luni, 31 martie 2014

EXORCISM SI DISCERNAMANT

   de Mons. Johanan-Mariam de Cazenave

(Mons. Johanan-Mariam de Cazenave este licentiat al Institutului Catolic din Paris, al Universitatii Sorbona - Paris. Secretar al sinodului siro-francofon plasat sub "omoforul" Eminentei sale Mar Joseph Koriloose IX, Mitropolit major si decan al Bisericii siro-ortodoxe al Indiilor Malabarului)

   In cursul unei conferinte, Don Gabriel Amorth, binecunoscutul exorcist al Vaticanului, a abordat o problema importanta pentru viata crestinilor, mai ales in aceste timpuri in care lumina si intunericul se infrunta in mod evident. Tema "Exorcism si discernamant" poate fi sintetizata in trei puncte:

   EXISTENTA SATANEI
Arhanghelul Mihail
 Inainte de toate, trebuie facute precizari in problema existentei Satanei, dar in opozitie cu un mare numar de teologi rationalisti care ar vrea sa-l interpreteze pe Satana doar ca pe un mit sau ca pe un simbol al raului in general. Acestor savanti le amintim invatatura Catehismului Bisericii Catolice: cand la sfarsitul rugaciunii "Tatal Nostru" spunem "ci ne izbaveste de cel rau", prin "rau" se intelege persoana celui Rau in general (CBC nr.2852).

   Cuvantul "diavol" provine dintr-un cuvant grecesc, diabolos, care inseamna spirit rau. Termenul "Satan" este un cuvant ebraic si inseamna adversar si/sau dusman. Isaia 14,12 se refera la acest spirit suprem al raului si nedreptatii numindu-l "Lucifer". Cristos, in ultimele Sale cuvinte catre oameni, il numeste "conducatorul acestei lumi" (Ioan 12,31/14,30/16,11). Sfantul Paul il defineste pe Satana drept "dumnezeul veacului acestuia" (2 Cor 4,4).
   Papa Paul VI a spus, referitor la diavol: "Satana este un agent pervers si de perversiune... este nu numai un diavol, ci o cumplita pluralitate."
   Asadar, Satana este o perversiune, si chiar o pluralitate de persoane, el cuprinde toti ingerii care, refuzand sa-L asculte pe Dumnezeu, au devenit diavoli, adica razvratiti si blestemati. In sprijinul acestei doctrine a Bisericii, este oportun sa cautam in Biblie cateva pasaje din care reiese ca existenta Satanei este revelata cu claritate de Scriptura. 
   "Satana este liber, inteligent si dotat cu spirit de initiativa".

   ACTIUNEA SATANEI

   Activitatea sa principala, pe care o putem defini ca obisnuita, consta in a-i impinge pe oameni la pacat prin ispite, cautand sa-i faca sa se indeparteze de Dumnezeu. De aceea, nu este de ajuns numai "sa credem" in Dumnezeu - ceea ce le este propriu la 90% dintre contemporanii nostri - ci este  necesar sa facem voia Lui Dumnezeu.
   "In cursul celor 45.000 de exorcisme ale mele - povesteste ironic Don Amorth - n-am intalnit niciodata un diavol care sa nu creada in Dumnezeu. A crede nu foloseste la nimic. Trebuie sa facem ceea ce Isus ne-a spus sa facem" (cf.Iacob 2,14-20, Mt 7,21).
   Suntem cu totii supusi acestei actiuni de ispitire din partea Satanei, si asta in decursul intregii noastre vieti. De aceea este necesar sa veghem, sa fugim de ocaziile de pacat si, mai ales, sa ne rugam, caci singuri pierdem in lupta contra Satanei, pe cand, daca ne unim cu Cristos in rugaciune, vom fi invingatori.
   Mai exista de asemenea o activitate extraordinara a Satanei, care consta in puterea sa de a ocaziona tulburari speciale, exceptionale; aceasta se produce uneori din vina noastra, iar alteori din vina altora. Putem clasifica aceste rele in cinci categorii, desi nu exista un limbaj comun printre exorcisti pentru a descrie fenomenele diabolice.

   1) Obsesia

   Obsesia reprezinta o serie de ispite (tentatii) mai violente si mai indelungate decat  ispitele obisnuite. Este vorba despre tulburari cauzate omului, care lovesc in seninatatea sa interioara, in echilibrul sau psiho-emotiv. Satana agreseaza producand perturbari, nelinisti si tulburari intime. El provoaca, cel mai adesea, prin imaginatie, memorie si pasiuni, prin impresionarea puternica a sensibilitatii, tulburarea sufletului; aceasta impresionare persista in pofida eforturilor energice de a o respinge. Daca ispitele despre care este vorba sunt subite, violente si persistente, si nu pot fi explicate prin nici o boala, poate fi vorba despre o influenta speciala a Stanei. Obsesia atinge adeseori  sufletele fervente, si astfel ea poate insoti purificarile pasive ale simturilor si ale spiritului. Diavolul nu este intotdeauna cauza unica si imediata a obsesiei, dar ia parte la ea, ca si la tot ceea ce ne este daunator.

 
Medalia Sfantului Benedict
2) Vexatia


   Diavolul loveste o persoana cu suferinte si lucrari malefice, actionand pe planul sanatatii, al muncii si al afectelor (reactii emotionale, cu o desfasurare puternica si de scurta durata). Tulburarile pot afecta, de asemenea, si bunurile materiale sau relatiile umane. Astfel, dreptul Iov nu este posedat, ci a fost atins in copiii sai, in bogatiile sale si in sanatatea sa. Mai putem aminti pe femeia garbova din Evanghelie (Lc 13,11); si Sfantul Paul a fost victima unei vexatii diabolice fizice, el care simtea prezenta unui "ghimpe in trup, un inger al Satanei..." (2 Cor 12,7).
   In acest caz discernamantul este foarte dificil deoarece, adesea, aceste rele provin de la Satana, dar intr-un mod indirect, neevident, pana la a parea provocate de fenomene naturale. Totusi, persoanele lovite si adeseori neintelese de preoti si episcopi putin instruiti asupra acestor fapte, isi indreapta atunci cautarea unui ajutor spre vrajitori; iar problemele se complica ulterior, caci orice magie isi trage eficacitatea din regatul intunericului.

   3) Infestari

   Ele pot atinge diferite obiecte, case, animale. Catehismul Bisericii Catolice afirma ca pot fi facute exorcisme si asupra lucrurilor (CBC 1673) si, de fapt, se intampla uneori sa fie necesar sa fie exorcizate case sau locuri.

   4) Opresiunea diabolica

   Este vorba despre persecutii si suferinte externe provocate de Satana, cu scopul de a semana spaima, chiar teroarea, si de a produce astfel o paralizie psihologica si spirituala. Le intalnim in vietile sfintilor sau a persoanelor fervente: Parohul de Ars, Padre Pio, Yvonnne-Aimee Malestroit, Gemma Galgani, unii dintre ei fiind chiar batuti de diavol.

   5) Posesia

   Prin  posesie diavolul actioneaza in mod real in corpul persoanei, in loc sa-si faca simtita actiunea numai din afara, ca in cazul obsesiei. In plus, actionand dinauntru, nu numai ca impiedica libera folosire a facultatilor omului, ci vorbeste si actioneaza el insusi prin organele si membrele posedatului, fara ca acesta sa-l poata impiedica, ba chiar, adeseori, fara ca posedatul sa isi dea seama.
   Manifestarea exterioara a starii de posesie este o modificare totala a personalitatii, care pare dominata de o individualitate straina. Se produc de obicei modificari motorii violente. Pe aceasta tema pot fi semnalate exemple evanghelice, ca acela al posedatului din tinutul gadarenilor (Mc 5,1-20), tanarul epileptic demonizat ( Mc 14-19). Totusi, starile de criza nu sunt constante, caci exista si momente de calm.
   Toate aceste rele speciale - care, totusi, nu au niciodata putere asupra sufletului, se produc:
   - Prin libera initiativa a Satanei: Dumnezeu, in virtutea libertatii acordate fiecarei creaturi, tolereaza ca Satana sa opereze raul, desi raul nu este vointa Domnului. Neinterventia Sa imediata nu reprezinta insa o permisiune a Lui Dumnezeu la rau. Motivul acestei Vointe Divine ne scapa in parte; cu toate acestea, stim ca Atotputernicul are puterea de a transforma raul in bine. Numerosi sfinti au fost loviti de opresiuni, si s-au jertfit prin aceste incercari. Sa nu uitam valoarea Crucii. Opresiunile satanice, oferite ca jertfa Lui Dumnezeu, au o enorma putere de mantuire.
   - Prin frecventarea de catre oameni a unor locuri periculoase: vrajitori, ghicitori, astrologi, grupuri satanice, sedinte de spiritism.
   - Prin farmece (vraji): este cauza cea mai comuna, care priveste peste 90% din cazuri si nu depinde de cel care suporta relele.  "Farmec, vraja" inseamna raul facut cu ajutorul satanei. Cine le poate face? Nu toti, ci numai vrajitorii care sunt intr-adevar in contact cu diavolul. Se cunosc diverse forme de farmece: subjugari, legari, deochi... Sunt vinovati de asemenea rele atat cel care cere  aceste farmece cat si cel care le face.

   
Autoritatea pe care o confera Cristos Bisericii ca sa-l alunge pe Satana.
   Isus a data aceasta putere intai celor Doisprezece, apoi altor 72 de discipoli; in sfarsit, a extins-o la toti credinciosii: "Acestea sunt semnele care ii vor insoti pe cei care cred: in Numele Meu vor alunga diavoli..." (Mc 17,17). Totusi, astazi exorcismul poate fi facut numai de un preot autorizat de propriul sau episcop, si cu permisiunea episcopului locului unde se fac  rugaciunile de exorcizare. Cu toate acestea, fiecare credincios poate recita rugaciuni de eliberare, pentru sine insusi si pentru ceilalti, fara a fi nevoie de autorizare de la episcop, care poate, cel mult, sa interzica forma publica sau locul in care sunt facute aceste implorari de eliberare. Scopul acestor rugaciuni este acelasi ca si cel al exorcismului, adica sa-l alunge pe Satana, dar, in timp ce exorcismul este rugaciunea oficiala si publica facuta in numele Bisericii - si de aceea este, in mod intrinsec, mai eficace - rugaciunea de eliberare ramane intotdeauna o rugaciune particulara care, in unele cazuri, poate da mari rezultate.
   De exemplu, pe vremea Sfintei Ecaterina se intampla sa i se aduca cele mai dificile cazuri de posesiune. Ecaterina, care nu era preot, dar era sfanta, reusea sa le elibereze. La fel a fost si cu Sfantul Francisc, cu Sfantul Leopold Mandic, si cu atatia alti sfinti care, desi nu erau exorcisti, au eliberat numerosi posedati.
   In general, puterea de a alunga diavolii depinde de intensitatea credintei si a rugaciunii, dar si de o adevarata caritate si de o mare umilinta, numai acestea permitand sa actioneze in noi si prin noi, in Numele Lui Isus, puterea Spiritului Sfant, care il combate eficient pe "cel care rataceste prin lume ca sa piarda sufletele..."

                                      ( "Chretiens Magazine" nr.235 - "Regina Pacis" nr.229)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu