A da marturie cu viata

        

                                                  

   Dumnezeu, in Bunatatea si Intelepciunea sa, S-a revelat omului. Prin evenimente si cuvinte S-a revelat pe Sine Insusi si Planul Sau de bunavointa pe care l-a prestabilit din vesnicie in Cristos, in favoarea omenirii.  Acest plan consta in participarea,  prin Harul Spiritului Sfant, a tuturor oamenilor la viata  Divina, care sunt fii adoptivi in Fiul Sau Unic.  Creati dupa imaginea Lui Dumnezeu, Adam si Eva au trait in Eden in prezenta Sa, putand sa dialogheze cu El. Separarea e consecinta primului pacat, dupa ce au dat crezare lingusirii ca se pot face ca El, fara El, ba chiar impotriva Lui, ascultand alt glas decat al Lui.
   Pacatul stramosesc exprima vointa omului, in mod abil gadilata de sarpe, de a face ceva fara Dumnezeu, iar consecinta a fost alungarea omului din Eden: omul nu a mai putut locui impreuna cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu renunta la Planul Sau si pentru ca omul nu se poate inalta la El, este Dumnezeu Acela care se face Om!  El, Dumnezeu, in Cristos, ne inalta la Sine, daca  primim aceasta actiune de har, daca ne lasam convertit de El. La aceasta convertire ne cheama Maria, exprimandu-si dorinta ca sa infloreasca convertirea noastra, asa cum infloresc mugurii  pe copaci. Aceasta convertire va da o frumoasa floare si un minunat rod: Viata Lui Isus in om. Arborele Vietii, interzis omului, pentru a nu mai trai vesnic (dupa pacatul originar), este acum Isus care ni se ofera Hrana de Viata vesnica: nu se intampla aceasta in Sfanta Euharistie?

 "Doresc, ca si voi, copilasilor, sa lucrati la convertirea voastra si sa fiti aceia care dau marturie cu propria viata." Maria ne indeamna, inainte de toate, la convertire si, deci, la marturie cu viata. Nu e vorba de a schimba ceva in propria viata, nu ajunge sa faci cateva fapte bune, nu e suficient sa corectezi unele detalii. Nu ajunge nici macar sa-ti schimbi radical viata, daca aceasta schimbare e numai lucrarea noastra care nu lasa spatiu actiunii Spiritului Sfant. Nu trebuie sa cadem in ispita veche si sa repetam primul pacat. Trebuie sa lasam loc Lui Isus in noi, sa ne lasam locuiti de El, pentru ca aceasta locuire da nastere adevaratei convertiri si face sfanta viata noastra si deci, da valoarea marturiei noastre; asa putem fi semn si indemn la convertire pentru altii. " Asa cum Tu, Parinte, esti in Mine si Eu in Tine, sa fie si acestia in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis... Eu in ei su Tu in Mine, ca sa fim desavarsiti in unitate si lumea sa cunoasca ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine (In 17,21b.23) "Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii. Asa cum Eu v-am iubit pe voi, asa sa va iubiti si voi unii pe altii", spune Isus si adauga: "Din aceasta toti vor sti ca sunteti ucenicii Mei: daca va veti iubi unii pe altii" (In13, 34-35).
   Cu siguranta e greu, daca nu imposibil, sa traiesti aceasta iubire, dar ceea ce e imposibil pentru om, e posibil la Dumnezeu.
   Maria este cu noi si in fata Fiului Sau Isus, intervine pentru convertirea noastra; ce ne impiedica sa speram si sa incercam sa ne abandonam iubirii?

   SEMNELE TIMPURILOR (adevar si minciuna)
   Ceea ce traim astazi, nu e triumful raului. Ceea ce se intampla in familiile noastre, in lume,  nu e numai rau, nu indica triumful raului, ci mai degraba dezvaluie lupta dintre bine si rau, dintre Dumnezeu si mamona, dintre Adevar si minciuna. O lupta tot mai deschisa, tot mai "globala" si de aceea tot mai aproape de epilogul sau, de finalul sau care pentru noi, crestinii, nu poate avea necunoascute.
   Noi stim ca imparatia Lui Dumnezeu va triumfa si aceasta certitudine ne lumineaza mintea si inima, iar aceasta credinta ne permite sa stam in picioare fara teama: << Sa nu va fie frica de cei ce ucid trupul, dar nu au putere sa ucida sufletul; temeti-va mai degraba de cel care are putere de a face sa piara in Gheena si sufletul si  trupul>> ne spune Isus (Mt 10,28) si aceste cuvinte ne indeamna sa apelam la toti "oamenii de bunavointa", adica la toate persoanele a caror vointa este orientata spre Adevar, Pace, Dreptate... pe scurt,  spre respectarea tuturor valorilor care stau la baza convietuirii civile, la fundamnetul binelui comun.
   Adevarul nu este prerogativa personala a unui om, nici a vreunei formatiuni politice: si intr-un caz si in celalalt, ar fi adevarul unei parti si deci, nu ar fi Adevarul. Noi, cei care credem in Isus Cristos, trebuie sa stim bine ca Adevarul este El si numai El, Isus Cristos, si ca in El ne putem orienta spre Adevar, in timp ce in afara Lui, ne pierdem in adevarurile noastre mici, comode si neinsemnate. Dar apelul meu nu se adreseaza numai crestinilor, pentru ca si cei care nu Il recunosc pe Isus ca Fiu al Lui Dumnezeu, ba chiar si cei care nu cred in Dumnezeu, au in ei ceva care-i cheama spre Adevar si care-i face sa se intrebe asupra acestuia. Amintiti-va de dramaticul dialog dintre Isus si Pilat (In 18, 37-38) in care procuratorul roman se gaseste la un pas de adevar, dar renunta la el din cauza scepticismului... Intrebarea sa "Ce este adevarul?" rasuna si azi, si inca si azi duce la "spalarea mainilor", la retragerea in sine, la alegeri comode!
   Adevarul ii interpeleaza pe toti, cheama orice persoana, indiferent de rolul sau in societate. Orice om,  de la cel mai mic la cel mai mare, este chemat sa aleaga intre Adevar si minciuna; nu poate ramane neutru sau indiferent, nu se poate limita sa priveasca, trebuie sa se implice; nu pentru a face judecati fara a avea competenta necesara, nu pentru a-si impune propriul adevar, ci pentru a servi Adevarul si aceasta trebuie sa o faca in afara oricarui interes sau castig personal. Tocmai prin depasirea intereselor personale, se construieste calea spre Binele comun, pentru binele tuturor si al fiecaruia. Adevarul nu e un manifest; nu poate fi doar anuntat si nu poate sa i se faca propaganda. Adevarul trebuie dorit, cautat, iubit si onorat.
                                                                                     Nuccio Quatrocchi
                                                                     "Ecoul Marie, Regina Pacii" nr.214