INCREDERE TRADATA

  
 
        Atitudini ascunse si subtile
        Tradand increderi si nascand dureri,
        Cuvintele, nespuse dar abile,
        Ca lovituri de palme, in loc de  mangaieri.         
                                   
       Crezand in oamnei, sufletul se-nseala.
       Strivit tocmai de cel care l-a ridicat,
       El va simti o umbra de-ndoiala
       Vazand cu pete, albul ce il stia curat.

       Si dat deoparte, iata, ca pe o veche zdreanta. 
       Cel ce, cu drag, sa-nvinga candva l-a ajutat,
       Il va zvarli, ca nimeni sa nu afle vreodata
       Ca-n drumul sau spre -"'nalturi", de el s-a-mpiedicat.

       Desi in sinea lui simtind, ghicind tradarea,
       De armele iubirii lasandu-se invins,
       Punand in taler iarasi rabdarea si iertarea,
       Spre-a mai primi o plama, obrazul si l-a-ntins.

        Isus privea in taina, adanc scrutand, milos,
        Cum rana se-adanceste la cel de-acum lovit.
        Inca-l mai lasa, insa, cazut cu totul jos,
        Mai trebuie sa rabde caci, trebuie calit !

       Dar coplesit de mila si-o tainica tandrete,
       Cu Sfanta Sa Iubire, Isus l-a-mbratisat,
       L-a ajutat cu grija, pasind iar sa invete,
       I-a alungat tristetea si rana i-a pansat.

        Si i-a redat puterea, iubirea si rabdarea,
        A risipit toti norii si bland, l-a consolat.
        Apoi, i-a dat sa stie ca n-a fost intamplarea;
        El trebuia sa cada, doar pentru-a fi-naltat !

       Si-ncurajat de Domnul, venindu-si iar in fire,
       Zambind, cu flori in mana, el hotarat pasi
       Invesmantat in pace, iertare si iubire,
       La cel ce il ranise, pentru-a le oferi...!

                                                       Daniela