AMARA patimire, DULCE eliberare...

   Sunt orele cele mai grele, este durerea cea mai adanca, este tanguirea cea mai mare. A coborat din slava si iata-l atarnat pe cruce, ca un talhar...
Putem trece peste aceasta cumplita si in acelasi timp sublima realitate?
   Fara aceasta moarte noi n-am fi avut viata.
   Acolo sus, Isus atarna in cuie cu toata greutatea pacatelor noastre. 
   Acolo sus pe cruce s-a savarsit iertarea.
   Impacarea noasta cu Tatal, acolo sus, pe cruce s-a infaptuit.
   Daca nu vom privi cu ochii sufletului, nu vom vedea decat o cruce si un rastignit, vom incadra aceasta imagine in peisajul cotidian si nu ne va misca cu nimic, nu ne va da fiori inimii si nu ne va tresari sufletul de durere.  


   Contemplativii au vazut in cruce ceea ce este ascuns ochilor trupesti, au privit in interiorul ei cu ochii sufletelor lor eliberate de toate desertaciunile lumii, si au inteles esenta:  DULCE ELIBERARE cu pretul unei atat de AMARE PATIMIRI...
   Daca nu trecem dincolo de ceea ce in aparenta este vizibil, nu stiu in ce masura vom putea inainta in plan spiritual.  Misticii Il contemplau ore in sir pe Isus rastignit, aceasta cotemplare era pentru ei ca o carte care continea toate raspunsurile la intrebarile lor, le reda pacea in locul nelinistilor care poate-i stapaneau, aducea bucurie acolo unde tristetea parea a pune stapanire si risipea toate umbrele.  In aceste contemplari ei urcau noi trepte spirituale. Isus de pe cruce se dezvaluia sufletelor contemplative cu toate tainele si  toate invataturile Lui.

   A-l cotempla pe Isus rastignit ar insemna nu doar sa intelegem roadele jertfei Lui ci sa patrundem in intimitatea acestei jertfe, ca sa putem face reparare prin compatimirea si durerea pe care le-am resimti pentru rastignit. Isus a dezvaluit de multe ori consolarea pe care a primit-o de la sufletele care au participat (in mod mistic) la jertfa Lui - prin iubirea, compatimirea, durerea pe care le-au simtit si le-au trait. In  gradina Maslinilor Isus a vazut sufletele care aveau (mai tarziu, in decursul veacurilor) sa inteleaga, sa patrunda, sa iubeasca jertfa Sa, si aceasta I-a adus multa consolare in agonie.

   Nu putem privi superficial jertfa Lui Isus caci atunci nu s-ar produce in noi transformarile necesare manturii. Sa-l purtam in inima pe Isus rastignit ca si cand ar fi parte din ea. Sa-i gatim lacas in inima noastra Celui care ne-a dat din viata Lui vesnica, murind pe cruce... Nimeni si nimic sa nu ne mai desparta de Rascumparatorul nostru; in El si cu El in aceasta viata - in El si cu El in vesnicie.

   Isus pe cruce este o carte deschisa. Ea nu contine litere, cuvinte, propozitii, fraze bombastice... ea atinge inimi, imbogateste suflete, transforma caractere, innobileaza fiinte, indumnezeieste.

   Sa-l contemplam pe Isus rastignit, cu inima de copil (liberi de toate grijile cotidiene). Este acum momentul sa o facem.  Daca acum nu, atunci,  cand?
   Sa patrundem AMARA Sa PATIMIRE, ca sa ne putem bucura de DULCEA ELIBERARE - rod vesnic al Supremei Jertfe.