marți, 29 mai 2012

"Dar de ce plange Sfanta Fecioara?"



  Iata marturia unei persoane care Il  cauta pe Dumnezeu si care, neidentificand calea salvarii in Biserica, s-a ratacit in spiritism.
  Dar, mare este Indurarea Lui Dumnezeu !


   "Ma numesc Mimma. Am fost botezata dar am facut foarte putin catehism; nu aveam credinta, iar Biserica nu prezenta interes pentru mine. M-am casatorit la 17 ani cu un militar din marina nationala; am avut doi copii. 
   Pentru ca ramaneam adeseori singura, am inceput sa cumpar carti despre viata de dincolo, subiect care ma interesa mult. Am ascultat si casete ale unor persoane care facusera "calatoria" dus-intors cand fusesera in coma: Sufletul intra intr-un tunel...
   In carti am gasit sfaturi pentru a utiliza lucruri si "formule" pentru a cere bani, siguranta, putere..., trebuia sa recit aceste formule la anumite ore, seara si mai ales noaptea, aprinzand un anumit numar de lumanari, de culori precise... era foarte epuizant ! Pe scurt, faceam ocultism, talismane, magie neagra.
                                
                                      
VISE MISTERIOASE
   "De fiecare data cand ma hotaram sa fac spiritism intr-un cerc de cateva persoane, aveam un vis: Se facea ca ma gaseam pe un drum intortocheat de tara, noaptea, fara lumina. Erau multi maslini. Apoi, ma gaseam in fata unei "capele" fara acoperis, nici usi, nici ferestre, nici podele, unde erau numai persoane vazute din spate. Ma intrebam unde sunt si de ce nu exista acoperis... 
   La inaltimea unuia dintre pereti, O vedeam pe Sfanta Fecioara care varsa lacrimi de sange. Era asezata pe un tron, avea un vesmant inchis la culoare, cu maneci largi si era cu Pruncul Isus, blond, care imi facea semn sa vin. Ma invada un sentiment foarte puternic de pace, dar care imi provoca o intrebare foarte neplacuta cu privire la mine insami. Eram frapata de aceeasi privire trista a Fiului si a Mamei care plangea. In timp ce Sfanta Fecioara pleca, si Ea imi facea semn sa vin.
   Cand ma desteptam, ma intrebam de fiecare data unde ar putea fi acest loc. Si totusi..., continuam sa fac spiritism.  La inceput, sotul meu m-a pus in garda, temandu-se ca acesta este de la diavol, dar a sfarsit prin a ma lasa sa fac ce vreau. De fapt, in interiorul meu simteam un gol, o neliniste, eram pierduta, chiar disperata si, in cele din urma, depresiva. Ma intrebam ce fel de viata ar trebui sa duc. Eram foarte incercata.
   Si continuam sa visez, mai ales inainte de a participa la o sedinta de spiritism, uneori, un crucifix sangera pe usa casei. Continuam sa citesc acele carti, era ca o idee fixa, nu puteam face altfel: Eram legata, eram intr-un tunel, nu intelegeam nimic si ma simteam cu totul exclusa. Am inceput sa ma dau cu capul de pereti. Dragostea sotului meu nu era suficienta pentru a ma ajuta si aveam din ce in ce mai des ideea sinuciderii. Dar gandul la familie, la ce-ar putea crede Dumnezeu despre mine si, mai ales, visele pe care le aveam, m-au impiedicat."
   
STATUIA SFINTEI FECIOARE DE LA FATIMA PLANGEA CU LACRIMI DE SANGE
Sanctuarul Sfintei Fecioare a Euharistiei
- Manduria -
   "Dupa sapte luni de vise si de lupta interioara, am intalnit o prietena a mamei mele care mi-a vorbit despre o tanara (Debora Marasco - Manduria) care primea mesaje de la Sfanta Fecioara intr-un loc unde aceasta aparea. Ploua si era frig, dar l-am rugat pe sotul meu sa ma duca acolo imediat, caci ma simteam chemata.
   Cand am ajuns la Oaza cereasca, am avut senzatia ca mai fusesem deja acolo. Era multa lume. Afara, statuia Sfintei Fecioare de la Fatima plangea cu lacrimi de sange, care-i siroiau din ochi pana la picioare, si am inceput si eu sa plang...  Ea avea aceeasi privire, acelasi val. Intrand in capela care nu avea ridicati decat peretii, exact asa cum o vazusem de atatea ori, am recunoscut locul din vis. Atunci am iesit afara ca sa plang...  Sotul meu privea statuia iar copiii ne intrebau: "Dar de ce plange Sfanta Fecioara?" Si apoi, am citit mesajul din 15 ianuarie 1994; m-a impresionat atat de tare, incat n-am putut dormi apoi toata noaptea.
Iata-L": 
   "Asa vorbeste Spiritul Lui Dumnezeu: Spiritul Meu de Pace este asupra voastra. Eu sunt Cel care va iubeste si transforma mizeriile voastre in pietre pretioase. Ascultati Inima Mea care bate pentru voi ! Priviti ochii Mei, care sunt mereu atintiti asupra voastra ! Eu imi dau inca viata pentru voi, iubitii Mei !
   Prieteni, reveniti la Mine. De ce v-ati indepartat de Cel care v-a numit prieteni? V-am cautat in acest pustiu arid, dar voi,  cand Ma veti cauta? Crimele acestei generatii au smuls din spiritul vostru, intelepciunea si inteligenta. Copiii Mei, intr-o zi s-a scris ca Spiritul Meu Sfant va risipi haruri din abundenta asupra voastra, chiar asupra persoanelor voastre, si ca fiii si fiicele voastre vor profeti in Numele Meu. Sarmani copii privati de Cunoasterea Mea; pentru ca Scripturile sunt sacre, tot ceea ce este continut in ele se implineste azi.
    Prieteni, eu va vreau impreuna cu Mine, care sunt Arborele Vietii! Va pregatesc prin semne in Cer si pe pamant, pentru ca voi sa fiti gata sa ma primiti in mod demn. Daca ascultati glasul Meu, intr-o zi veti trai in locul preafericit al odihnei. Tu, generatie,  timp de veacuri intregi ai adorat zei fara numar, ai fost fascinata de ei si i-ai slujit cum ar fi trebuit sa Ma slujesti pe Mine. I-ai adorat si iubit in timp ce Eu, in Tabernacolele lumii, eram insetat de sufletele voastre si asteptam macar o privire din partea voastra, o vorba dulce de Iubire! O, prieteni ai mei, cum se poate sa va indepartati atat de mult de Mine?
   Dragi copii, lasati-Ma sa va binecuvantez. Lasati-Ma sa intru in casele voastre, lasati-Ma sa fac pure si imaculate limbile voastre, ca ele sa fie gata sa vesteasca Imparatia Lui Dumnezeu pe pamant, asa cum v-am invatat Eu.
   Astazi imi mai arat iubirea ca sa va fac sa intelegeti ca, in pofida ofenselor si a indiferentei voastre, ea nu s-a schimbat. Cat timp inca ma veti mai inlocui cu fiinte pamantesti? O, iubitii Mei ! O, iubitii Mei ! O, iubitii Mei ! Inima Mea sangereaza. Adevarat va spun, ca dusmanii Mei sunt pe cale sa acopere pamantul cu vacarmul agentilor lor; dar Eu am sa va fac sa auziti cu mai multa putere zgomotul pasilor Mei, mai puternici decat Glasul Spiritului Meu.
   Copiii Mei, Domnul vostru nu va intarzia sa vina, pentru cei drepti, dar si pentru cei rai, si atunci va voi cere socoteala de actiunile voastre. Timpurile Scripturilor sunt pe cale sa se implineasca, iar dusmanii Mei, in toate partile lumii, vor spune despre Mine lucruri false si vor da poporului Meu un chip fals, refuzand adevarata Mea identitate.
   Atentie copiii Mei, atentie la oamenii care vor sa va hraneasca cu teoriile lor otravite, cu exemple de necuratii si de murdarii rationaliste, care doresc sa "rasplateasca" Dragostea prin ura, binele cu rau si sa va devoreze dintr-o data. Toate acestea se vor intampla. Cuvintele mele sunt transparente.
   Copiii Mei, meditati semnele Sangelui Meu purificator asupra voastra, pentru ca, inca o data, sa va apropiati de Mireasa Mea preaiubita, Mama copiilor Mei.
   De aceea dau aceste semne, ca sa respectati Poruncile Tatalu, ajutandu-i pe consacratii Mei in inaintarea lor dificila. Nu picotiti, lasand sa treaca totul. Oferiti-Mi veghile voastre, sacrificiile voastre, procesiunile voastre de penitenta! Copiii Mei, nu mai fiti varful sulitei care strapunge Sfanta Mea Inima!
   Va binecuvantez; in curand veti fi vizitati de Sfanta Mea Mama, trimisa ca Mijlocitoare a lumii si ca Stapana. Lasati-va condusi si hraniti-va cu Trupul si cu Sangele Meu, fiti adevaratele Mele oi! La revedere. Sa-L glorificam pe Dumnezeu !
   Debora: "Isuse, am scris totul. Ce trebuie sa fac acum?"
   Isus: "Da-l lumii, fiica Mea. Fa cunoscuta tristetea Mea si spune-le tuturor ca Eu ii astept, viu,  in fiecare tabernacol. Te binecuvantez si te iubesc."
   Debora: "Si eu Te iubesc, Doamne !"

M-AM SIMTIT ELIBERATA DE TOT
SFANTA FECIOARA                   Debora
A EUHARISTIEI                        Marasco
   "Voiam sa raman singura; nu puteam ramane cu ceilalti, totul se schimbase in mine, lacrimile Sfintei Fecioare erau prea importante. Aveam o mare  dorinta sa citesc mesajele si sa fac reculegere. Am descoperit ca ceea ce faceam eu era gresit si aveam o mare dorinta de a repara. M-am simtit eliberata de tot si atrasa profund de acest copac in care aparea Precurata. Simteam Ghetsemani-ul Sfant si, in timp ce ardeam pe dinauntru, imi tremurau picioarele.
   Intoarsa acasa, de fiecare data simteam o mare pace; ma simteam inteleasa in acest loc si, timp de luni intregi, am plans. Am recunoscut ca Isus era viata pe care o cautam si iubesc atat de mult acest loc incat mi-e foarte greu de fiecare data cand trebuie sa plec.
   Ce diferenta intre ceea ce traiesc acum, cand L-am intalnit pe Isus, Domnul meu, si ceea ce traiam inainte, pierduta cum eram,  nu pot uita.  Mi-am ars cartile. Acum ma hranesc cu Isus-Euharistie, ma rog Rozariul, de care inainte nici nu voiam sa aud vorbindu-se; consideram ca era ceva demodat. Ii pun si pe copiii mei in garda si le vorbesc in Numele Lui Dumnezeu, cu forta si convingerea pe care le dau  autoritatea Sa."
                                                ( "Stella Maris" nr.364 - "Regina Pacis" nr.3)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.