Te urmez in patimirea Ta si in invierea Ta

Mons. Francois Xavier Nguyen Van Thua

    Marturia Mons. Francois Xavier Nguyen Van Thuan, inchis in lagarele comuniste din 1975 pana in 1988.
    Faza diecezana a cauzei de beatificare a cardinalului Francois-Xavier Nguyen Van Thuan, decedat la Roma, la varsta de 74 de ani, in 2002, a fost deschisa la 22 octombrie 2010, la Lateran, in sala Concilierii.

    "Asemenea baiatului din pasajul Evangheliei, imi rezum experienta in sapte puncte: cinci paini si doi pesti. Nu este mai nimic, dar e tot ce am. Isus va face restul".

    A patra paine:  singura mea putere este Euharistia
    "Ati putul celebra liturghia in inchisoare?" Este intrebarea pe care multe persoane mi-au pus-o adeseori. Si pe buna dreptate: Euharistia este cea mai frumoasa rugaciune, este apogeul vietii Lui Isus.  Cand raspund "da", anticipez intrebarea urmatoare: "Cum v-ati procurat painea si vinul?"
    Cand am fost arestat, a trebuit sa plec imediat, cu mainile goale. A doua zi, mi s-a permis sa scriu pentru a cere lucruri de stricta necesitate: haine, pasta de dinti... Am scris destinatarului meu: "Va rog, daca puteti, sa-mi trimiteti umpic de vin, ca medicament contra durerilor de stomac." Credinciosii au inteles ce inseamna asta si mi-au trimis o sticluta cu vin pentru Liturghie, purtand eticheta:"medicament contra durerilor de stomac" si ostii intr-un flacon etans. Politia m-a intrebat:
    - "Suferiti de stomac?"
    - "Da"
    - "Iata niste medicamente pentru dumneavoastra"
    Nu voi putea exprima niciodata marea mea bucurie: in fiecare zi cu trei picaturi de vin si o picatura de apa in causul palmei, celebram Liturghia. Trebuie sa ne adaptam imprejurarilor.
    Pe vasul care ne ducea spre nord, celebram Liturghia in timpul noptii, si distribuiam impartasania prizonierilor din jurul meu. Cateodata, trebuia sa celebrez cand toti mergeau la toaleta, dupa gimnastica.
    In lagarul de reeducare, am fost impartiti in grupe de cate cincizeci de persoane; dormeam pe un pat comun, fiecare avand dreptul la cincizeci de centimetri. Ne-am aranjat astfel incat cinci catolici sa fie alaturi de mine. La ora zece si jumatate, trebuia stinsa lumina si toata lumea trebuia sa doarma. Ma ghemuiam in pat pentru a celebra Liturghia, si distribuiam impartasania trecand-o din mana in mana pe sub plasa de tantari. Fabricam pungulite de hartie de la pachetele de tigari ca sa pastram in ele Sfantul Sacramet.  Isus-Ostie era mereu cu mine, in buzunarul camasii. Imi amintesc ca am scris in cartea mea -Sur les chemins de l'esperance (Pe drumurile sperantei):  "Sa crezi intr-o singura putere: Euharistia, Trupul si Sangele Lui Cristos, care iti vor da viata" (In 10,10).

"Eu am venit pentru ca toti sa aiba viata, si sa o aiba din belsug."

  Mana a hranit poporul  evreu pe drumul spre Pamantul Fagaduit. Euharistia te va hrani pe drumul sperantei (vezi In 6,50)."
    In fiecare saptamana avea loc o sedinta de indoctrinare la care tot lagarul trebuia sa ia parte. In momentul pauzei, impreuna cu prietenii catolici, profitam pentru a trece un pachetel fiecareia dintre celelalte patru grupe de prizonieri: stiau cu totii ca Isus era in mijlocul lor, El care vindeca orice suferinta fizica si mentala. Noaptea, prizonierii faceau, pe rand, adoratie; Isus-Ostie ne ajuta in mod extraordinar prin prezenta  Sa tacuta. Multi dintre crestini si-au regasit in zilele acelea fervoarea credintei. Chiar si budisti si necrestini s-au convertit. Forta Iubirii Lui Isus era irezistibila. Intunericul inchisorii devenea lumina, samanta germina sub pamant, pe furtuna.
    Eu ofeream Liturghia impreuna cu Domnul; cand distribuiam impartasania, ma daruiam pe mine insumi impreuna cu Domnul si ma faceam hrana pentru toti. Aceasta insemna sa fiu mereu si total in slujba celorlalti. De fiecare data cand ofeream Liturghia, aveam ocazia sa intind bratele si sa ma tintuiesc pe cruce cu Isus, sa beau cu El cupa amara. In fiecare zi, recitand sau ascultand cuvintele de consacrare, confirmam din tot sufletul meu un nou legamant, un legamant vesnic intre Isus si mine, prin Sangele Sau amestecat cu al meu (vezi 1Co 11, 23-25). Isus pe cruce a inceput o revolutie. Revolutia voastra trebuie sa porneasca de la Masa Euharistica si sa se propage mai departe. Astfel veti putea reinnoi omenirea.
    Ma intorc inapoi la cei noua ani de izolare completa. Celebram Liturghia in fiecare zi pe la ora trei dupa-amiaza, ora la care Isus a agonizat pe cruce. Eram singur si puteam sa cant Liturghia cum voiam, in latina, in franceza, in vietnameza... Purtam intotdeauna la mine punguta care continea Sfantul Sacrament: "Tu in mine si eu in Tine". Acelea au fost cele mai intense Liturghii din viata mea. Seara, de la ora 20 pana la unu dupa miezul noptii, faceam adoratie si cantam "Lauda Sion, Pange lingua, Adoro Te, Te Deum" si cantece in vietnameza, in pofida zgomotului difuzorului care nu inceta de la 5 dimineata pana la 11,30 seara. Simteam o pace deosebita a spiritului si a inimii, precum si bucuria pasnica si fericirea de a fi in compania Lui Isus, a Mariei si a lui Iosif. Cantam: Salve Regina, Salve Mater, Alma Redemptoris Mater si Regina coeli", in unire cu Biserica universala.  In pofida acuzatiilor si calomniilor contra Bisericii, eu cantam "Tu es Petru, Oremus pro Pontifice nostro, Cristus vincit".
    Isus a hranit multimea care Il urmase in pustie, si continua sa fie, in Euharistie,  hrana Vietii Vesnice.
    In Euharistie, noi anuntam moartea Lui Isus si proclaman Invierea Sa. Exista in viata noastra momente de o tristete nesfarsita, ce sa facem atunci? Sa-L privim pe Isus rastignit si parasit pe cruce. In ochii oamenilor viata Lui Isus este un esec, ea nu a servit la nimic, este o viata frustrata, dar in ochii Lui Dumnezeu, Isus a indeplinit pe cruce actiunea cea mai importanta, pentru ca si-a varsat sangele pentru a mantui lumea. Cat de unit este Isus cu Dumnezeu atunci cand, pe cruce,  nu mai poate predica, nu mai poate vindeca bolnavii, nu mai poate sa-i viziteze pe oameni, nu mai poate sa faca miracole, ci ramane intr-o nemiscare absoluta!
    Isus este primul meu exemplu de Iubire Totala pentru Tatal si pentru suflete. Isus a dat totul: "El i-a iubit pana la capat" (In 13,1), pana la "totul s-a implinit"(In 19,30). Iar Tatal a iubit lumea "pana la a-L da pe singurul Sau Fiu"(In 3,16). Trebuie sa te daruiesti in intregime, ca o paine, ca sa fii mancat"pentru viata lumii"(In6,51). Isus a spus: "Mi-e mila de multime"(Mt 15,32). Inmultirea painilor este un anunt, este semnul Euharistiei pe care Isus o va institui in curand.
   Preaiubiti tineri, ascultati-l pe Sfantul Parinte Papa Ioan Paul II: "Isus traieste in mijlocul nostru in Euharistie... Printre incertitudinile si distractiile vietii cotidiene, imitati-i pe ucenicii in drum spre Emaus... Invocati-L pe Isus, pentru ca, de-a lungul drumurilor spre numeroase Emaus-uri din timpul nostru, El sa ramana mereu cu voi. El sa fie forta voastra, El sa fie punctul vostru de referinta, El sa fie speranta voastra eterna."

    RUGACIUNEA MONS. FRANCOIS XAVIER N'GUYEN VAN THUAN IN IZOLARE IN INCHISOAREA DIN PHU KHANH (din centrul Vietnamului), IN 7 OCTOMBRIE 1976, SARBATOAREA SFINTEI FECIOARE A ROZARULUI

     "Isuse preaiubit, asta-seara, in fundul celulei mele supraincalzite, fara lumina si fara fereastra, ma gandesc cu o foarte intensa nostalgie la viata mea pastorala.
    Opt ani de episcopat in aceasta resedinta, la doar doi kilometri de celula mea de inchisoare, pe acelasi drum, pe aceeasi plaja... Aud valurile Pacificului, clopotele catedralei. In timpul acela celebram cu patena si potir aurite, iar in prezent Sangele Tau este varsat in causul palmei mele. In timpul acela strabateam lumea pentru conferinte si adunari, acum sunt inchis intr-o stramta celula fara fereastra. In timpul acela mergeam sa Te vizitez in tabernacol. Acum Te port zi si noapte in buzunar. In timpul acela celebram Liturghia in fata a mii de credinciosi, acum, in intunericul noptii, distribui impartasania pe sub plasa de tantari. In timpul acela predicam la reculegeri ale preotilor, calugarilor, laicilor... acum, un preot, si el prizonier, imi predica exercitiile sfantului Ignatiu, prin fantele dintre grinzi. In timpul acela dadeam binecuvantarea solemna cu Sfantul Sacrament in catedrala; acum, fac Adoratie Euharistica in fiecare seara de la ora 21, in tacere, apoi cantand in soapta Tantum ergo, Salve Regina si incheind prin aceasta scurta rugaciune:
    <Doamne, acum sunt multumit sa primesc totul din Mainile Tale: toate tristetile, suferintele, nelinistile si chiar moartea mea. Amin.>
    Sunt fericit aici, in aceasta celula in care pe salteaua din paie putrede cresc ciuperci albe, pentru ca Tu esti cu mine, pentru ca Tu vrei ca eu sa traiesc cu Tine.
    Am vorbit mult in viata mea. Acum nu mai vorbesc. E randul Tau, Isuse, sa-mi vorbesti.  Te ascult: ce mi-ai soptit? Este un vis? Nu imi vorbesti nici despre trecut, nici despre prezent, nu-mi vorbesti nici de suferintele mele, nici despre nelinistile mele... Imi vorbesti despre proiectele Tale, despre misiunea mea. Atuci eu cant Milostivirea Ta, in intuneric, in fragilitatea mea, in nimicnicia mea. Imi accept crucea si o implant cu amandoua mainile in inima mea.
    Daca mi-ai ingadui sa aleg, nu as schimba, pentru ca Tu esti cu mine!  Nu-mi mai este teama, am inteles, Te urmez in Patimirea Ta si in Invierea Ta. Amin."
                                                                                      ("Stella Maris" nr.473)