vineri, 7 octombrie 2016

SURPRINZATORUL SECRET AL SUFLETELOR DIN PURGATOR - partea a 2-a


Pe cei interesati de procurarea cartilor : "Ajutati-ne sa iesim de aici"  si "Purgatorul vazut de Maria Simma", ii pot ajuta cu link-urile  de pe care pot fi procurate cartile on-line:


Prima parte o puteti citi aici: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/10/surprinzatorul-secret-al-sufletelor-din_6.html

   Partea a 2-a:
   6. …Sl, NU VA NUMARATI  RUGACIUNILE!

   Un alt mijloc foarte eficient, ne spune Maria, este rugaciunea "Calea Crucii", deoarece contempland suferintele Domnului, incepem incet, incet sa uram pacatul si sa dorim mantuirea tuturor oamenilor. Aceasta inclinatie a inimii aduce sufletelor din purgator o mare alinare si declanseaza in noi cainta pentru pacatele noastre. 
   Alt mijloc foarte recomandat pentru sufletele din purgator este rozarul, chiar rozarul intreg -  cu cele 15 mistere. Prin rozar numeroase suflete sunt eliberate in fiecare an din purgator si insasi Mama Lui Dumnezeu vine in purgator pentru a le elibera de acolo. De altfel, sufletele din purgator o numesc pe Fecioara Maria, “Mama Indurarii”. Sufletele din purgator ii spun Mariei Simma ca indulgentele au o valoare inestimabila pentru eliberarea lor. Iar din partea noastra ar fi intr-adevar o cruzime sa nu ne folosim de aceste comori pe care Biserica ni le propune pentru a ajuta sufletele. Ar fi prea lung sa explicam totul aici, va recomandam deci, minunatul text scris de Papa Paul al Vl-lea, în 1968, legat de acest subiect. Rugaciunile Sfintei Brigita sunt, de asemenea, foarte recomandate pentru sufletele din purgator. Le veti gasi la librariile religioase sau puteti sa le cereti de la preotul dumneavoastra. Un mijloc foarte eficace pentru sufletele din purgator este rugaciunea in general, toate formele de rugaciune. As dori, aici, sa dau marturia lui Herman Cohen, un artist evreu convertit la catolicism, care a venerat mult Euharistia. Aceasta se intampla in 1864. Parasise lumea, intrase intr-un ordin calugaresc foarte auster si adora foarte des Sfantul Sacrament pentru care avea o mare veneratie. În timpul acestor adoratii il implora pe Dumnezeu sa o converteasca pe mama sa pe care o iubea mult. Insa mama lui muri fara sa se fi convertit. Atunci Herman, innebunit de durere, se prosterna in fata Sfantului Sacrament si, dand frau liber plangerii sale, se ruga astfel:
   “Doamne, iti datorez totul, e adevarat, dar oare ti-am refuzat ceva? Tineretea mea, sperantele mele in lume, bunastarea, bucuriile familiei, o odihna - poate indreptatita? Am sacrificat totul incepand din momentul in care m-ai chemat. Sangele meu? La fel ti l-as fi dat. Si Tu Doamne,Tu, Bunatatea Vesnica care ai promis ca vei da inapoi insutit, ai refuzat sufletul mamei mele… Doamne, nu mai rezist la acest martiraj, murmurul va iesi de pe buzele mele.” 
   Hohotele de plans inabuseau aceasta sarmana inima. Brusc, o voce misterioasa ii rasuna in ureche:
    “Om mic la credinta, mama ta este salvata! Sa stii ca rugaciunea are mare putere inaintea Mea. Le-am adunat pe toate pe care Mi le-ai adresat pentru mama ta iar Providenta Mea a tinut cont de ele in ultimul ei ceas. In momentul in care isi dadea suflarea, M-am prezentat ei si vazandu-ma, a strigat: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” Recapata-ti, deci, curajul; mama ta a evitat osanda iar implorarile tale inflacarate vor elibera in curand sufletul ei din temnita purgatorului.”
   Si, se stie ca la scurt timp dupa aceea, parintele Herman Cohen a aflat, printr-o alta aparitie, ca mama sa urca spre Cer. 
   Un alt lucru important este ca sufletele din purgator nu mai pot face nimic pentru ele insele, sunt totalmente neputincioase pentru a-si usura suferintele. Daca cei vii nu se roaga pentru ele, sunt cu totul parasite. De aceea este important sa intelegem puterea incredibila pe care fiecare dintre noi o are in mainile sale, o putere ca focul, pentru a usura si a elibera aceste suflete care sufera. De exemplu, nimeni nu s-ar gandi vreodata sa nu ajute un copil care a cazut dintr-un copac si care a suferit fracturi groaznice. Cu siguranta, ar face totul pentru el. In acelasi fel trebuie sa ne ingrijim de aceste suflete care asteapts totul de la noi si care sunt suspendate de cea mai mica dintre jertfele noastre, de cea mai mica dintre rugaciunile noastre pentru a fi usurate de chinul lor. Si poate pentru noi este modul cel mai frumos de a exersa caritatea. Ma gandesc, de exemplu, la bunul samaritean din Evanghelie si la ceea ce a facut el pentru omul care era pe jumatate mort pe marginea drumului si care zacea scaldat in sange. Acest om a depins complet de inima buna a unui trecator.

   Sr.E.: – Maria, de ce nu se mai pot castiga merite in purgator, in timp ce pe pamant, se mai pot castiga?
   M.S.: – Deoarece in momentul mortii meritele s-au terminat. Cat suntem inca in viata, pe pamant, putem repara raul pe care l-am facut. Sufletele din purgator ne invidiaza pentru aceasta posibilitate. Chiar si ingerii sunt “invidiosi” pe noi ca, atata timp cat suntem pe pamant, avem posibilitatea de a creste.

   7. IN MOMENTUL MORTII…
Maria Simma
(1915 - 200
4)
   Sr.E.: – Care este rolul caintei sau al regretului, in momentul mortii?
   M.S.: – Cainta este foarte importanta! Pacatele sunt iertate, in orice caz, insa raman consecintele pacatelor. Daca vrem sa obtinem o indulgenta plenara in momentul mortii, aceasta inseamna sa mergem direct in Cer, trebuie ca sufletul sa fie liber de orice atasament. 

   Aici as dori sa dau o marturie foarte semnificativa pe care Maria mi-a povestit-o. I s-a cerut sa se informeze despre o femeie care murise si pe care rudele o credeau pierduta, deoarece avusese o viata foarte pacatoasa. Aceasta femeie a avut un accident: a cazut din tren si a murit. Iar un suflet a venit si i-a spus Mariei ca aceasta femeie fusese salvata de iad fiindca in momentul in care a murit i-a spus Lui Dumnezeu: “Ai dreptate sa-mi iei viata pentru ca in acest fel nu voi mai putea sa Te ofensez”. Acest lucru a sters toate pacatele sale. Si acest fapt arata ca o singura pornire de umilinta si de cainta in momentul mortii, poate sa ne salveze. Aceasta nu inseamna ca nu si-a facut purgatorul, dar, cel putin a evitat iadul pe care poate il merita pentru pacatele sale.
   Sr.E.: – In momentul mortii, inainte de a intra in vesnicie, exista un oarecare timp in care sufletul mai are inca posibilitatea de a se intoarce la Dumnezeu, chiar dupa o viata de pacat? Exista o perioada de timp intre moartea aparenta si moartea reala?
   M.S.: – Da, Domnul da fiecaruia cateva minute pentru a-si regreta pacatele si pentru a se decide: “Accept sau nu accept sa ma intalnesc cu Dumnezeu". Aici fiecare isi vede filmul vietii sale. Cunosc un om care credea in invatatura Bisericii dar nu credea in viata vesnica. Intr-o zi s-a imbolnavit grav, a intrat in coma si s-a vazut intr-o camera cu un tablou pe care erau scrise toate faptele sale, rele si bune. Apoi tabloul a disparut, la fel si peretii acelei camere, si totul era infinit de frumos. Dupa aceea si-a revenit din coma si a decis sa-si schimbe viata! Aceasta seamana mult cu marturiile din cartea “Viata de dupa viata”: aceasta experienta a luminii si a reintoarcerii pe pamant. Dupa aceasta experienta aceste persoane nu mai pot trai asa cum au trait inainte de a vedea aceasta lumina.
   Sr.E.: – Maria, in momentul mortii Dumnezeu se reveleaza tuturor sufletelor cu aceeasi intensitate?
   M.S.: – Fiecaruia ii este data cunoasterea vietii sale precum si a suferintei care urmeaza (in purgator) insa nu pentru toata lumea este identic. Intensitatea revelatiei Domnului depinde de viata fiecaruia!
   Sr.E.: – Maria, diavolul are permisiunea de a ne ataca in momentul mortii?
   M.S.: – Da, insa fiecare om are, de asemenea, harul de a-i rezista si de a-l respinge caci daca omul nu vrea, diavolul nu poate face nimic!
   Sr.E.: – Cand cineva stie ca va muri in curand, dupa parerea dumneavoastra, pentru el, care este cel mai bun mod de a se pregati?
   M.S.: – Sa se abandoneze in intregime Domnului, sa isi ofere toata suferinta si sa fie fericit in Dumnezeu.
   Sr.E.: – Ce atitudine sa avem fata de cineva care va muri? Care este cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru el?
  M.S.: – Trebuie sa ne rugam mult si sa-l pregatim pentru moarte. Trebuie sa-i spunem adevarul.
   Sr.E.: – Ce sfaturi ati da celui care ar vrea sa devina sfant inca de pe pamant?
   M.S.: – Sa fie foarte umil. Nu trebuie sa se ocupe de sine insusi. Orgoliul este cea mai mare capcana a celui Rau.
   Sr.E.: – Putem cere Domnului sa ne facem purgatorul pe pamant ca sa nu trebuiasca sa-I facem dupa moarte?
   M.S.: – Da. Am cunoscut un preot si o fata care erau amandoi la spital, bolnavi de tuberculoza. Iar tanara ii spunea preotului ca-i cerea Lui Dumnezeu sa poata suferi pe pamant atat cat ar fi necesar ca sa mearga direct in Cer. Preotul ii raspunse ca el nu indraznea sa ceara aceasta. Aproape de ei era o calugarita care auzise toata conversatia. Tanara a murit prima, iar preotul a murit mai tarziu si acest preot i-a aparut calugaritei spunandu-i: “Daca as fi avut o incredere la fel de mare ca aceea a fetei, as fi mers si eu direct in Cer”.
   Sr.E.: – Multumesc pentru aceasta frumoasa marturie, Maria. 
   In acest punct al discutiei noastre, Maria se scuza si imi cere o pauză de 5 minute pentru a da de mancare gainilor… De indata ce revine, interviul continua.

   8. "LOCUITORII" PURGATORULUI...

   Sr.E.: – Maria, exista grade diferite in purgator?
   M.S.: – Da, exista grade diferite in suferinta morala. Fiecare suflet are o suferinta unica.
   Sr.E.: – Sufletele din purgator stiu ce se va intampla in lume?
   M.S.: – Nu totul, insa stiu multe lucruri.
   Sr.E.: – Sufletele va spun uneori, ce se va intampla?
   M.S.: – Spun simplu ca “exista ceva in fata portii” insa nu spun ce anume; ele spun doar ce este necesar pentru convertirea oamenilor.
   Sr.E.: – Suferintele din purgator sunt mai mari decat cele mai mari suferinte de pe pamant?
   M.S.: – Da, insa intr-o maniera simbolica. Aceasta produce mai multa suferinta sufletului.
   Sr.E.: – Isus vine in purgator?
   M.S.: – Nici un suflet nu mi-a spus acest lucru niciodata. Mama Lui Dumnezeu este Cea care vine. Odata am intrebat un suflet din purgator daca el trebuie sa caute sufletul pentru care cer o informatie. Mi-a raspuns: “Nu, Mama Indurarii ne spune ce este cu el”. Sfintii, nici ei nu vin in purgator insa, dimpotriva, ingerii sunt prezenti: Arhanghelul Mihail si fiecare suflet are cu el pe ingerul sau Pazitor.
   Sr.E.: – Si ce fac ingerii in purgator?
   M.S.: – Ei alina si consoleaza. Sufletele ii pot chiar vedea.
   Sr.E.: – Astazi, multi oameni cred in reincarnare. Ce va spun sufletele referitor la acest subiect?
   M.S.: – Sufletele spun ca Dumnezeu ne da o singura viata.
   Sr.E.: – Unii spun ca nu este suficienta o singura viata ca sa-L cunosti pe Dumnezeu si ca sa ai timp sa te convertesti cu adevarat, si ca nu este drept. Ce le raspundeti?
   M.S.: – Toti oamenii au o voce interioara (constiinta). Chiar daca nu practica, ei il recunosc in mod implicit pe Dumnezeu. Nu exista nimeni care sa nu creada. Fiecare om are o constiinta pentru a recunoaste binele si raul, o constiinta data de Dumnezeu si o cunoastere interioara, avand diferite grade bineinteles, dar stie sa discearna binele si raul. Cu aceasta constiinta fiecare om poate ajunge la fericire.
   Sr.E.: – Ce se intampla cu persoanele care s-au sinucis? Ati fost vizitata de astfel de persoane?
   M.S: – Pana in prezent nu am intalnit niciodata cazul unui sinucigas care sa se fi pierdut. Bineinteles, aceasta nu inseamna ca acest lucru nu exista, dar adeseori sufletele imi spun ca cei mai vinovati sunt cei care erau in jurul lor, pentru ca au fost neglijenti sau pentru ca i-au calomniat, (autorii morali ai actului sinuciderii - nota personala).
   Sr.E.: – Aceste persoane regreta de a se fi sinucis?
   M.S.: – Da, insa uneori, sinuciderea este cauzata de o boala. Si sufletele regreta acest fapt deoarece, vazand lucrurile in lumina Lui Dumnezeu, ele realizeaza, instantaneu, toate harurile care le-ar fi fost destinate in timpul cat le mai ramanea de trait. Ele vad acest timp si vad, de asemenea, toate sufletele pe care le-ar fi putut ajuta oferind acest rest de viata, Lui Dumnezeu. Ceea ce le face mai mult sa sufere este sa vada binele pe care l-ar fi putut face si pe care nu l-au facut, scurtandu-si viata. Dar daca sinuciderea este cauzata de o boala, Dumnezeu tine cont de aceasta.
   Sr.E.: – Ati fost vizitata de persoane care s-au autodistrus  putin cate puţin, de exemplu printr-o supradoza de drog?
   M.S.: – Da, nu s-au pierdut. Totul depinde de cauza drogarii, dar trebuie sa sufere in purgator.
   Sr.E.: – Daca va spun, de exemplu: “Sufar prea mult in corpul meu, in inima mea, este prea greu pentru mine si vreau sa mor!”.Ce pot sa fac?
   M.S.: - Da, acest lucru este foarte frecvent. Eu as zice: ”Dumnezeul meu, pot sa ofer aceasta suferinta pentru salvarea sufletelor”. Iar Domnul imi va da credinta si curaj. Insa azi nimeni nu mai spune asta.
   Se mai poate spune ca, facand in acest fel, sufletul castiga o mare fericire, o beatitudine pentru Cer unde exista mii de fericiri, diferite, dar acolo fiecare traieste o fericire deplina, toate dorintele sunt satisfacute. Fiecare stie ca nu a meritat mai mult.
   Sr.E.: – Au venit sa va viziteze persoane de alte religii? De exemplu, evrei?
   M.S.: – Da, sunt fericiti. Cel care isi traieste bine credinta, este fericit. Dar pentru Cer, cel mai mult castigam prin credinta catolica.
   Sr.E.: – Exista religii care sunt rele pentru suflet?
   M.S.: -Nu, dar exista atatea religii pe pamant… Cei mai apropiati sunt ortodocsii si protestantii. Exista multi protestanti care spun Rozarul. In schimb, sectele sunt foarte rele. Trebuie facut orice pentru a iesi de acolo.
   Sr.E.: – Exista preoti in purgator?
   M.S.:-– Da, exista multi… Nu au raspandit respectul pentru Euharistie si din aceasts cauza toata credinta religioasa sufera. Adeseori ajung in purgator pentru ca au neglijat rugaciunea si din aceasta cauza credinta lor a scazut. Dar sunt si multi care au mers direct in Cer!
   Sr.E.: – Ce ati spune unui preot care ar vrea sa traiasca realmente conform dorintei Inimii Lui Dumnezeu?
   M.S.: – L-as sfatui sa se roage mult Spiritului Sfant si sa spuna Rozarul in fiecare zi.
   Sr.E.: – Exista copii in purgator?
   M.S.: – Da, insa pentru ei purgatorul nu este nici prea lung nici prea neplacut ,fiindca lor le lipseste discernamantul.
   Sr.E.: – Cel mai mic pe care l-ati vazut-o, ce varsta avea?
   M.S.: – O fetita de patru ani. Se afla in purgator pentru ca de Craciun primise de la parintii ei, in dar, o papusa. Si avea o sora geamana care si ea primise o papusa. Iar aceasta fetita de 4 ani si-a rupt papusa. Atunci, pe ascuns, stiind ca nimeni nu o vede, a pus papusa ei rupta in locul papusii surorii sale, facand acest schimb desi stia foarte bine, in micuta sa inima, ca ii va produce multa suparare surorii sale. De asemenea stia foarte bine ca e o minciuna si o nedreptate. Din aceasta cauza sarmana fetita a facut purgatorul... Copiii au adeseori o constiinta mult mai vie decat adultii. La ei trebuie luptat, in special, impotriva minciunii. Ei sunt foarte sensibili la minciuna.
   Sr.E.: – Cum pot sa ajute parintii la formarea constiintei copiilor lor?
   M.S.: – In primul rand, prin exemplul lor bun; este cel mai important. Iar apoi, prin rugaciune. Parintii trebuie sa-i binecuvanteze pe copii si sa-i instruiasca bine despre lucrurile Lui Dumnezeu.
   Sr.E.: - Ati fost vizitata de suflete care pe pamant practicau perversiuni, de exemplu sexuale?
   M.S.: – Da, nu s-au pierdut, dar au mult de suferit pentru a se purifica. Homosexualitatea, de exemplu, vine într-adevar de la Cel Rau.
   Sr.E.: – Ce sfaturi ati da acestor persoane atinse de homosexualitate?
   M.S.: - Sa se roage mult pentru a avea puterea de a renunta la aceasta practica. Trebuie sa se roage in special Arhanghelului  Mihail pentru ca el, prin excelenta, lupta impotriva Celui Rau.
   Sr.E.: – Care sunt atitudinile inimii care pot sa ne conduca la pierderea definitiva a sufletului nostru, adica in iad?
   M.S.: – Atunci cand nu vrem sa mergem catre Dumnezeu. 
   Referitor la acest subiect, am interogat-o pe Vicka, una dintre vizionarele de la Medjugorje, care a vazut iadul. Ea mi-a spus ca in iad merg doar aceia care decid, in toata libertatea, sa mearga acolo. Nu Dumnezeu este cel care ne trimite in iad, din ncontra, El implora sufletul sa primeasca indurarea Sa. Pacatul impotriva Spiritului Sfant, de care vorbeste Isus si care nu este iertat, este refuzul absolut al indurarii Sale, si aceasta in deplina lumina, in deplina constiinta. Papa Ioan Paul al II-lea explica foarte bine acest lucru in enciclica sa despre indurare. Si aici, prin rugaciune, putem ajuta mult sufletele care sunt in pericol sa se piarda. 
   Iata inca o marturie a Mariei: 
   “Intr-o zi, eram in tren si in compartimentul meu se afla un barbat care nu inceta sa vorbeasca de rau Biserica, preotii si chiar de Dumnezeu. Eu ii spun: “Nu aveti dreptul sa spuneti toate acestea. Nu este bine.“ Apoi, am ajuns in gara, am coborat din tren si coborand cele doua trepte i-am spus simplu de tot, Lui Dumnezeu: “Doamne, fa ca acest suflet sa nu se piarda.“ 
   Ani mai tarziu, sufletul acestui om a venit sa ma viziteze. Mi-a povestit ca a ajuns foarte aproape de iad si ca fusese salvat de iad, simplu, datorita acelei rugaciuni pe care o facusem in acel moment al coborarii din tren. Este impresionant de a vedea ca un simplu impuls al inimii pentru cineva, poate sa-l impiedice sa cada in iad. Mergem in iad din cauza orgoliului, atunci cand ne incapatanam in a spune “NU” Lui Dumnezeu. Rugaciunea noastra poate provoca un act de umilinta la cel care moare si, un singur elan de umilinta din partea sa, oricat de mic ar fi, il poate face sa evite iadul vesnic.
   Sr.E.: – Maria, cum putem ajunge intr-o asemenea stare incat sa-i spunem în mod absolut “NU” Lui Dumnezeu, in momentul morţii, de vreme ce-L vedem?
   M.S.: – Intr-o zi, un om mi-a spus ca nu vrea sa mearga în Cer pentru ca Dumnezeu accepta nedreptatile. Eu i-am spus ca oamenii accepta, nu Dumnezeu. Iar el mi-a raspuns: “Sper ca nu-L vo intalni pe Dumnezeu, dupa moartea mea, fiindca atunci il voi omori cu un topor “. Avea o ura profunda fata de Dumnezeu. Dumnezeu ii lasa omului vointa libera. El vrea sa lase fiecaruia libertatea de a alege. Dumnezeu da fiecaruia in timpul vietii sale de pe pamant si in ora mortii sale, suficiente haruri pentru a se converti, chiar dupa o viata petrecuta in intuneric. Si daca cerem iertare, in mod sincer bineinteles, putem fi mantuiti.
  Sr.E.: – Isus a spus ca cu greu intra un bogat in Imparatia Cerurilor. Ati vazut cazuri asemanatoare?
   M.S.: – Daca fac fapte de caritate, daca practica iubirea, pot si bogatii sa intre la fel ca si saracii.
   Sr.E.: - In prezent mai aveti inca vizite ale sufletelor din purgator?
  M.S.: - Da, de doua sau de trei ori pe saptamana.
   Sr.E.: – Ce credeti despre practicile de spiritism? De exemplu cand se cheama spiritele mortilor, cand se rotesc mesele etc…?
  M.S.: – Nu este bine. Este întotdeauna Cel Rau; diavolul este cel care face sa se miste mesele.
   Sr.E.: – Ce diferenta este intre ceea ce traiti dumneavoastra cu sufletele defunctilor, si practicile de spiritism?
  M.S.: – Nu avem voie sa chemam sufletele; eu nu caut venirea lor. In spiritism le provocam, le chemam. Aceasta diferenta este foarte clara si trebuie sa o tratam cu multa seriozitate. Daca ar trebui ca oamenii sa creada doar un singur lucru din ceea ce le spun, as vrea ca acesta sa fie urmatorul: cei care fac spiritism (cu mese care se rotesc sau alte practici de acest gen) cred ca ei cheama sufletele defunctilor. In realitate, daca exista o reactie la chemarea lor, sunt intotdeauna Satana si ingerii sai cei care raspund. Cei care practica spiritismul (prezicatori, vrajitori…) fac de fapt ceva foarte periculos atat pentru ei insisi cat si pentru cei care vin sa le ceara sfatul. Sunt in minciuna pana in gat. Este strict interzis sa chemam morţii (Deut 18, 9-l5). In ceea ce ma priveate, eu nu i-am chemat niciodata, nu ii chem ai nu ii voi chema niciodata. Singur Dumnezeu permite ceea ce mi se întampla. Bineinteles, Satana poate imita tot ceea ce vine de la Dumnezeu, si chiar o face. El poate imita vocile defunctilor, aparentele lor, insa, oricare ar fi aceasta manifestare, ea vine intotdeauna de la Cel Rau. Nu uitati ca Satana poate chiar vindeca, dar aceste vindecari nu dureaza niciodata.
   Sr.E.:– Personal, ati fost inselata prin aparitii false? De exemplu, diavolul care se deghizeaza intr-un suflet din purgator pentru a va vorbi?
   M.S.: – Da! Odata, un suflet a venit sa ma vada si mi-a spus: ”Nu accepta sufletul care va veni dupa mine pentru ca iti va cere prea multe suferinte si nu vei putea face ceea ce iti va cere. “ Am fost tulburata deoarece imi aminteam ceea ce imi spusese parohul meu: ca trebuie sa accept fiecare suflet, cu generozitate. Deci eram intr-adevar incercata in ascultare. M-am intrebat atunci daca nu cumva este diavolul, si nu un suflet din purgator.    I-am spus deci acestui suflet: “Daca esti diavolul, pleaca!” In acel moment a scos un strigat puternic si a plecat. In realitate, sufletul care a venit dupa el, era un suflet care avea intr-adevar nevoie de ajutorul meu.
   Sr.E.: – Cand diavolul apare, apa sfintita il face intotdeauna sa plece?
   M.S.: – Da.
   Sr.E.: – Acum sunteti foarte cunoscuta, mai ales in Germania si chiar in toata Europa. La inceput, ati fost ascunsa. Cum se face ca oamenii au recunoscut imediat ca experienta dumneavoastra supranaturala era autentica?
   M.S.:– S-a intamplat atunci cand sufletele mi-au cerut sa le previn familia pentru a inapoia un bun obtinut necinstit. Oamenii au vazut atunci ca ceea ce spuneam era adevarat. Privitor la aceasta, Maria mi-a povestit multe marturii, insa ar cere prea mult timp sa le citam. In mai multe randuri sufletele au venit la ea pentru a-i spune: “Du-te la familia mea in cutare sat (pe care Maria nu-l cunostea) si spune tatalui meu, fiului meu, fratelui meu sa inapoieze cutare proprietate, cutare suma de bani pe care in cutare loc, am obtinut-o in cutare mod. Voi fi eliberat din purgator cand acest bun obtinut necinstit va fi înapoiat”. 
   Maria dadea toate detaliile privind locul, obiectul, imbracamintea; iar persoanele erau uimite vazand ca stie toate aceste detalii pentru ca adeseori nici chiar familiile nu stiau ca acel bun fusese obtinut in mod necinstit. Din acel moment Maria a inceput sa fie foarte cunoscuta.
   Sr.E.: – Exista, din partea Bisericii, o recunoastere oficiala a acestei carisme pe care o practicati fata de sufletele din purgator si fata de cei care se alatura apostolatului dumneavoastra?
   M.S.: – Episcopul meu mi-a spus ca atata timp cat nu exista nici o greseala teologica, trebuie sa continui. El este de acord. Preotul parohiei mele care este si parintele meu spiritual, confirma, de asemenea, aceste lucruri.
   Sr.E.: – Ati facut atat de mult pentru sufletele din purgator, incat in mod sigur, cand veti muri la randul dumneavoastra, mii de suflete va vor insoti pana in Cer! Imi imaginez ca nu va trebui sa treceti prin purgator!
  M.S.: – Nu cred ca voi merge in Cer fara purgator, pentru ca am avut mai multa lumina, mai multa cunoastere decat altii, deci greselile mele sunt mai grave. Dar sper totusi ca sufletele ma vor ajuta sa urc la Cer!
 Sr.E.: – Sunteti bucuroasa ca aveti aceasta carisma sau acest lucru este apasator pentru dumneavoastra, toate aceste cereri continue din partea sufletelor?
   M.S.: – Nu ma plang de greu, deoarece stiu ca le pot ajuta mult. Pot ajuta multe suflete si sunt fericita sa o fac.
   Sr.E.: – Va multumesc mult pentru aceasta frumoasa marturie pe care ne-ati dat-o. Puteti sa ne povestiti, in cateva cuvinte, viata dumneavoastra?
   M.S.: – Inca de cand eram mica voiam sa intru in manastire, insa mamica imi spunea sa astept pana cand voi avea 20 de ani. Nu voiam sa ma casatoresc. Mama imi vorbea mult despre sufletele din purgator si, inca din scoala, aceste suflete m-au ajutat mult. Imi spuneam deci, ca trebuie să fac totul pentru ele. Dupa scoala, m-am gandit sa merg la manastire. Am intrat la surorile Ordinului "Inimii Lui Isus" dar mi-au spus ca sanatatea mea era prea subreda pentru a ramane la ele. Cand eran copil, am avut pneumonie si pleurezie. Superioara a confirmat vocatia mea religioasa insa m-a sfatuit saă intru intr-un ordin mai usor si sa astept cativa ani. Eu voiam mai ales un Ordin de clauzura si, cat se poate de repede. Dar dupa alte doua incercari, concluzia a fost aceeasi: sanatatea mea era prea subreda. Mi-am spus atunci ca voia Lui Dumnezeunu era ca sa intru in manastire. Am suferit mult moraliceste, spunandu-mi ca Dumnezeu nu-mi arata ce vrea de la mine, pana in momentul in care mi-a incredintat aceasta misiune - la varsta de 25 de ani, pentru sufletele din purgator. M-a facut sa astept opt ani. Acasa eram opt copii. De la varsta de 15 ani am lucrat la noi la ferma, apoi m-am dus în Germania ca servitoare. Dupa aceea am lucrat din nou aici la ferma. Incepand cu varsta de 25 de ani, cand sufletele au inceput sa vina, cu toate ca am avut mult de suferit pentru ele, sanatatea mea s-a ameliorat mult.

   Relatarea ei se termina aici.
***
    Insa pentru ca am citit povestea vietii Mariei Simma scrisa de parintele Alphonse Matt (parintele ei spiritual), putem adauga aceste informatii:
   "Ea si-a oferit castitatea, prin vot, Sfintei Fecioare si a facut consacrarea la Maria mai ales in favoarea defunctilor". 
   S-a consacrat, de asemenea, Lui Dumnezeu “ca suflet victima, suflet de iubire si de ispasire”.
    Parohul ei spune ca in diferite ocazii, ea s-a oferit ca victima pentru a ajuta defunctii, prin suferinte voluntare, uneori ingrozitoare, cu ajutorul carora a micsorat chinurile multor suflete din purgator. Ea a oferit Lui Dumnezeu rugaciuni continue, liturghii si penitente.
   De la moartea tatalui ei, in 1947, traieste singura in casuta parinteasca si pentru a se descurca in nevoile sale, continua sa-si cultive mica gradina. Traieste saracacios si este ajutata de persoane caritabile. Daca cineva ii ofera bani, ea ii da pe toti la parohie pentru liturghii, pentru lucrari de caritate si, in special, pentru Misiuni.
   Actiunea Mariei nu este numai aceea de a-i ajuta pe defuncti ci si aceea de a promova ajutorul celor vii pentru sufletele din purgator si pentru muribunzi.

   Iata cateva din insemnarile sale:
Mormantul Mariei Sima
"Nu serveste la nimic sa ne lamentam pentru vremurile pe care le traim. Parintii nu-si ajuta copiii prin faptul ca le implinesc toate dorintele, ca le dau tot ceea ce vor doar pentru a-i multumi si  pentru a nu-i auzi strigsnd. In acest fel orgoliul se poate inradacina in sufletul copilului. Mai tarziu, cand copilul va merge la scoala, nu va sti sa spuna nici rugaciunea Tatal nostru si nici sa faca semnul Crucii. Uneori nu stie nimic despre Dumnezeu."

   "Invatati-i pe copii sa faca sacrificii! De ce exista astazi aceasta indiferenta religioasa, aceasta decadenta morala? Deoarece copiii nu au invatat sa renunte la capriciile lor! Mai tarziu devin niste persoane nemultumite si fara judecata, care iau parte la tot felul de lucruri si vor sa aiba totul din abundenta. Aceasta este si cauza deviatiilor sexuale. Cel care nu a invatat inca din copilarie sa se stapaneasca, devine egoist, fara iubire, tiranic. De aceea exista astazi multa ura si lipsa de caritate. Dorim sa traim timpuri mai bune? Sa incepem prin educarea copiilor nostri! "

   " Pacatuim foarte mult impotriva iubirii aproapelui nostru mai ales prin barfa, inselatorie si calomnie. Unde incep ele? In gandul nostru. Trebuie sa invatam aceste lucruri inca din copilarie si sa alungam imediat gandurile contrare caritatii. Sa luptam deci imediat cu toate gandurile contrare iubirii si nu-i vom mai judeca pe ceilalti fara iubire."

   "Pentru toti catolicii, apostolatul este o datorie. Unii practica aceasta prin profesiunea lor, altii prin exemplul lor bun.
   Preocuparea noastra pentru suflet nu trebuie sa fie sufocata de grija exagerata pentru trupul nostru…”


***
   Sa o cunosc pe Maria Simma a fost pentru mine o adevarata placere; o femeie care si-a oferit întreaga viata. Fiecare secunda, fiecare ora a vietii sale are o valoare de vesnicie nu numai pentru ea insasi ci pentru atatea suflete cunoscute sau necunoscute pe care ea le-a ajutat sa iasa din purgator si sa intre în bucuria vesnica din Ceruri...


   3. O PROPUNERE PENTRU TOTI

Sora Emmanuel
   Acum, am o propunere pentru fiecare dintre voi: toti putem lua decizia sa nu mergem in purgator! Si acest lucru este posibil in mod real deoarece avem totul in mainile noastre pentru a reusi. 

   Imi amintesc de cuvintele Sfantului Ioan al Crucii; el spunea ca Providenta Lui Dumnezeu furnizeaza intotdeauna, fiecarui om, in timpul vietii sale de pe pamant, purificarile necesare pentru a-i permite, atunci cand a ajuns in ceasul mortii, sa mearga direct in Cer. Providenta pune in viata noastra suficiente dificultati, lupte, suferinte, boli…,  astfel incat toate aceste purificari, daca le acceptam, sunt suficiente pentru a ne duce direct in Cer. Dar de ce nu se intampla acest lucru? Fiindca ne revoltam, fiindca nu acceptam cu iubire, cu recunostinta, aceste daruri in vietile noastre si pacatuim prin revolta, prin nesupunere la ofertele Providentei. Asadar, sa cerem Domnului harul de a profita de fiecare ocazie pentru ca in ziua mortii noastre, Isus sa ne vada stralucind de puritate si de frumusete. Daca ne hotaram pentru aceasta, nu spun ca drumul va fi usor. Domnul nu a promis niciodata ca va fi usor! Insa acest drum il vom trai in pace si ne va conduce la fericire. Domnul va fi cu noi. Mai ales sa profitam de timpul care ne mai ramane aici pe pamant, acest timp in care mai putem creste in iubire; iar a creste in iubire inseamna a ne mari gloria din viata viitoare. In fiecare clipa putem creste in iubire, pe cand sufletele din purgator nu mai pot face acest lucru, pentru ele este prea tarziu. Chiar si ingerii invidiaza la noi aceasta putere pe care o avem atat cat mai suntem inca pe pamant! Fiecare act de iubire pe care il oferim Domnului, fiecare mica renuntare, fiecare post, fiecare mica privatiune sau lupta impotriva tendintelor noastre, a defectelor noastre, fiecare iertare a dusmanilor nostri, deci toate micile lucruri pe care le putem oferi, vor fi pentru noi o podoaba, o bijuterie, o adevarata comoara pentru eternitate. Sa profitam, deci, de fiecare ocazie pentru a fi atat de frumosi pe cat ne doreste deja Dumnezeu sa fim, in prestiinta Sa. Daca am vedea in deplina lumina splendoarea unui suflet pur, am plange de bucurie. Un suflet uman in stare de har, este splendid in fata Lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne doreste perfect puri; in mod perfect! Puritatea noastra nu rezida din faptul ca nu am comis greseli niciodata in viata noastra ci din cainta noastra, plina de umilinta, fata de greselile comise. Este o mare diferenta. Nu oamenii fara greseli sunt sfinti ci, mai degraba, cei care stiu sa se ridice si sa ceara iertare de fiecare data cand cad. Parohul de Ars spunea: “Sfintii, nu toti au inceput bine insa toti au terminat bine.”  Sa ne folosim si noi de aceste minunate mijloace pe care Domnul ni le incredinteaza, pentru a ajuta sufletele ce asteapta inca sa-L posede pe Dumnezeu si care tanjesc dupa acest Dumnezeu pe care L-au intrezarit deja si care va fi fericirea lor vesnica. Sa nu uitam ca rugaciunea copiilor are o putere imensa asupra Inimii Lui Dumnezeu. Sa-i invatam deci sa se roage; ei vor manifesta o solicitudine vie fata de sufletele din purgator. 
  Imi amintesc de o fetita careia i-am vorbit despre aceste suflete. La sfarsit i-am spus: “Uite, acum te vei ruga pentru sufletele tuturor rudelor tale si ale prietenilor tai care sunt morti. Vrei sa mergi in fata Lui Isus si să-L rogi acest lucru?”  Micuta s-a dus in fata Lui Isus si dupa 5 minute a revenit. Am intrebat-o:  “Ce i-ai cerut Lui Isus?"  Mi-a raspuns: “I-am cerut sa elibereze toate sufletele din purgator.” Acest raspuns m-a impresionat profund fiindca eu, incererea mea, fusesem putin meschina. Dimpotriva, micuta a inteles imediat ce trebuia sa ceara. Copiii au intr-adevar aceasta incredere imediata; iata de ce obtin atatea de la Dumnezeu. Sa vorbim si de persoanele intrate la pensie si de toti cei care au timp liber. Daca ar merge des la liturghie, ce comori de haruri ar aduna, nu numai pentru ei, ci si pentru defunctii lor si pentru mii de suflete. Valoarea unei singure liturghii este infinita. Numai de am putea realiza acest lucru! Ce de bogatii pierdem din cauza ignorantei, a indiferentei noastre sau, pur si simplu, din cauza lenei noastre! Si trebuie sa spunem ca avem in mainile noastre puterea de a-i salva pe fratii nostri, devenind noi insine co-rascumparatori uniti cu Isus, Mantuitorul si Rascumparatorul nostru!
                                                                                                               Sora Emmanuel

Sursa: cartea "Surprinzatorul secret al Sufletelor din Purgator" - Sora Emmanuel * Maria Simma
                                                                  Editura  MARIAMULTIMEDIA


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu