Un diamant sub maracini

   de Sora Emmanuel

   Una din trasaturile personalitatii Lui Isus care ma fascineaza cel mai mult, este arta Sa de transformare. Chia daca-I cad in maini cele mai abjecte lucruri, El gaseste intotdeauna mijlocul de a le transforma in bine. Si chiar pacatele noastre pot deveni parfumuri daca i le dam cu o cainta sincera (Ref. Caterina de Siena, Dialoguri).
    Imolarea pe cruce, cel mai grav pacat pe care omul l-a inventat in toata istoria, a devenit cauza mantuirii noastre!  Prin urmare, ce rau ar indrazni sa vrea sa ne distruga daca noi suntem in Cristos?!  Usor de spus, insa dificil de trait atunci cand trebuie sa fim vigilenti in situatiile concrete de fiecare zi. Asupra acestui punct Isus m-a interpelat in mai multe randuri.
   Nu suport nedreptatea, este o veche alergie fizica care isi are radacinile in copilaria mea. Binecuvantez, in Evanghelie, parabola neghinei insamantate in campul de grau de catre un dusman, fiindca impartasesc reactia servitorilor (necugetata), care vor sa mearga repede sa smulga neghina (Cf. Matei 13, 24-30). Simt aceeasi nerabdare si aceeasi manie; dar Isus ii impiedica s-o faca, fiindca acesta va fi rolul Ingerilor, la vremea recoltei. Prin aceasta, Isus nu-mi cere sa inghit la noduri in fata nedreptatii, nici sa ma stapanesc, ci mai degraba sa descopar, impreuna cu El, maniera cea mai divina, cea mai eficace de a face dreptate, adevarata dreptate. Trebuie sa recunosc ca maniera mea proprie n-ar face decat sa inrautateasca lucrurile.
   Intr-o zi, Delphine, o persoana destul de apropiata comunitatii mele, incepe sa se comporte nedrept fata de mine. Nedreptatea este strigatoare, evidenta, nescuzabila si repetata zilnic. Ea abuzeaza pe toate planurile, cu o inconstienta vadita. Dat fiind faptul ca ea iese dintr-o adolescenta dureroasa, decid sa mai astept putin inainte de a interveni, sperand ca isi va deschide singura ochii. Insa nimic nu se schimba din partea ei, si alergia mea la nedreptate imi aduce in minte situatia in fiecare zi. Ma vad constransa sa pun cat mai curand capat situatiei, prin ruperea delicata dar ferma, a relatiei. Cuvintele pe care vreau sa i le spun la ruperea legaturii, imi revin neincetat in minte, logice,  clare si foarte juste. Iar aceste cuvinte satisfac atat de bine nevoia mea de a face dreptate dupa criteriile mele!
   Dar, chiar atunci, in timpul unei Liturghii, in timpul unei lungi predici in croata, Domnul mi-a readus in memorie cateva circumstante din adolescenta mea... Oh, ce rusine am simtit!
   Ma revad pe mine in situatia Delphinei, inca mai rau! Asa cum unii tineri cred ca li se cuvine totul, abuzasem de bunatatea parintilor mei si de a multor alte persoane. Scene uitate si cuvinte precise defileaza, una cate una, in inima mea si incep sa ma simt rau de raul pe care l-am putut face atunci, cu cea mai perfecta inconstienta.

Sora Emmanuel

   In cateva minute de adevar - adevarul Lui Dumnezeu de data aceasta - lupta mea interioara se transforma. Incept s-o privesc pe Delphine ca pe un adevarat cadou, un inger pe care Providenta mi-l trimite din iubire, din indurare, pentru ca sa-mi pot exersa la randul meu indurarea care mi-a fost acordata in trecut si de care nu m-am aratat demna.
   Altfel spus, acest spin constant, care ma facea sa ma revolt, a devenit un sarut de indurare pe inima mea, din partea Celui care ma iubeste pana la moarte.
   In acea zi am hotarat s-o servesc si s-o ajut pe Delphine fara sa tin cont de defectele ei. Or, chiar din ziua urmatoare, Delphine se hotaraste ea singura sa-si schimbe atitudinea si dificultatea dispare fara ca eu sa trebuiasca sa fac ceva: Isus si-a atins scopul in inima mea, nu mai e nevoie sa lase aceasta piatra de poticnire in viata mea.
   Micul maracine si-a dezvaluit diamantul!

                                                  Sora Emmanuel Maillard "Copilul ascuns din Medjugorje"