbit ca si cum ne cunosteam de multa vreme. Imi punea intrebari cu privire la viziunea pe care i-o descrisesem. Eu ii raspundeam fara dificultate, caci viziunea era inca foarte vie in mine. Ultima intrebare pe care mi-a pus-o a fost daca cunosteam semnificatia modului in care aranjasem pietrele. I-am raspuns: "Sfanta Treime". Ne-am rugat impreuna, apoi, inainte de a pleca, el mi-a spus ca aveam o misiune frumoasa de indeplinit. M-a binecuvantat si m-a imbratisat. L-am insotit pana la grijaj. Aceasta este pentru mine, intr-adevar, o amintire foarte placuta.
( "Feu et Lumiere" nr.219 - "Regina Pacis" nr.108)
Laudat fie Isus si Maria!
RăspundețiȘtergereAmin!Amin!Amin!
Cat de frumos ancearca Isus sa intre in vietile noastre ...pe toate caile,ne iubeste nespus de mult ...pe fiecare an parte ne iubeste si iar ne iubeste vrrea salvarea noastra sob orice forma,noi nu trebuie decat sa ne deschidem inima sa-l primim in viata noastra dar cu TOTUL,nu azi ai spunem ceva maine uitam ne da inima Sa precum si noi sa i-o dam pe a nostra...si vrea sa-l iubim cel mai mult numai si numai pe El,sa fie antaietatea noastra pe toaaaaate planurile noastre.
Isuse cu Iubirea Ta cea mare si prin Iubirea Ta cea mare,doresc sa aduc in Marea Ta Milostivire cele mai josnice suflete care nu mai cred de loc in Iubirea Ta,intervenind Tu Tata, te vor recunoaste si-si vor da seama de tot ce au faptuit...umplei Doamne cu a Ta Iubire,ca fiecare pe rand sa vina si sa-si preadea inima Tie scump Tata.Amin.
Te ador Isuse,Cred in Tine Isuse,Sper in Tine Isuse,Te iubesc Isuse!
Isuse i-ti multumesc pentru Iubirea pe care mi-ai daruit-o mie find finta cea mai mica si plina de pacate,si doresti ca prin aceasta iubire sa aduc la tine cat mai multe suflete,te rog o Tata,umple-ma cu intelepciune si pricepere sa pot sa descopar mai mult acele suflete prin fratii mei dragi si care au nevooie si de mine in orice mod si de Iubirea Ta.
Te iubesc Isuse!
Maria,Maica lui Dumnezeu te rog du toaaate rugaciunile noastre facute catre Preasfinta Inima a Fiului Tau!
Pace si bine!
Draga mea Daniela te ambratisez cu multa caldura si iubire in inima mea ...stiu ca simnti,Te iubesc scumpa mea!
sa ne rugam,sa ne rugam si iar sa ne rugam!
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Ele spun mult.
RăspundețiȘtergereNoi trebuie, suntem datori sa incredintam Indurarii Divine sufletele. Cat de multe suflete gata sa piara, sunt salvate de rugaciunile, oferirile, micile renuntari, posturile celor care au inteles cat este de necesar, cat este de urgent...
La ora Indurarii Divine incredintez Lui Isus sufletele, o, cate suflete au nevoie de aceasta Sfanta Indurare! Toate sufletele, fara nici o exceptie, au nevoie de ea pentru ca suntem mereu supusi caderilor, pentru ca este slaba rezistenta noastra in fata ispitelor.
Isus asteapta, este rabdator..., sta langa fiecare inima asteptand ca ea sa se deschide Iubirii Lui.
Fiecare suflet are momentul adevarului in care el trebuie sa ia decizia finala: cui ii va apartine pentru vesnicie?
Fie ca sufletele sa-L aleaga pe Dumnezeu - UNICUL BINE.
Te imbratisez si eu, draga Silvia. Sfanta Fecioara si Isus sa te ocroteasca.
Laudat sa fie Isus si Maria!
Da,bine ai azis draga mea fie ca sufletele sa-l aleaga pe Dumnezeu UNICUL SI CENTRUL IUBIRII care ne astepta mereu!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu mare drag,si te pun in Marea Iubire a lui Isus pe tine si familia
ta!
Noapte buna cu Ingerii ocrotitori la capataiul patului!