DE MANA CU DUMNEZEU

   Ti-ai pus vreodata intrebarea: cand, si cum a intervenit Dumnezeu in viata ta?
   Caci, cu siguranta, El a facut-o!
   Poate crezi in existenta Lui Dumnezeu si in iubirea Lui pentru tine, sau, poate, iti este indiferent  -  nici crezi, nici nu crezi... Poate chiar te impotrivesti cu vehementa acestei
 realitati ?!
   Oricum gandesti, Dumnezeu a intervenit si intervine in viata ta, cu iubire si din iubire , in mod benefic si pentru a te salva.
   Nu ti s-a intamplat sa spui la un moment dat:  "ce bine ca n-am luat cutare decizie" sau, "ce bine ca am luat cutare decizie", "ce inspirat(a) am fost!", sau, "ce bine ca n-am plecat la drumul asta, uite ce mi s-ar fi putut intampla daca as fi facut-o...";  "ce noroc am avut, ce sansa" s.a.m.d.
   Te-ai felicitat, poate, pentru deciziile tale salutare, mai ales observand ca fusesesi la limita de a nu le lua...
   Ei bine, acolo, atunci, in acea clipa, in acel loc, la acea intamplare, la acea decizie a fost prezent Dumnezeu cu interventia Sa plina de iubire pentru tine.
   Tu poate l-ai numit "noroc" sau "sansa" sau "fericita intamplare" etc. Orice nume i-ai fi dat, numele ii este DUMNEZEU, Dumnezeul Iubirii pentru tine.
    El ti-a dat acel gand bun; El te-a oprit - la timp - de la acea actiune sau, dimpotriva, ti-a dat impuls pentru ea.
   - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
   Dumnezeu ne-a lasat libera alegere: de a-L accepta, sau nu; de a-L iubi, sau nu; de a ne abandona Lui, sau nu.  Si ne va respecta alegerea, insa aceasta, oricare ar fi, nu-I va stavili iubirea si dorinta de a a ne ajuta.  El nu se impune daca noi nu-L dorim, insa, acolo unde gaseste o mica portita... intra, si restabileste ordinea, impiedica tragedia, da impuls pentru actiuni bune si benefice. Intra in gandul si inima noastra si ne sopteste cu blandete ce ar fi mai bine de facut.
   Considerand ca meritul deciziilor bune ne apartine in exclusivitate,  suntem mandri de noi insine. Dar, cand spunem: "ce inspirat(a) am fost!", este deja o recunoastere a unui ajutor din afara noastra. Da, am primit o inspiratie, El, inspirandu-ne, ne-a influentat gandirea, vointa, actiunile si nu in ultimul rand inima - trairile ei.
   In viata mea, Dumnezeu a intervenit in mod sublim chiar si atunci, sau, mai mult ca oricand atunci cand in jurul si interiorul meu totul era prabusit, un dezastru...
   Daca am avut parte in viata de evenimente pe care le-am perceput ca pe niste pedepse nemeritate sau lovituri ale vietii, neacceptate de mine si respinse cu toata forta ce mai ramanea ratacita in propria-mi slabiciune, ei bine,  dupa un timp - poate ani,  Dumnezeu m-a facut sa inteleg "beneficiul" acelei  neplaceri, tragedii, drame sau ce nume i-oi mai fi dat atunci, functie de starea de spirit ce-o aveam.

   A ajunge in situatia de a-i multumi Lui Dumnezeu pentru o intamplare care, la momentul derularii ei,  a starnit revolta, razvratire, deceptie, dezolare si alte multe sentimente negative amestecate intre ele intr-o forma capabila sa produca cea mai mare confuzie sau poate multa suferinta... este un fapt!   Si nu-i putin lucru ci, poate, chiar cheia legaturii Creatorului cu creatura Sa.
   Am inceput sa inteleg ca Domnul intervine in fiecare clipa in viata mea pentru a ma ajuta, iar daca se intampla evenimente neplacute este, fie pentru a fi evitate altele mult mai neplacute, dezastruoase chiar, fie pentru a ma aduce in situatia de a-mi pune niste intrebari ale caror raspunsuri fiind absolut necesare si salutare pentru propria mantuire, sa inteleg ca totul este spre formarea mea spirituala si, mai ales, ca evenimentele se petrec functie de deschiderea mea, sau nu, la Vointa Divina.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
   Odata, impreuna cu familia, aflandu-ma intr-o calatorie cu masina si ca o "intamplare nefasta" am fost opriti si amendati de  o echipa a Circulatie rutiere, din cauza unei depasiri de viteza, de altfel, chiar mica... Nu mi s-a parut corect, am fost revoltata, nemultumita  si am considerat ca incarcatura nervoasa ne-a compromis placerea calatoriei.
  Am intarziat ceva timp cu acea oprire fortata. Si, deodata mi-a venit un gand: "Daca, prin aceasta  oprire si aceasta  subtiere a bugetului cauzata de amenda, Dumnezeu ne-a ferit de o adevarata tragedie? Poate, fara aceasta  nedorita intarziere, am fi fost implicati intr-un accident. Dumnezeu, in prestiinta Lui, poate sa faca evitate  astfel de avenimente permitand niste neplaceri mai mici.  Intarziind in acest mod, nu am fost la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit..." 
   Daca "mi-ar fi fost revelat" riscul unei  adevarate tragedii care s-ar fi putut porduce prin evitarea a ceea ce eu consideram drept  "tragedie", cu siguranta ca, cu foarte multa recunostinta, l-as fi imbratisat pe agentul de circulatie, multumindu-i chiar, din inima!  Si cat de banala mi-ar fi parut intamplarea, cat de insignifianta  amenda, gandind ca ea ar fi putut reprezenta "valoare, pretul" vietilor noastre... 
   Este un mod de a vedea lucrurile astfel incat sa credem ca o mica neplacere poate fi stavila unei mult mai mari neplaceri deci, sa o tratam ca atare.
   Vietile ne sunt presarate cu evenimente care ne indispun dar care pot constitui, in fapt, motive pentru viitoare bucurii.
  Exista momente in care interventia Lui Dumnezeu este perceputa, inteleasa, dar multe, de nenumarat acelea in care interventiile Lui sunt ascunse intelegerii noastre,  si care ne vor fi revelate in Cer, in adevarata lor lumina si la adevarata valoare, le vom intelege si... mare  va fi uimirea si cu atat mai mare dorinta de a multumi pentru ele intreaga vesnicie.
   Am inceput sa invat din aceste "nefaste intamplari" caci, mai apoi, ele s-au dovedit a fi COLACI DE SALVARE.
   Nu mai cred ca exista ceva intamplator in viata si, mai mult, cred ca din raul care ne iese in cale si poate ne atinge, Dumnezeu va scoate un mare bine.
   Asta imi da siguranta si incredere ca Dumnezeu este mereu langa mine arzand de dorinta de a ma ajuta si, cu-atat mai mult este prezent atunci cand pare a ma fi parasit, a ma fi lasat de izbeliste, cand abisul pare a-si casca tot mai larg gura, gata de a  inghiti cu mare pofta, un biet suflet derutat... naufragiat...
   Am cea mai mare certitudine - totul in viata mea a dovedit-o - ca in momentele cele mai grele, Dumnezeu este cel mai aproape!  Si-I multumesc Domnului pentru toate cate mi se intampla, bune sau rele, pentru ca ceea ce eu cred ca este bine se dovedeste a fi rau, iar ceea ce cred ca este rau, dezastru, intuneric si mizerie, este - de fapt - piatra pretioasa care tocmai trece prin procesul slefuirii, al transformarii ei spre mai marea stralucire si  infinita valoare...
   Cand totul se prabuseste asupra ta si imprejurul tau, nu dispera, nu deznadajdui, multumeste-I Lui Dumnezeu si  asteapta..., raspunsul Domnului  va veni, poate va intarzia putin..., caci cu cat mai lunga asteptarea, cu atat mai mare uimirea. Cu   bucurie vei spune  atunci, ceea ce n-ai fi crezut ca vei spune vreodata: 
" A meritat incercarea, pentru un asa sublim deznodamant... Iti multumesc pentru ea, Doamne!"
   Te vei absolvi atunci de orice grija, neinsemnad asta ca-ti vei spala mainile ca Pilat ci, dimpotriva, vei dovedi increderea in Creatorul tau si-L vei lasa pe El sa inlocuiasca lucrarea ta  mereu gresita, cu cea a Lui - MEREU PERFECTA.  Ii vei intinde mana pentru a ti-o tine stransa in Mana Lui -  garantie pentru siguranta ta de azi, de maine si din vesnicie.
   - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
   Iesit dintr-un adanc intuneric, sufletul va sti sa multumeasca si sa pretuiasca cu adevarat lumina, mai mult decat atunci cand, avand-o in permanenta,  nu ar sti ce inseamna lipsa ei...